Ma întreb deseori, daca mai exista oameni pe acest Pamânt, care sa mai creada în /semnele Cerului/? Personal, cred ca da! Realitatea este însa ca omenirea fiind preocupata de obligatiile diurne, de tragediile pe care le vedem, auzim si citim zilnic, multi sceptici ajung sa nu mai creada în nimic, ceea ce, dupa parerea mea, nu este bine, întrucât daca în momentele noastre de restriste, de necazuri, indiferent în ce domeniu, nici atunci nu ne îndreptam inimile catre ceea ce „nu este palpabil fizic” – respectiv Creatorul Lumii, înseamna ca „nu mai avem nimic Sfânt în noi”.
Indiferent de religia pe care fiecare dintre noi o practicam sau nu, toate religiile sunt îndreptate catre acelasi DUMNEZEU, Unicul Creator al Cerului si Pamântului. Se spune /Crede si nu cerceta/.
Faptul ca de curând, în ziua de 14 Octombrie au fost din nou mari procesiuni la Moastele Sfintei Paraschiva la Iasi, precum si astazi 25 Octombrie la Moastele Sfântului Dumitru din Bucuresti, procesiuni la care de multe ori, înca din timpul copilariei am participat alaturi de parintii mei, cu evlavie si încredere, afirm ca am simtit direct ce înseamna PUTEREA CREDINTEI, în momente grele ale vietii si nu numai. Personal am trait adevarate MINUNI, dar nu este cazul sa le etalez… Îmi amintesc ca pe când eram copil si în Moldova deseori era seceta luni de zile, se obisnuia ca Moastele Sfintei Paraschiva sa fie scoase din Catedrala se organiza procesiune speciala, pentru ca Cerul sa trimita ploaie… de multe ori, chiar în timpul slujbei, ploaia îsi facea aparitia.
Voi relata însa un /SEMN AL CERULUI/, care s-a petrecut în urma cu cateva zile, respectiv Vineri 13 Octombrie, în localitatea Buffalo din Statele Unite, port fluvial si centru industrial, pe lacul Erie, aproape de vestita cascada Niagara, când o /furtuna de zapada/ survenita peste noapte în aceasta localitate, cu vânt ce depasea 100 km./ora, a reusit sa distruga case si arbori centenari, care au cazut peste case si vehicule, distrugându-le; a fost ca un fel de tornada, dar neobisnuit de puternica în aceasta perioada a anului.
Într-un parc al acestei localitati se afla o statuie de marime naturala, reprezentându-L pe Isus Christos cu mâinile îndreptate spre Cer/ (vezi foto alaturata). Din arborii centenari care se aflau împrejurul unei case si statuii, doua ramuri suficient de groase, au fost rupte de furtuna si culmea, au cazut în forma de Cruce pe umarul drept al statuii, exact asa cum cunoastem imaginea lui Isus care-si purta Crucea în Saptamâna Patimilor…
Familia Verrastro, care are locuinta în apropierea statuii, a imortalizat „minunea” cu ajutorul unui video, predând-o apoi televiziunii (personal am vazut imaginea la TV, si auzit comentariile), care au interpretat cu convingere ca „Statuia lui Isus este proba ca o putere supranaturala a vegheat asupra casei si deci a familiei lor, care nu au suportat nici o paguba fizica sau materiala”.
Oare este timpul sa ne îndreptam cât mai mult rugaciunile catre CEL ce ne-a creat? Fiecare este liber sa discearna, pentru ca religia, credinta, NU se pot impune daca nu o facem din convingere, cu conditia sa nu depasim limitele, adica sa nu devenim extremisti. Rugaciunea, credinta individului, dupa parerea mea, este ceva mult prea intim ca sa etalam public, este o comunicare directa cu ceea ce nu vedem fizic, dar simtim de cele mai multe ori.
Venera E.Dumitrescu-Staia