Mulți dintre noi fotografiem, alții nu sunt încântați să fie fotografiați. Camera digitală ne oferă posibilitatea de a imortaliza pe peliculă clipele vieții, bucuriile, tristețile, evenimentele, secundele pe care vrem să le păstrăm pentru a fi retrăite în viitor.
Ținem în mod deosebit să păstrăm în noi evenimentele dragi, care și-au lăsat amprenta în sufletul nostru, și pe care de multe ori, dorim să le împărtășim celor apropiați nouă. O imagine valorează uneori o mie de cuvinte, un instantaneu fotografic al unei aniversări, al întâlnirii cu un prieten drag, sau o intersecție de destine, pe care aspirăm să o eternizăm, sau să o retrăim cu aceeași intensitate, privind imagini în care ochii noștri strălucesc, ne îmbogățesc spiritual. Rezonăm la interacția cu oamenii din jurul nostru și frumusețea copleșitoare a locurilor în care ne aflăm, toate concentrându-se într-o singură clipă de adevăr. Fotografiile induc senzații și ne provoacă o cascadă a simțurilor dincolo de simpla reproducere a momentului. Retrăim mirosuri, gusturi, culori, lumini, umbre, atingeri abia simțite.
Alteori vizităm muzee, catedrale, relicve arheologice, unde retrăim istoria. Aceste locuri ne inundă sufletul și, prin fotografii, preluăm parte din atmosfera ambianței, transformând-o pe veci în emoții pe care le trăim, încercând să reconstituim starea de spirit a momentului, deși deseori, subconștientul adaugă noi dimensiuni, deformând sau amplificând trăirea clipei.
Ajunși acasă, descărcăm imaginile din camera digitală în computer, eventual le organizăm pe « dosare », cu nume specifice și în curând uităm de ele. Dar știm că sunt acolo, oricând ne putem refugia în lumea amintirilor și a senzațiilor declanșate de o simplă imagine pe ecran. Câte dintre aceste fotografii le vom tipării și așeza cu grijă în albume ? Tot mai puține… Și totuși, cu câtă înfrigurare răsfoim albumele vechi de familie, cu fotografiile îngălbenite, alb-negru, sau color !
Întodeauna mi-a plăcut să revărs bucuria instantaneelor, amintirile aferente, asupra familiei și prietenilor mei. Emigrând în Canada, am aflat că oamenii se bucură când le arați fotografiile personale, consideră gestul ca un act de prietenie, de apropiere. Aici, pentru prima dată în viață, am auzit pe cineva mulțumindu-mi pentru împărtășirea emoțiilor mele cu cei din jur.
Vă propun, cu asentimentul redacției, ca voi, cititorii publicației ACUM, să împărtășiți tuturor, fotografii dragi, în dorința creerii unei punți, care să apropie oameni pasionați de arta fotografică de pe diferite continente. Așteptăm instantanee imortalizând locuri exotice, detalii din natură, oameni în diferite ipostaze, situații ciudate, șocante sau plăcute, din unghiuri preferate de voi, sau doar creionând o compoziție în spațiu, regizată sau întâmplătoare, în care să se manifeste personalitatea, pasiunea, talentul dumneavoastră artistic, dragostea de oameni.
Cu ajutorul vostru, rubrica „Album Foto”, prăfuită de timp, va izvorî din nou, devenind „Fotografia Zilei”. Iar noi, vom selecta și publica în cadrul rubricii noastre, fotografia cea mai sugestivă, pe criterii de originalitate, simț artistic, realizare tehnică, actualitate, mesaj, autentic.
Vă rugăm să trimiteți pe adresa fotoacum@gmail.com instantanee originale, care să vă exprime personalitatea, talentul, în speranța ca această inițiativă va gasi ecou între cititorii publicației ACUM.
Natura ne pune adesea la dispozitie imagini ce par carti postale trucate!
*** Nu poti admira fotografia si ….gata.
Mie, personal, „mi-a vorbit”.
Cascada, am vazut-o ca partea tumultoasa a vietii, iar pajistea, ca perioada calma a vietii. Impreuna, inchid un cerc, strabatut de frumoasele culori ale curcubeului.
Parca, ar dori sa ne aminteasca, ca indiferent in care perioada de viata sintem, sa nu deznadajduim.
Sa trecem peste orice greutate, sa facem efort maxim, pentru…. a privi si urmatorul curcubeu, care va aparea in zare. Rasplata binemeritata…optimistei.
Paula din / in Haifa
Iti apreciez sensibilitatea. Adauga-i mai mult curaj!