caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Opinii



 

Viata este un ciclu?

de (6-11-2006)

Viata este un ciclu? Bineînteles ca DA! Viata cuprinde un lant perpetuu de fenomene naturale, de stari fizice si psihice, de transformari morale, materiale, adaptari, readaptari, mentalitati, etc., etc., un „perpetuum mobile”, care se produc întotdeauna în aceiasi ordine, numar de zile, luni, ani, dupa care se reproduc constant anumite fenomene în aceiasi ordine, natura, viata pe pamânt, stiinta, descoperiri, productii literare, muzicale, filozofice, religioase, care au însa o tema comuna, anume VIATA PE TERRA.

Cred ca nu sunt putini cei care din curiozitate, interese personale, completari de studii sau pur si simplu „o trecere a timpului”, sa nu aiba curiozitatea de a cerceta si urmari evolutia OMENIRII, a societatii, a individului, a statelor formate în urma cu sute de ani, apoi dezagretate si în continua transformare teritoriala, curiozitate care sa ne stârneasca cercetarea fenomenului /aparitiei omului pe Pamânt/. Multe generatii au avut norocul sa afle aceste schimbari naturale, sociale, mondiale, etc., chiar din frageda copilarie si adolescenta datorita învatamântului, care în gama foarte larga de materii prevazute în programa analitica a timpurilor, se înfatisa EVOLUTIA OMENIRII, cu legile ei naturale si sociale. În concluzie, fiecare era liber sa aprofundeze sau nu „mersul omenirii legat de natura înconjuratoare”.

Acum, în acest secol XXI, acele materii de baza care reuseau într-un procentaj semnificativ pozitiv sa fie asimilat de elevi, din pacate în acest secol pe care-l traim intens din toate punctele de vedere, constatam ca exista multe lacune în informarea tineretului, tocmai a celor care ar trebui sa fie cel mai bine dotati, pentru ca al lor este viitorul. Cum bine spune proverbul „Aduna bani albi pentru zile negre” sau „Cum îti asterni, asa vei dormi” s.a.m.d. Traim în epoca în care primeaza BANUL si STIINTELE EXACTE. Foarte bine si trebuie sa fim recunoscatori marilor descoperitori, dar aceasta nu înseamna sa ignoram sau chiar sa eliminam anumite fenomene ciclice, naturale, care formeaza viata pe Pamânt, sociatatea. Exista în ultimul timp „amenintarea” ca peste vreo 50 de ani apele, oceanele, nu vor mai putea „oferi” omenirii cantitatile de peste pe care noi, astazi, muritorii de rând, le folosim, ca hrana de baza pentru multi, în special pentru cei care traiesc în zonele respective. Cauzele, spun oamenii de stiinta, sunt multiple, printre care poluarea atmosferica, încalzirea Pamântului mai curând decât era prevazut, precum si alti factori care ne înconjoara. Mai este ceva de facut? S-ar parea ca da, cu conditia ca oamenii de astazi, care au „pâinea si cutitul” în mâna, si nu în cele din urma populatia, sa fie constienti de RAUL care va afecta generatiile urmatoare, pentru ca în fond, nu ducem lipsa de oameni de stiinta si nici de mijloace materiale pentru cel putin a /reechilibra/ ÎNCEPUTUL SFÂRSITULUI – sa-i zicem APOCALIPSA, care de fapt a început cam de mult, dar se pare ca ne prefacem ca nu o vedem, dar o simtim.

Cine se gândea acum mai bine de 500 ani când Galileo Galilei (1564-1642) a lansat din Turnul Pisa în 1584 (italienii considera turnul ca o rusine a constructiei) un bulgare de plumb, unul de lemn si altul de hârtie, toate cazând pe pamânt, indiferent de massa continutului lor, afirmând teoria ca „Toate corpurile sunt animate de aceiasi miscare – caderea”. Tot el a afirmat ca – „Nimic nu este absolut imobil si totul depinde de referinta în care ne gasim”. Galileo era partizanul lui COPERNIC (1473-1543), astronom polonez, „parintele” sistemului heliocentric.

Cine credea ca JULES VERNE (1828-1905), scriitor si poet visator va scrie o serie de lucrari anticipând în celebrele volume „Voyages extraordinaires” multe din descoperirile pe care le cunoastem si în acest secol XXI, care la timpul lor au fost si ramân prezente în memoria noastra si a copiilor nostri. În Septembrie 1994, ma aflam la Paris constatând – /mare vâlva mare/ în jurul Tour Eiffel, unde se aflau multe gherete cu diverse „be-bell”-uri purtând chipul lui Jules Verne, printre care si un volum nou aparut sub semnatura lui JULES VERNE, chiar în ziua de 30 Septembrie, intitulat: /PARIS AU XXe SIECLE/. Curiozitatea mi-a fost mare, (coborând în anii copilariei, dar ma gândeam în special la nepotul meu sa-i completez seria de lux cu 10 volume), si ca atare l-am cumparat, la fel si ziarul FIGARO, ce cuprindea o pagina întreaga cu titlul: „Jules Verne: LE PARI SUR PARIS”. Aceasta aparitie în 1994 se datoreste gasirii cu totul întâmplatoare a unui manuscris inedit al lui JV, care „zacea” într-un coffret al lui Michel Verne, fiul scriitorului. Manuscrisul editat la Libraria Hachette, se înscrie în linia verniana, fara a „striga” ca fiind o capodopera, dar putându-ne distra citind aceste povestiri, în partea profetica, care trata portretul capitalei Frantei – Paris – în anul 1960…

În cele relatate mai sus, am încercat sa redau pe scurt si infim din trecutul Omenirii, si aceasta pentru a ajunge la „subiectul zilei”, care cam începe sa propage o oarecare temere în mijlocul tarilor dezvoltate, aceasta datorita evolutiei rapide si poate neasteptata a Chinei comunisto-democrata, care din ce în ce prinde amploare. Oamenii si omenirea, asa cum am spus la început, volens-nolens, urmeaza un ciclu si adaug la aceasta o alta maxima „Cei din urma, vor fi cei dintâi”, sau cum scriu cartile religioase „bogatii vor saracii”. Nimic nu este vesnic, nici chiar natura si ea moare, dar ea înviaza dupa fiecare anotimp; diferenta este ca oamenii mor, dar nu stim daca exista o alta viata „dincolo…”, nimic nu este palpabil, totusi, ei pot „trai” prin noi si printre noi, urmându-le preceptele lor de viata, aplicând cele scrise sau spuse de ei în folosul omenirii, practic a le acorda încredere.

Cine credea ca vor cadea hitlerismul si comunismul? Cine credea în urma cu câtiva ani, ca tarile capitaliste dezvoltate, vor întinde mâna Chinei comuniste pentru colaborare mondiala si nu numai atât, dar a început o adevarata „batalie” pentru schimburile comerciale cu aceasta imensa tara care are o densitate a populatiei calculata la 1/5 din populatia mondiala, aprox.6 mld.locuitori ai Globului terestru, China având ca suprafata 9.600.000 kmp., adica de 20 ori mai mare decât Franta. China, ca si toata omenirea a suportat ciclul inerent, între anii 221-206 î.I.Ch. era China imperiala, iar între 1911-1937 era Republica sub Mao Zedong (1949-1976). Sa nu se neglijeze cultura chineza precum scoala si folozoful Confucius si nu în cele din urma, faptul ca în general poporul, chinezu, stie sa munceasca bine si constiincios.

Nu am intentia sa fac „filozofia” trecutului, important este ca ACUM, în zilele noastre, între 3-5 Noiembrie 2006, se desfasoara în capitala Chinei Beijing, SOMMET-ul cu 50 reprezentanti ai Africei, care va aprofunda cooperarea tehnologica sino-africana, un adevarat Eldorado pentru chinezi. Cu aceasta ocazie, relatiile între China si tarile africane sunt de aici înainte bazate pe „Prietenie si Pace, în scopul Cooperarii si Dezvoltarii”. Sa nu se neglijeze nici faptul ca actualul guvern chinez actioneaza pozitiv si în America latina.

Dupa cum scriu publicatiile aparute în ultimile 24 ore, precum si alte medii de informare televizate, „Cooperarea tehnologica sino-africana dateaza din anul 1949 în momentul fondarii Noii Chine, ea fiind întarita dupa aplicarea politicii de Reforme si de Deschidere a Chinei. Prima Conferinta ministeriala a Forum-ului asupra Cooperarii sino-africane care s-a tinut în anul 2000 tot la Beijing constituie unul din jaloanele cooperarii tehnologice între cele doua parti. În cadrul acestui Forum, China, de-a lungul ultimilor 6 ani, a suprimat datoriile celor 31 tari africane cu suma de 10,5 miliarde yuani, (aproximativ 1,05 miliarde euro). China a scutit de drepturile vamale pentru 190 marfuri din 29 tari africane printre cele mai defavorizate, formând aproximativ 10.000 tineri africani, trimitând tineri voluntari chinezi în Africa. Începând cu anul 2004, ministrul chinez al Stiintei si Tehnologiei a organizat 89 formatiuni de tehnici practicate în China cu destinatia în tarile africane si 25 tari africane au trimis experti pentru participarea la formatiunile propuse de chinezi asupra produselor lactate si tratamentul apelor. În 2006, China a convocat între 3-5 reuniuni asupra cooperarii si proiectelor tehnologice cu Africa de sud si Egipt. China a lansat numeroase proiecte tehnologice /model/ în Africa, vizând a ajuta poporul local pentru a-si rezolva problemele existente în domeniul productiei si a vietii cotidiene, precum energia solara, insecticidele etc. În urma cu câteva zile, China a semnat cu Africa de sud, un proiect de îngrijiri medicale si învatamânt medical la distanta, informatica, ce se ridica la suma de 3 milioane USD. Egiptul, care detine o mare suprafata de desert, cele doua parti vor da mai multa atentie cooperarii asupra protectiei mediului înconjurator si al amenajarii acestuia.

Ministrul chinez al stiintei si tehnologiei a subliniat faptul ca aceasta cooperare sino-africana se gasesta înca într-o faza elementara, ramânând înca multe de facut, drumul de parcurs nefiind usor. Acest forum sino-african ar putea deschide o noua faza în cooperarea tehnologica între cele doua parti, dat fiind ca în China, intreprinderile vor deveni progresiv principalii actori ai inovatiilor tehnologice si vor obtine un loc din ce în ce mai important în cooperarea tehnologica sino-africana. În plus, guvernul chinez va stabili o platforma pentru întreprinderile chineze în Africa si acorduri interguvernamentale de cooperare tehnologica vor fi semnate cu mai multe tari africane în anii viitori.

Succint, am încercat sa scot în evidenta, cele publicate si auzite datorita mediilor de informare, despre acest moment foarte important ce se petrece în aceste zile în China, care au „pus pe foc” marile puteri actuale capitaliste, care mai de care încercând o colaborare fructuoasa cu China. Parerea mea este ca „roata lumii se-nvârteste” si ca de multe ori /CEI DIN URMA POT DEVENI CEI DINTÂI/.

Închei cu un dicton latin, care poate fi reactualizat si anume:”VAE VICTIS!” adica, VAI DE CEI ÎNVINSI! Titus Livius, istorisea cum galii, condusi de Brennus, datorita superioritatii lor numerice si modului feroce de a lupta, au cucerit Roma, trecând-o prin foc si sabie. Spre a se salva, multi cetateni s-au refugiat în Capitoliu, ultima fortareata, care a fost supusa unui asediu ce a durat sapte luni. Ei au capitulat, negociind cu galii retragerea acestora, contra sumei de o mie de livre de aur, iar Senatul roman a cazut la învoiala. În timpul cântaririi, romanii au reprosat învingatorilor ca greutatile erau falsificate. Atunci, Brennus a aruncat în balanta si spada lui cea grea, exclamând: „Vae victis!”, cuvinte ce exprimau atunci, ca si acum, ca nu exista lumite la dreptul învingatorilor, care pot oricând sa calce cele convenite. Cei învinsi fiind la discretia învingatorilor. În timpurile noastre, VAE VICTIS poate fi folosit cu ironie si dispret la adresa celor învinsi, fie având sensul de compatimire, de clementa fata de acestia.

Venera E.DUMITRESCU-STAIA

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
34.226.234.20