caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Universul Copilariei



 

Vechea Scoala Romaneasca (3)

de (23-7-2007)

LICEUL- ADOLESCENTA

Cu gradinita si clasele primare, se încheie primul capitol al copilariei. Începe o alta perioada, mai complexa si mai complicate, anume aceea a liceului, care implica, pubertatea si adolescenta, prin care toti am trecut, dar nu toti în aceeasi masura au trait-o. Ce este pubertatea? Pubertatea este si corespunde importantelor transformari fizice, psihice si emotionale care vor permite atât unei fete cât si unui baiat sa iubeasca si sa procreeze, precum si al luptei pentru ocuparea locului de adult în societate. Acum daca un copil de 13-15 ani comite ceva grav, scuza parintilor este vesnic aceeasi: \”criza adolescentei\”. Întotdeauna au fost si copii mai recalcitranti la aceasta vârsta, dar exista un pater familias, care stia sa curme \”crizele\” progeniturii. Acum, pentru ca legile nu mai permit sa \”atingi\” nici cu o palma copilul, pentru ca poti fi dat în judecata sau chiar Directia protectiei copiilor, sa-ti ia copilul sub obladuire, unde nu se petrece nimic pozitiv, dimpotriva este o \”scoala a vietii negative\”, ca si în închisori de altfel. Parintii gasesc mai întotdeauna scuze pentru progeniturile lor, dar nici nu sunt suficient de categorici în educatia lor. Parerea mea a fost si ramâne întotdeauna aceeasi, mai întâi trebuiesc educati parintii si apoi copiii. A procrea este simplu, greul vine dupa.

Nu voi insista asupra transformarilor fizice ale copiilor d.p.d.v.fizic, pentru ca nu acesta îmi este scopul, ci voi accentua mai mult asupra psihicului adolescentilor. La fete, pubertatea începe în general între 10-15 ani, vârsta în care transformarile fizice încep sa-si faca aparitia, aparitia ciclului menstrual etc., de care majoritatea fetelor din generatia mea, deci în urma cu vreo 70 ani, nu toate eram instruite de mame, ca sa nu mai vorbesc de tatzi…pt.ca exista un fel de jena, era un fel de /tabu/, chestiuni \”rusinoase\”, prea intime, ca sa fie discutate în familie. Dar contactul cu scoala, intrarea în liceu, contactul deci cu alte colege, unele mai naive, altele mai atotstiutoare, reuseam sa prindeam \”din zbor\” anumite \”secrete ale vietii\”, si nu în cele din urma, în clasele superioare, intercalarea orelor de Anatomia generala omului. În acea perioada nu existau ore speciale de SEXUALITATE la scoala ca în acest secol XXI si chiar spre sfârsitul secolului XX, iar publicatii nu existau de nici un fel, în schimb daca întrebi un adolescent în care parte se afla inima, ficatul sau rinichii, habar nu au. Pubertatea la baieti începe tot între 11 si 15 ani, cu aceleasi transformari fizice si psihice, devenind irascibili, retrasi, introvertiti.
Spre deosebire de baieti, fetele încep sa admire pe cele trecute de vârsta pubertatii, chiar si cele trecute la maturitate, respectiv pe mamele lor, imitându-le în joaca lor cu îmbracaminte, pantofi cu tocuri înalte, farduri, gesturi, dans etc., ca sa nu spun de imitarea \”divelor-star\” din aceasta lume, ceea ce baietii de aceeasi vârsta, nu se compara cu cei mai mari d.p.d.v.vestimentatie, decât unii comparându-se mai mult cu sportivii de performanta, dorind sa-i imite, în special boxerii si futbolistii. S-a constatat de catre specialistii în domeniu, ca scolile mixte ar dauna performantele baietilor fata de fete, ajungându-se la concluzia ca fetele sunt mai rautacioase, chiar impulsive, fata de colegii lor baieti, atunci când acestia, considera ele, nu sunt la un nivel superior d.p.d.v.intelectual sau nu sunt suficient de atragatori fizic, motiv pentru care, acestia, aflându-se tocmai în perioada de criza adolescentina, recurg la acte de multe ori foarte grave, chiar sinucidere. În Canada în ultimii ani au fost foarte multe cazuri tragice.

La pubertate, creierul secreta noi hormoni care circula în sânge si vor trezi functiunea organelor sexuale, toate aceste transformari dând corpului o noua energie, deseori dificil de controlat, pentru ca buna dispozitie de asemenea va schimba copilul în perioada de trecere de la copilarie la pubertate, va încerca sa se izoleze de familie, sa citeasca pe ascuns unele reviste interzise de parinti, chiar si unele carti procurate în ascuns, televiziunea daca-i este la-ndemâna etc. Din cele citite si studiat, precum si din experienta celor de generatia mea si propria-mi experienta, am încercat si am reusit suficient de bine, ca atunci când am devenit mama si bunica, cu toate ca traisem o epoca considerata revoluta în zilele noastre, am trecut peste zisul \”tabù\”, care de fapt înseamna ceva de care nu trebuie sa te atingi, era ceva sacro-sanct, care în lumea civilizata nu mai are acelasi sens. Cu tactica si strategia vârstei, am reusit sa fiu suficient de diplomata si perspicace, atunci când a trebuit sa depasesc pragul \”rusinii\”, discutând suficient de deschis si explicit cu fiul meu, care ajunsese la perioada critica a adolescentei si rezultatul a fost perfect. Rezultatul educatiei mele, constat ca a fost si este aplicat si nepotului meu, de catre parinti, bineînteles, eu din când în când, venind cu \”un grain de sel\” pentru anumite completari…deh! ca o bunica (mami) grijulie…

Medicii, sexologii si în general psihologii, întrucât sunt si ei depasiti de \”explozia sexuala\” din acest \”secol al vitezii\”, întrucât fetite, deabea intrate în perioada pubertatii, sunt atrase de sexul opus, ba chiar insistente si agresive fata de baietii de aceesi vârsta, ca sa nu zic chiar fata de cei deveniti adulti. Ele sunt mai surexcitate, ele agreseaza baietii, ele sunt cele care creaza conflicte intersexe. Nu o spun eu, o spun cei care studiaza aceasta epoca denumita de \”suprasexualizare\” – denumirea specialistilor, eu însa observ si constat, ca aceasta este realitatea. Sunt cazuri frecvente, cel putin cele pe care le cunosc locco, în care o fetita, daca mai poate fi numita astfel, a acceptat convietuirea unui barbat de 23 ani, bineînteles parintii fetei opunându-se categoric si de aici tragedia familiei. Tinerii, desigur împotriva deciziei parintilor, au convenit sa omoare parintii si fratele fetei în vârsta de 8 ani. Nu se cunoaste deocamdata hotarârea, deoarece cazul tragic, se afla în studiul judecatorului de instructiete, dat fiind ca împricinata este minora si în Canada legile sunt foarte îngaduitoare cu minorii…Oricum, nu este unicul caz în lume cu un asemenea final lugubru, sunt peste tot în lume cazuri similare, în care fetele, femeile sunt initiatoarele. Oare sa fie într-adevar femeia \”pomul discordiei în lume\”?. Oare sa fie aceasta o concluzie pentru care femeile si-au dorit atât de mult DREPTURI EGALE CU BARBATUL? Personal, nu vreau sa cred, dar constat ca realitatea este palpabila.

Am facut aceasta m are introducere, pentru a ajunge la perioada învatamântului secundar în România, deci perioada cea mai complexa si complicata, atât pentru elevi, parinti si bineînteles pentru profesori si pedagogi, deoarece este vorba tocmai de perioada critica a adolescentei. România se stie prea bine ca a fost întotdeauna influentata de învatamântul francez (cel putin pâna în anul 1945) atât în scolile primare, cum am aratat în al doilea capitol si bineînteles s-a continuat si la licee, scoli de meserii, continuând cu universitatea. Pentru a fi obiectiva si demonstrativa, ma voi referi la anul 1934, când fratele meu, mai mare decât mine cu 2 ani, în acel an absolvea cele 4 clase primare la < SCOALA DE APLICATII DE PE LÂNGA SCOALA NORMALA A SOCIETATII PENTRU ÎNVATAMÂNTUL POPORULUI ROMÂN > din Bucuresti, asa era denumirea, aflata atunci pe Str.Sfânta Ecaterina Nr.2, aproape de poalele dealului actualei Patriarhii. Aceasta scoala era frecventata în exclusivitate de baieti. Cei care au continuat si clasele liceale la aceasta scoala, unii devenind profesori, daca urmau si facultatea, altii ramâneau pedagogi sau suplinitori ai profesorilor titulari. Fiecare elev din clasele primare era sub supravegherea si îndrumarea unui viitor pedagog, care practica studiul urmat pe un elev începând cu clasa întâia primara, inclusiv a patra primara. Înainte, învatamântul liceal cuprindea 4 clase curs inferior si 4 clase curs superior, urmând Bacalaureatul, care nu putea fi repetat decât odata, daca nu se reusea din prima sesiune, media de nereusita era de 4.

Deci, acei viitori pedagogi, îndrumatori si observatori ai elevilor claselor primare, pe toata perioada de 4 ani, trebuia sa întocmeasca un CAIET DE APLICATII (asa era denumirea, posed caietul fratelui meu), aceasta constituind una din probele celui care urma sa fie numit pedagog, suplinitor sau profesor titular la o alta scoala. Acest CAIET DE APLICATII cuprindea urmatoarele capitole, care aveau mai multe subcapitole, dar pe care nu le voi mentiona, fiind foarte multe: 1) Caracterizarea elevului…2) Datele personale ale elevului. 3) Starea economica si sociala a familiei. 4) Antecedente eredo-colaterale. 5) Dezvoltarea fizica. 6) Dezvoltarea psihica. 7) Dezvoltarea tuturor simturilor. 8) Intuitia. 9) Atentia). 10) Memoria. 10) Imaginatia. 11) Judecata. 12) Rationamentul. 13) Sugestibilitatea. 14) Asociatia de idei. 15) Examen global despre inteligenta: priceperea, inventia, cenzura, directia, curiozitatea, minciuna, jocul, interesul, aptitudini. 16) Caracterul. 17) Sentimente. 18) Conduita. 19) Vointa. 22) Înclinatii. 23) Parerea parintilor despre copilul lor. 24) Parerea colegilor despre colegul lor. 25) În final, caracterizarea pedagogului asupra elevului si CONCLUZIA profesorului titular, care trebuia sa-si dea consimtamântul asupra viitorului pedagog sau profesor.
Acest CAIET DE APLICATII, contine 100 pagini, cu plansele respective de teste la toate capitolele mentionate mai sus. Asa era pregatit un adevarat PEDAGOG în Scoala veche româneasca. Nu închei fara a numi pe Prof.titular M.RANGU si numele pedagogului, Iliescu D.Virgiliu, Calea Domneasca nr.100, Târgoviste, care printre câteva zeci de rânduri adresate fratelui meu, venite din suflet, încheie cu: \”Rog pe \”Atot puternicul Dumnezeu\” sa reverse harul binefacator asupra-ti si întreaga familie, pentru a-ti vedea visul cu ochii, si pentru a putea fi si tu un om de isprava. \”Asa sa-ti ajute Dumnezeu\”. Datat 12 Iunie 1934, Bucuresti. Din pacate, un vis s-a realizat, pentru ca pedagogul i-a prevazut ca va fi \”un f.bun inginer\”, dar din pacate, a trecut în Eternitate numai la vârsta de 48 de ani, în 1972…o imensa tragedie în familia mea.

Aceasta a fost una din scolile bucurestene ce pregateau viitorii PEDAGOGI, care nu stiu daca mai exista. Restul liceelor, precum cel la care am urmat, respectiv \”Liceul de fete Domnita Ileana\”, era un liceu public, aflat pe Calea Rahovei nr.42, aproape de fostul Institut Pompilian, toate liceele erau separate de baieti si fete, nu au existat licee mixte pâna în 1945. Am avut eminente profesoare si pedagogi, majoritatea autoare de carti, printre care enumar numele câtorva, care mi-au fost profesoare si diriginte de-a lungul celor 8 clase de liceu, socotind ca poate mai au descendenti, pe undeva prin aceasta lume mare si totusi mica, asa cum si eu am gasit unele foste eleve de la Institutul Pompilian, pe Nina Casian si Maria Banus. Câteva profesoare titulare la \”Domnita Ileana\”, începând cu anul 1926, când s-a înfiintat liceul, prin bunavointa Principesei Ileana de Habsburg, fiica Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, matusa Regelui Mihai: Dora Cantuniari, Elena Chirita, Aurelia Steflea, Cornelia Gârcineanu, Gh.Dem.Teodorescu, Otilia Ionescu, Elisabeta Ioan, Ersilia Stanescu, Lucia Georgian, Maria Dorcescu, Eliza Pascu, Mariana Gerota, Elena Scarlat, Alexandrina Manoliu (mama campioanei mondiale Lia Manoliu), Maria Teohari, Ecaterina Delighioz-Cristescu, Natalia Topârceanu, Eugenia Hanes. Am pomenit numele lor pentru ca, primordial zeci de serii de eleve le datoram baza învatamântului superior, care datorita lor, au dat generatii si generatii de personalitati intelectuale, profesoare, medici, avocati, scriitoare, etc. Seriozitatea si competenta acelor profesoare este imposibil de uitat. Ne-au îndrumat nu numai d.p.d.v.stiintific si profesional dar si etic, deontologic, social, educatia în general, respectul aproapelui, puterea credintei datorita preotului Grigore Zaharescu, care ne spovedea în scoala la Craciun si Pasti, si ne cerea carnetul cu apostila preotului de la Biserica de care apartineam, ca sa motivam prezenta Duminica la Sf.Liturghie. Este drept, ca de multe ori \”triseam\” si mergeau numai mamele la Sfânta slujba, care cunostea preotul de când ne botezase si-si punea apostila pe carnet – pactul dintre preot si mame, carora le era mila uneori sa ne mai scoale din pat si Duminica la ora 8.

Dupa fiecare ora de curs, cu durata de 45′ aveam o recreatie de 10′, iar recreatia mare era între orele 11,30-12, deci jumatate de ora, când puteam iesi în curte, juca voley sau repetam pentru ora urmatoare, eventual pentru teza. În acele vremuri copiii nu aveau bani la ei, decât uneori 2-3 lei, fiecare avea gustarea adusa de-acasa si exista un singur bufet, unde se putea mânca pentru 2 lei o prajitura sau o fructe, nu existau în scoli bauturi cum se gasesc astazi în scoli sau fast-food, se bea apa de la robinet. Ca sa iesim din curtea scolii în recreatii, nici vorba. Portarul liceului, era permanent la datorie, de la intrare pâna la terminarea cursurilor, deci între 8 si 13, în fiecare zi de Luni, inclusiv Sâmbata, 5 ore pe zi clasa. Nimeni, în afara de cei autorizati nu aveau voie sa intre si cu atât mai mult nici o eleva nu avea voie sa iasa din curtea liceului.

Alaturi de liceul meu era \”Liceul de baieti Mihail Eminescu\”, Calea Rahovei nr.40 si dupa ce se construise noua cladire a liceului Domnita Ileana, dupa cutremurul din 1940, dat fiind necesitatea dublarii unor clase, erau clasele A si B, geamurile dadeau în curtea liceului de baieti, unde a urmat si fratele meu cele 8 clase, dar ne era absolut interzisa comunicarea cu ei, totusi, unele fete mai îndraznete, reuseau sa se furiseze ca sa-si faca semne cu baietii… în asa fel ca sa nu le vada supraveghetoarele claselor mai mari, care se plimbau printre noi atât pe culoare cât si în curtea liceului, eram permanent sub observatie. Toate clasele de la I la VIII aveau de serviciu câte o eleva, pentru ordine în banci, aerisirea clasei, curatenie în general. La prima ora de la intrarea în clasa, venea pedagoga pentru a verifica tinuta noastra vestimentara, sa vada daca uniformele din Kasmir negru sunt curate, gulerele stil marinar scrobite, pantofii curati, ciorapii lungi negri, mâinile curate, unghile taiate, parul în fileu sau codite strânse – ordinul se executa, nu se discuta. Vara aveam uniforma speciala din tesatura de in, cu broderii artizanale stil românesc la gulerul stil marinar si la mânecile scurte pâna la cot, fusese initiativa Domnitei Ileana. Numarul matricol era nelipsit, atât pe uniforma, cât si pe hainele de iarna, iar bereta cu inscriptia L.D.I. Vacante aveam 2-3 zile la Pasti si Craciun, la fel si pentru Anul Nou, iar vacanta mare era de o luna de zile. Bineînteles la sarbatorile legale, 10 Mai, 8 Iunie si altele, nu învatam, dar mergeam la defilare în uniforme de strajere sau cercetase, cele din clasele superioare, unde aparea bineînteles si Regele Carol II, apoi Regele Mihai…Daca mai erau chiulangii de la ore, pentruca nu toti elevii sau elevele erau corecti, acestia îsi luau pedeapsa cu eliminare pe 2-3 zile sau chiar mai mult în functie de gravitate, iar parintii erau imediat chemati de Diriginte, chiar si de Director, daca era ceva mai grav si eliminarea putea sa se transforme în exmatriculare. Exista un REGULAMENT SCOLAR, care trebuia respectat AD LITTERAM si un carnet de identitate pentru fiecare elev, unde Diriginta sau Dirigintele clasei, scria observatii, daca era cazul, care trebuia sa fie semnat de unul din parinti; în cazuri mai speciale, parintii erau convocati de urgenta la scoala.

Liceul meu avea o cantina permanenta, unde puteau lua masa colegele al caror parinti nu erau acasa la ora revenirii de la scoala sau alte motive pecuniare, cantina fiind gratuita si subventionata de Comitetul scolar, compus din profesori, parinti si filantropii timpului, precum Mociornita, Ciulei s.a., sub presedintia renumitului prof.Chr.MUSCELEANU. Masa era pregatita de eleve în orele de gospodarie, deoarece materia Gospodarie era prevazuta în programa analitica din prima clasa de liceu, care cuprindea lucru de mâna si pregatirea bucatelor, asezarea mesei si servirea colegelor la masa. Bacalaureatul cuprindea urmatoarele materii: 1) Probe scrise: lb.româna, franceza, latina. 2) Probe orale: româna, franceza, istorie, geografia României, Filozofie si Drept, Latina, Stiinte naturale. Subsemnata am fost clasificata din prima sesiune, a 38-a din 88 candidate reusite. Notele în timpul anului erau de la 1-10. O medie sub 5, era corijenta, care se dadea în toamna, iar de la 2 materii si mai mult, cu note sub 5, era repetentia. Din fericire nu am \”gustat\” nici un esec. Nota 10 era numai pentru profesor, cum se spunea. Nici premianta întâi, nu avea nota zece numai premianta de ONOARE pe scoala avea nota maxima 10.

Nu mai intru în alte amanunte, dar cred ca ce a fost principal si mai interesant am scris, pentru generatiile care au urmat dupa mine, si în special cu anii de învatamânt din anul 1948, când învatamântul românesc a suferit transformari RADICALE, eliminându-se o serie de materii de baza, literatura clasica straina si româneasca, trunchiata sau definitiv epurata, intervenirea scolilor serale sau prin corespondenta, profesorilor titulari nu li se mai pretindeau cele III grade ca sa fie numiti profesori titulari, pedagogii disparusera, precum si multe scoli de Arte si meserii, Poduri si sosele, gimnaziile, scolile de puericultura, care pregateau viitoarele cadre pentru gradinitele de copii si orfelinate, si nu în cele din urma eliminarea fostelor denumiri de licee, înlocuite mai întâi cu CIFRE si dupa anul 1960, daca nu ma-nsel s-au readus la lumina anumite nume de scriitori, precum George Cosbuc s.a.. Scoala nu mai era scoala, la care s-au adaugat \”plocoanele\” oferite de la profesor pâna la director, pregatirile pentru intrare în facultate cu bani grei pentru profesorii titulari, chipurile erau pentru meditatie, deci intrarea era asigurata. Culmea este ca plocoanele sunt actuale si în prezent, la nivel din ce în ce mai mare, dupa cum se relateaza chiar în ziarele românesti. Bine a zis cine-a zis ca \”naravul din fire n-are lecuire\”.

De ce aceasta transformare totala a învatamântului vechi românesc dupa 1945-1948? Raspunsul cred ca este foarte simplu, pentru ca cei instalati la putere erau majoritatea fara scoala sau cu cel mult 4 clase primare, ulterior, prin Stefan Gheorghiu si alte scoli suspecte, devenind licentiati si chiar \”doctori\” sau \”academicieni\”… Materiile de baza, în special limba româna, cu gramatica si literatura ei, considerate de cei de sus, desuete si anacronice, nefiind absolut necesare pentru un popor \”muncitor\”, întrucât guvernele României dupa 1945 doreau o industrializare rapida, iar rezultatele negative si tragice le vedem astazi, chiar la cel mai înalt nivel. Daca generatiile scolarizate dupa 1945 nu au avut norocul ca ei însisi sa fie constienti de ce înseamna a fi incult si neinstruit cum se cuvine, daca nu au avut parinti sau bunici care sa-si îndrumeze progeniturile si în afara scolii, aceia sunt niste oameni pierduti si în zilele noastre. Noroc cu internetul si în general informatica, cu care unii s-au salvat. Unde sunt traducatorii în limbi straine, care au \”diplome\” dar nu sunt capabili sa practice, unde sunt profesorii titulari de alta data cu prestanta, cultura avansata si tinuta într-adevar de profesor, care sa fie un model pentru elev, nu numai prin vestimentatie, dar prin multiculturalismul lor, prin civism si respect fata de studiile solide pe care le aveau? \”O tempora, o mores\”!

A fost odata, ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. Este greu, daca nu imposibil, sa se revina la SCOALA VECHE ROMÂNEASCA! Cu atât mai mult, cu cât nu se face nici un fel de efort pentru îmbunatatirea manualelor scolare din primele clase primare, ale materiilor de baza si de cultura generala, care ar trebui sa fie obligatorii pâna la sfârsitul liceului si nu în cele din urma vestimentatia multicolora si multiexagerata, a elevelor, în special, la care adaug lipsa totala de respect fata de superiori. De fapt, uneori, îi înteleg si pe copii, de la cine sa ia exemple pozitive, atâta vreme cât cei care se pretind superiori nu dau exemple pozitive?

Închei cu dictonul – \”Da Doamne românului, mintea cea de pe urma\”.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
34.238.192.150