Ponta – Băsescu: o coabitare eșuată, dar nu din motive ideologice
Este apelul la boicotarea referendumului din 29 iulie privind demiterea preşedintelui Traian Băsescu moral sau nu? Răspunsul depinde evident de tabăra celui care face apelul.
Pentru partizanii lui Băsescu acesta este un mod de a protesta împotriva „puciului” anti-constituţional declanşat de Uniunea Social-Liberală (USL), care l-a suspendat pe preşedinte din funcţie.
În subtext însă nu e vorba de un principiu, ci de un calcul simplu: în condiţiile în care toate sondajele de opinie arată un vot majoritar în favoarea demiterii, singura şansă de supravieţuire în funcţie a lui Traian Băsescu este neparticiparea la vot a majorităţii electoratului, ceea ce ar duce la invalidarea referendumului şi deci la revenirea acestuia în funcţia de preşedinte.
Legea referendumului a fost modificată de parlament când majoritatea era încă favorabilă preşedintelui suspendat.
Ce diferenţă faţă de acum cinci ani, când, la precedentul referendum de demitere, sondajele arătau un sprijin masiv pentru preşedintele Băsescu, partizanii preşedintelui chemau de zor la urne populaţia să voteze NU!
La rândul lor, liderii USL îşi adaptează poziţiile politice în raport de situaţie. De pildă, în 2007, la referendumul convocat de Traian Băsescu privind introducerea scrutinului majoritar uninominal cu două tururi, desfăşurat concomitent cu alegerile pentru Parlamentul European, premierul de atunci şi lider al Partidului Naţional Liberal (PNL), Călin Popescu-Tăriceanu, a refuzat să voteze pentru referendum, iar actualul preşedinte de onoare al Partidului Social Democrat (PSD), Ion Iliescu, făcea atunci apel la boicotarea referendumului, deoarece preşedintele Băsescu ar fi „uzurpat” prerogativele parlamentului prin convocarea unui referendum privind sistemul de vot.
Şi pentru că e vorba de sistemul de vot, îmi aduc aminte că pe vremea când PNL nu era aliatul PSD în cadrul USL şi deci nu avea nici o şansa să se claseze pe locul întâi în alegeri, era opus reprezentării majoritare, susţinând reprezentarea proporţională.
Acum, când USL conduce detaşat în sondaje şi a dovedit în alegerile locale că scrutinul majoritar uninominal îl avantajează, PNL a sprijinit modificarea legii electorale pentru alegerea celor două camere prin introducerea reprezentării majoritare, lege adoptată, pentru prima oară după 1990, fără consensul tuturor partidelor politice reprezentate în parlament. PDL, care sprijinise la referendumul din 2007 reprezentarea majoritară, a contestat legea la Curtea Constituţională, care de altfel a şi admis contestaţia.
Poziţia faţă de Curtea Constituţională a variat şi ea în funcţie de situaţia în raport cu guvernarea. Pentru liderul PSD, Victor Ponta, Curtea constituia până nu demult o pavăză împotriva „abuzurilor” regimului Băsescu. Asta se întâmpla pe când PSD era în opoziţie. De îndată ce Victor Ponta a devenit prim ministru, iar Curtea a invalidat unele dintre actele normative adoptate de noua putere, liderul PSD a început să critice această instituţie, susţinând că nu are legitimitate, care ar aparţine doar parlamentului.
La fel şi când e vorba de legiferarea prin ordonanţă de urgenţă. Un abuz al regimului Băsescu (Antonescu-Ponta, Constantinescu, Iliescu) când te afli în opoziţie, o metodă legitimă de legiferare când ajungi la putere.
Situaţia e similară când vorbim despre politicieni şi alianţe politice. Să-l luăm de pildă pe Traian Băsescu, cel mai polarizator personaj politic din România ultimilor 22 de ani, depăşindu-l în această privinţă chiar şi pe Ion Iliescu. Acum este aproape idolatrizat de mulţi dintre sprijinitorii săi, inclusiv de intelectuali de frunte. Dar dacă ne întoarcem cu doar 15 ani în urmă, aceiaşi susţinători de azi îl înjurau pe atunci pe ministrul transporturilor Traian Băsescu care dărâma aproape de unul singur guvernul Ciorbea în momentul în care acesta pregătea primele reforme radicale ale economiei româneşti. Consecinţele acelui gest au fost extrem de grave pe termen lung: anularea reformelor, stagnarea sub guvernarea Radu Vasile, discreditarea Convenţiei Democrate şi dispariţia, practic, a PNŢCD de pe scena politică.
Între timp, Partidul Democrat (PD), coborât, precum PSD, din FSN-ul lui Ion Iliescu, a părăsit Internaţionala Socialistă şi Partidul Socialiştilor Europeni, s-a transformat peste noapte din partid de centru-stânga în partid de centru-dreaptă şi a aderat la Partidul Popular European, schimbându-şi ulterior numele în Partidul Democrat Liberal (PDL).
Când a devenit preşedinte al României în 2004, Traian Băsescu a impus la guvernare o coaliţie din care făcea parte şi Partidul Umanist (ulterior Partidul Conservator), condus de Dan Voiculescu, partenerul de alianţă al PSD. Peste doar câteva luni, aceasta a devenit pentru preşedintele Băsescu „soluţia imorală”.
La fel după alegerile din 2008, când a fost format guvernul Boc, PDL – PSD, îmi aduc aminte că unul dintre cei mai înfocaţi susţinători ai lui Băsescu făcea acrobaţii logice ca să justifice această combinaţie politică, după ce înainte ameninţase că „se aruncă de pe bloc” dacă PDL face coaliţie cu PSD.
În aceeaşi categorie intră şi atitudinea PNL, care a ajuns aliat al PSD după ce în 2000 – 2004 combătuse „sistemul ticăloşit” Iliescu-Năstase. De altfel, Ion Iliescu a căpătat pentru adversarii lui Băsescu o nouă respectabilitate, mulţi dintre cei care susţin azi demiterea lui Băsescu fiind cei care susţineau moţiunea (respinsă) de suspendare din funcţie a lui Iliescu în 1994.
Acelaşi Iliescu care, după ce ani de zile îi interzisese Regelui Mihai vizitarea ţării sale natale, odată cu apropierea aderării României la NATO şi Uniunea Europeană şi-a schimbat cu 180 de grade atitudinea faţă de fostul suveran.
Şi ce să mai vorbim de combinaţiile politice la guvernare de după 2004, nu doar PDL, PSD, PNL, ci şi UDMR care, imparţial ca tot ungurul din România, a făcut parte din aproape toate combinaţiile aflate la putere, azi susţinând pe contracandidatul lui Băsescu la preşedinţie, mâine făcând parte din coaliţia de guvernare impusă de Băsescu.
Sau ce să mai spui despre faptul că în luna februarie la investire guvernul PDL Ungureanu a avut o majoritate confortabilă în parlament, pentru ca după luna aprilie acelaşi parlament să voteze moţiunea de cenzură împotrivă aceluiaşi guvern, investirea guvernului Ponta şi suspendarea preşedintelui Băsescu.
Şi aş putea continua cu exemple pe pagini întregi.
Toate acestea dovedesc că în politica din România nu există moralitate. Desigur că în politică se fac compromisuri, dar ceea ce se întâmplă în România depăşeşte acceptabilul. Exemplele de mai sus arată nu doar lipsă de moralitate, ci şi de inteligenţă, pentru că toate aceste combinaţii aberante se întorc, în ultima instanţă, împotrivă autorilor lor şi, mai grav, împotrivă electoratului.
Electorat pe care eu nu-l absolv de vină, pentru că politicienii care domină azi scena publică din România n-ar fi fost acolo fără votul repetat al electoratului.
Acest articol se constituie ca un nou argument pentru neparticiparea mea la referendumul din 29 iulie, neparticipare care nu are nici o legătură cu interesul pe termen scurt al lui Traian Băsescu şi al PDL. Eu văd interesul pe termen lung al României şi atât timp cât clasa politică actuală nu se reînnoieşte din temelii, demiterea unui preşedinte, doborârea unui guvern prin moţiune de cenzură şi alegerea aceloraşi partide discreditate nu pot reprezenta decât nişte paleative.
Nu a fost puci a fost lovitură de stat în toată regula. Au schimbat regulile jocului în timpul jocului cu o viteză uluitoare. Nu au credibilitate. Nu am încredere în securistul voiculescu. Nu merg la vot. Titina Nica Ţene
„inclusiv de intelectuali de frunte”
Intelectualii de frunte stiu tot ce ati scris, si totusi…de exemplu atat Liiceanu cat si Plesu au avut conflicte cu Basescu si s-au „retras”, Cartarescu sa dezis public de Basescu dupa faza cu Mihai…si totusi acum, in criza, s-au intors „in bloc”.
De ce ? Spaima de re-editarea partidului-stat iliescian ?
Care ar fi intelectualii „USL” (PSD sau PNL) ? ca eu nu ii stiu..(Marga ?)
Din nefericire Romania este astazi o tara fara intelectuali. Mai precis asa-zisii intelectuali pe care ii are azi tara, nu au sira spinarii. Daca in perioada comunista asa ceva esra de asteptat, acum nu se mai poate justifica.
Am avut odata, cu ani in urma, ocazia sa-l abordez pe domnul Liiceanu cand a lansat o expozitie de carte a editurii sale si l-am intrebat daca este de acord cu modificarile facute de Ministerul Invatamantului pribvind swcoaterea totala din programa scolara a discutiei despre Teoria Evolutiei lui Darwin si introducera in schimb a religiei, nu la nivelul analizarii diferitelor religii si a evolutiei lor, ci la nivel de „catehizare” a elevilor.
Mi-a raspuns in soapta: „cum sa fiu de acord cu asta?”
Despre dl Plesu nici nu discut. Dezamagirea mea este mult prea mare.
De ce in soapta, ma intreb eu.
Revenirea presedintelui T Basescu la carma tarii imi strange inima, pentru ca nu mai am incredere in domnia sa.
Formula USL este un cosmar. Cine nu se teme de lupi sa ia aminte!
Dupa ce mi-am exprimat sentimentele acum pot sa aplaud articolul. Aceeasi apreciere pozitiva si pentru articolul „De ce NU voi vota în referendumul din 29 iulie”.
Chiar acum câteva minute, s-a transmis la ediția de știri a unui canal românesc internațional, o nouă „demascare” a președintelui Băsescu. Cum de către cine? De către premierul Victor Ponta, care a adunat o armată de ziariști, pentru a vizita… o vilă de protocol (Vila Dante) din str. Primăverii, pe care Băsescu o revendică după expirarea cadenței, aceasta făcând parte din reședințele destinate conducătorilor care și-au încheiat cadența și pentru reamenajarea căreia s-a cheltuit peste un milion de euro. Se pare că Traian Băsescu poate dovedi că este vorba de o calomnie. Dacă acest lucru se confirmă, părerea mea personală este că premierul Victor Ponta a început să se teamă. Mai mult, modul în care a făcut respectiva „demascare” (tonul, atitudinea) mi s-au părut total nedemne de credibilitate! S-ar putea să fie o impresie de moment, insist, este o părere pur personală. Dar acesta ar fi un argument „de ultimă oră” (deocamdată), de natură să mai reducă îndoielile electoratului în privința a ceea ce va vota peste câteva zile. Și tot o părere personală: premierul Ponta mi s-a părut, în recenta apariție televizată, de-a dreptul lamentabil! Nu aș vrea să se înțeleagă că m-aș putea situa de partea uneia sau alteia dintre „tabere”, fiindcă nu trăiesc în România și trebuie să mă limitez la ceea ce aflu din presă, deci cea mai elementară probitate îmi interzice s-o fac.
Un fel de a va piti dupa coadă!
Nu aveti coloană vertebrală!
Chiar vă faceti că nu pricepeti legiferarea ..direcționată pentru un castig imoral!?
Nu mai doresc să primesc …tulburări de genul acesta!
Va urez numai succesuri!?
Eu
Excelent articol, cu mentiunea ca „unul dintre cei mai înfocaţi susţinători ai lui Băsescu, care făcea acrobaţii logice ca să justifice combinaţia politică PDL-PSD, după ce înainte ameninţase că “se aruncă de pe bloc” ” este Traian Ungureanu.
Dar concluzia mea este totusi alta:Cred ca trebuie sa incepem curatenia cu demiterea lui Traian Basescu. Cum sa schimbam clasa politica, daca nu ii trantim pe toti cei care au un comportament nedemn? Sa ne resemnam, stand acasa si plangandu-ne soarta cruda?
–premierul Victor Ponta, care a adunat o armată de ziariști, pentru a vizita… o vilă de protocol (Vila Dante)
Ponta a ramas impresionat de ce efect electoral a avut vizita ziaristilor la casa-„muzeu” a lui Nastase din Zambaccian.
Incearca o repetare doar ca atunci Nastase insusi a invitat ziaristii sa se laude cu tablourile si portelanurile lui iar acum vedem o casa goala si fara o dovada scrisa de atribuire(RA-APPS neaga ca Basescu le-a cerut ceva vreodata) iar pe post de ghid nu e Nastase (i.e. Basescu) ci Ponta.
Putin credibila toata povestea, prea evident manipulativa, dar in atmosfera irational-emotionala de sfarsit de campanie s-ar putea sa aiba efect.
Urmarind ce se intampla la noi,si facand legatura cu nenumaratele imprejurari istorice,aproape identice,dar la alta scara,recitind a treia oara ,,Capcanele Istoriei”de Lucian Boia,mi-au venit in minte si ,,politicele” lui Patapievici,de prin anii’90…Pe atunci,si mult dupa aceea,n-am fost deloc de acord cu exprimarile fara ,,perdea” ale autorului.Pentru asta Patapievici a fost destul hulit si injurat,si mai trage ponoasele si astazi.(las deoparte acum prodigioasa sa activitate la ICR,despre care se vorbeste mult prea putin in presa noastra…)Dar oare n-a avut omul multa dreptate?Ce vad si ce citesc astazi in presa noastra,e deadreptul halucinand.Las deoparte politicienii.Ma refer la oamenii de rand,pe care eu i-am considerat,pana acum, ,,normali”.Nu injura numai ,,adversarii”politici dela noi, descoperiti mai ieri.Injura toata Europa. ,,Numai comunista aia DDR-ista,Merkel,si sleahta ei il sustin pe Basescu!.,,Intelectualii ?Niste jigodii!Trantori pe banii nostrii!”.si alte asemenea adjective,pe unele nu le suporta hartia.Si numai la adresa lui Basescu,dar,in egala masura,si la adresa lui Ponta.Ma-ntreb,oare ce se intampla?Am inebunit cun totii??Ma tem ca nu ne mai facem bine…
Ps.Salut din toata inima continuarea in paginile publicatiei,,ACUM” a articolelor d-luiPetru Clej.ACUM are nevoe,in continuare,de articolele pline de substanta si verva ale valorosului jurnalist Petru Clej