caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Opinii



 

Un capsunar, doi capsunari….

de (13-11-2006)

Nu de mult afirmasem – intr-un interviu privitor la romanii exilanti – ca romanilor le lipseste spiritul de coeziune nationala si mai ales ca intre cei de “aici” si cei de “acolo” exista o prapastie, chiar un conflict.
Prima Conferinta a Comunitatilor Romanesti din Europa, organizata la Bucuresti in perioada 13-15 octombrie 2006 trebuia sa evidentieze necesitatea schimbarii de optica asupra romanilor din diaspora. Numerosi romani aflati in afara tarii au transmis cu aceasta ocazie prin intermediul catorva reprezentanti nemultumirea fata de apelativul de “capsunari”, uzitat frecvent de catre Mass-media romaneasca .
Nu toti romanii exilanti sau chiar cei aflati la munca reprezinta o rusine nationala.
Nu insist asupra cauzei plecarii romanilor. Sate intregi sunt depopulate de barbati plecati in Spania, Italia s.a. Romanii amintiti nu creeaza o marca negativa, dimpotriva ei amplifica imaginea unui popor harnic si usor adaptabil la conditiile nu foarte usoare ale tarilor-gazda.
Termenul de “capsunar” cuprinde adesea categoria de romani emigranti, termen nicidecum binevenit mai ales acum, inainte de aderarea Romaniei la o Europa unita.
Conotatia deloc prietenoasa a ideii de mexicani ai Europei nu face decat sa vadeasca o falsa perceptie a propriei noastre prezente nationale in lume, un dispret fata de munca si se omite ca toti “capsunarii” trimit in tara milioane de euro.
Numerosi “capsunari” aflati la munca in strainatate revin acasa cu o noua experienta de munca, re-calificarea acestora in diferite domenii ca turismul, constructiile, agricultura inseamna un plus pentru dezvoltarea socio-economica a tarii noastre.
O falsa imagine este directionata de catre anumite voci din Mass-media romaneasca si se ajunge la o denigrare a celor plecati din tara.
Repet si de aceasta data ca este uimitor cum intre diaspora italiana si italienii de acasa nu exista disocieri. Italienii au fost printre primii pionieri ai migratiei muncii, aspirand mereu la o viata superioara celei din Sicilia arida si saraca. Sa nu uitam ardelenii plecati la inceput de secol XX in America la munca si intorsi cu cativa dolari in satul lor natal, cu fruntea sus si cu constiinta celui ce isi face datoria cu cinste. O anume istorie a Americii este atribuita muncii si mai ales contributiei cautatorilor de aur, de o viata noua. Numele de familie Workman a devenit un fel de Popescu al Americii. Imediat dupa debarcarea sutelor de imigranti in portul New York sau Boston, noii sositi istoviti de drum,dar iluminati de dorinta de a razbi nu stiau un cuvant englez. Trecand unul cate unul prin fata reprezentantului oficial de pe atunci li s-a dat un nume de familie fiecaruia, si anume: “om ce munceste” (WORKMAN).
Dinu Flamand, ziarist la Radio France International prezent la conferinta s-a remarcat prin interventii de protest la obiect subliniind ca termenul de “capsunar” devine denigrator si ca ar cuprinde romanii din diaspora. Acelasi ziarist sustine: „Unii fac niste eforturi extraordinare ca sa se adapteze acolo. Cred ca presa romaneasca este foarte dezinvolta atunci cand trateaza subiecte grave si fara precedent in Romania”.
Au fost transmise mesaje de protest premierului Calin Popescu Tariceanu, in speranta ca acesta se va alatura unei campanii de estompare a folosirii in mod peiorativ a apelativului de “capsunari”. Cotidianul Gandul se alatura demersurilor romanilor din diaspora si prin prezenta unei rubrici permanente numita “Emigrantul” unde numerosi romani plecati isi scriu impresiile, opiniile, experientele de viata etc.
O stire mai recenta se refera la omul de afaceri Augusto Constantin ce infiinteaza un partid al romanilor (Partidul Independent Roman) in provincia spaniola Castellon. Partidul, urmarind sprijinirea si apararea drepturilor romanilor imigranti din Spania si din intreaga Uniune Europeana.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Nea Marin: (13-11-2006 la 00:00)

    Domnule Predescu, va scriu ca un capsunar ce ma aflu pantre straini, de 14 ani.

    Eu va intreb: de ce mi-ar pasa mie cum ma „cheama” ziarele d-acasa? Nu-mi pasa, zau.

    Poate ca alte exemple ar fi si ele de inclus in selectia dvs., mie-mi sare unu’ in ochi (Bunuel a facut chiar filme pe chestia asta), acela al spaniolilor din anii ’50-’60, care se duceau la munca-n Frantza.

    Unde e Spania azi? Pai, ii cam sufla-n ceafa Frantzei, n-asha?

    Nu, nu-i o rusine sa emigrezi *in cautare de munca*. Nicidecum. Rusine e sa stai acasa pe banii babacilor, sa stai la coltz de strada sa dai in cap cuiva, rusine e sa furi din fonduri europene in calitate de mare mahar intr-o institutie guvernamentala etc.

    Romanu’ ar cam trebui sa-si puna-n ordine prioritatile, judecatile de valoare. Si „generatia expirata” ar trebui s-o lase un pic mai moale cu atare judecati. Mai incetuc, mai baietzi, cu pianu’ pa scari…

    Nea Marin

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Zob Gheorghe: (13-11-2006 la 00:00)

    In primul rand cum puteti dumneavoastra din America sa stiti cu exactitate despre romanii raspanditi in Europa?

    Ce scrieti este bun. Cum scrieti este bine. Aveti o exagerare. Termenul de capsunar este creat de practica comunicarii avand capacitatea de a sugera si particularul si de a desemna si generalul. Daca sunteti calificat in limba romana creati dumneavoastra un termen care sa exprime dintr-o data si faptul ca muncesti si faptul ca ti se interzice sa traiesti omeneste. Daca nu treceti acest examen inseamna ca nu cunoasteti conditia cauza si legea de miscare a romanului izgonit din tara lui.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.166.228.35