Imi doresc, din tot sufletul, ca unirea noastra cu Europa sa fie o formalitate.
Imi doresc:
– sa nu mai aruncam cu nonsalanta, pe trotuar, din mers, ambalajul de la pachetul de tigari abia desfacut
– sa nu se mai fure capace de canal
– sa fie desfiintate retelele de cersetori patronate din lumea interlopa
– sa nu mai creasca turnatorii, mici sau mari, in sondajele de opinie
– sa nu se mai construiasca, cu incapatanare si din indolenta, locuinte pe sectoarele de vale unde se stie bine ca periodic se produc inundatii
– sa nu se mai vanda pe strada subiecte de examen
– sa nu ne mai jucam de-a alegerile anticipate
– sa dispara stratul gros de praf de pe strazi
– sa nu mai vedem pensionari care sa plece la piata cu bani de o jumatate de kilogram de cartofi
-sa ocrotim flora si fauna si sa nu mai castigam bani din taxa pe omorat animale, fie ele rare sau nu
– sa nu se mai plimbe persoane fara calitate oficiala prin Parlamentul Romaniei ca prin propria sufragerie, in timp ce se dezbat si se voteaza legi
– sa nu ne mai vindem copiii
– sa nu mai fie gropanul cartea de vizita a soselei romanesti
– sa nu ne mai votam conducatori, pe cine „le zice mai bine” si face „show de show” in campania electorala
– sa nu mai scuipam pe jos coji de seminte
– sa se consume mai multi bani pentru scolile din localitatile sarace decat pentru mijloacele auto ale Parlamentului
– sa ne pese ce i se intampla individului care zace intins pe 3 scaune, inert, in statia de metrou
– cand ne apropiem de individul de mai sus, sa nu duhneasca a bautura, a nespalat si a pipi
– sa nu mai faca legile tarii partide cu securisti in conducere
– sa nu mai vedem tiganci intrand in batalie cu copilul de nici un an pe post de buzdugan
– sa nu mai intalnim veterani de razboi cersind la poarta cimitirului
– sa nu mai exportam prostitutie
– sa nu ne mai intersectam, la kilometrul zero al Capitalei, cu aurolaci, betivi tolaniti pe bordura si tuciurii comercianti de software pe taraba
– sa existe un echilibru intre putere de decizie, pe de o parte si raspundere, pe de alta
– sa dispara rahateii de caine de pe trotuarele oraselor romanesti
– sa nu asteptam de la unirea cu Europa doar credite nerambursabile si posmagi moi
Daca la 31 decembrie 2006, vom fi o tara civilizata, curata, cu oameni educati, politicosi, interesati de viitor, atunci unirea cu Europa va fi o pura formalitate, o recunoastere oficiala a unei stari de fapt.
Altfel, unirea noastra cu Europa va fi pur formala. Si inutila.
Frumos vis.
Ca visul să se transforme în realitate e nevoie de cel puţin un secol de educaţie civică.
Guvernul şi Municipalităţile trebuie să-şi impună atât un plan educativ, cât şi un plan de asigurări social-economice pentru pensionari şi nevoiaşi. Şi toate astea trebuie nu numai prvăzute în bugetul de stat, ci mai ales fondurile trebuie alocate şi controlată folosirea lor.