caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Opinii



 

Cealalta fateta

de (2-10-2006)
8 ecouri

I-am auzit pe unii ca au refuzat sa invete limba rusa la scoala, chipurile, in semn de opozitie, de dizidenta.
Ba, sa ma ierte respectivii, eu cred ca n-au vrut sa invete din lene si prostie. Un om care stie o limba straina are dintr-o data un orizont mai larg, iar limba rusa ofera orizonturi nebanuite spre intelegerea unui mare popor si a unei culturi deosebite.
Le-am mai auzit si pe niste cucoane romance ajunse mai bogate prin Grecia (vindeau prin magazine!) ca nu-si invata odraslele limba romana. “Romana? Sa n-aud de romana!”. Iar odraslele, de varsta scolii primare, se uitau tamp la noi, neintelegand nimic.
Sigur, e mai placut si mai usor sa-nveti franceza, e “cool” si absolut necesar sa stii engleza, dar ce te faci daca te afli la o rascruce a istoriei, cand niste conducatori nepriceputi trag asa de prost sforile diplomatiei si aduc propriul popor in stare de subordonare, pierd teritorii, sacrifica tinerii pe fronturi zadarnice? Ce te faci atunci? Astepti. Si, intre timp, inveti limba rusa. Afli despre Puschin si dadaca lui, despre Taras Sevcenco, un Eminescu al Ucrainei, si canti nostalgicul imn “Suspina Niprul si se zbate/ Vantul vuieste ne-ncetat/ Se-ndoaie salciile toate/ O vijelie s-a iscat”… (Pe malul lacului Herastrau se afla o statuie a lui Sevcenco. S-o propuna vreun Vanghelie spre demolare?)
Citesti “Povestea unui om adevarat”, de Boris Polevoi. Aviatorul Maresiev, eroul romanului, cazut si ratacit prin paduri, hranindu-se cu licheni si broaste, salvat intr-un tarziu, dar ramas fara picioare, invatand sa mearga cu proteze, a vizitat Bucurestii. L-am vazut; s-a intalnit cu studentii. Sa fi fost prin ’58…
Citesti “Pe Donul linistit”, de Mihail Solohov, o capodopera premiata cu Nobel.
Cata pasiune, cata viata! Cazacii de pe Don si patimile lor. Si vezi apoi filmul lui Serghei Bondarciuc.
Sigur, e cu dus si-ntors. Timur isi reclama tatal la “organe”, asa era modelul educativ al vremii (Timur si baietii lui, de Arkadii Gaidar).
Dar Tolstoi? Dar Dostoievski?
Dar filmul “Zboara cocorii” (Leteat juravli) cu Tatiana Samoilovna si Andrei Batalov? Cate filme de razboi se pot masura cu “Zboara cocorii”?
Ana Karenina in engleza? Dati-mi voie; nu tine!
“Mantaua” lui Gogol. Cuprin. Turgheniev cel dulceag-romantic. Goncearov cu “Oblomov” al lui. De cate ori imi pun papucii, imi amintesc de “oblomovism”; dulce boala.
“Drumuri, drumuri, ceata si spini/ Frig si buruiene, praf si maracini”. (Dunaevski?) Oricum, un cantec de o stranie frumusete, nesfarsita stepa ruseasca, sufletul rus.
Si-apoi Serghei Esenin, unicul, betivanul blond, cu rubasca lui, descult, insurat cu o printesa Tolstaia, apoi cu dansatoarea Isadora Duncan. Parca-i aud gandurile cand americanii-l priveau ca pe o ciudatanie. Esenin! Rusia din adancuri.
“Focul vanat e gonit de vant/ Zarile-au uitat sa ma mai doara/ De iubire-ntaia oara cant/ La scandal renunt intaia oara”… Il dureau zarile!
Se compara versurile-acestea cu balmajelile majoritatii noastre “douamiste”, sexiste si aiurite?
“Ah, voi sanii, sanii/ Si voi cai, voi, cai/ Numai dracul v-a scornit, miselul!/ Peste stepa-n goana, cu alai/ Rade pan’ la lacrimi clopotelul”.
Am obtinut discount pe viata de la un rus din Seattle care tine un magazin (From Russia with love) cu produse europenesti, foarte gustoase. I-am vorbit in limba lui (cu greseli, fireste!) si i-am cantat Imnul sovietic care zice asa: “Siraka strana maia radnaia/ Mnogo v-nei lesov, pole i rek/ Ea drugoi takoi strana ne znaiu/ Gde tak volino dasit celovek”. (E intinsa tara mea, are multe paduri, campii si ape; eu nu cunosc alta tara in care atat de liber sa respire omul). Ma rog!
Si l-am intrebat cum sta cu respiratia in America. A zis ca se descurca…
Mai demult am vizitat Moscova si alte localitati. Cu o sticla de votca, un taximetrist m-a preumblat peste tot. Impresia generala: grandoare.

Regret ca n-am invatat mai bine limba rusa. Sa fi citit in ruseste “Demonul” de Lermontov, sa nu-mi trebuiasca dictionarul. Suna… dumnezeieste!
E acum la moda sa se strambe din nas cand se vorbeste despre rusi. Una e cultura rusa, in general – literatura, arta, stiinta, tehnologia etc., si alta e politica. Multe si importante “axe” trec prin Moscova. Cred ca e o greseala sa fie neglijate…
In concluzie (fiindca sunt cam vorba lunga!), eu, ca fosta profesoara, zic asa: Invatati, invatati, invatati!
(A mai spus cineva asta, nu?) Invatati temeinic limbi straine! Veti intelege mai bine lumea.
Nu limbile popoarelor sunt de vina pentru politica dictatoriala, pentru gulagurile impuse de mintile bolnave ale unor conducatori.

Ecouri

  • Aurel Popescu: (2-10-2006 la 00:00)

    Imi vine in minte un exemplu, poate minor: carticelele de „popularizare a stiintei” aparute prin anii ’50-’60. Tanarul dornic de cunoastere afla de acolo ca toate marile descoperiri stiintifice si inventii din ultimele secole apartin marilor savanti ruso-sovietici. Printre altele, si asa s-a provocat o regretabila aversiune fata de tot ce are legatura cu Rusia. Este mare pacat.

    Am avut nevoie de multi ani ca sa renunt la prejudecata de a refuza orice era rusesc: film, literatura, muzica …

  • Nea Marin: (2-10-2006 la 00:00)

    Da, ca bine le zici!

    Tin s-acuma acea minunata elegie a lui Esenin pe perete. Cred c-o traduse George Lesnea (da, da, ala cu Partidul e-n toate…) Iti insangereaza inima. Multa lume zice ca suna mai bine traducerea in romana decat originalul.

    Ce-are rusa cu comunismul? Uite o intrebare potrivita.

  • Constanta Corbea: (2-10-2006 la 00:00)

    Din anumite motive personale, am scris in graba articolasul de mai sus, iar exigentii cititori, prin notele acordate, m-au lasat repetenta. Cred, totusi, ca ideea de baza a fost inteleasa.
    Ca orice elev incapatanat, continui sa sustin ca nici o limba nu are legatura cu politica. Inteleg resentimentul fata de rusi; eu am trait in toata perioada stalinista; am suferit destul, nu uit si nici nu pot sa iert. Insa incerc sa vad si “cealalta fateta”: Rusia si poporul ei in contextual cultural al lumii.
    Cred ca arta si stiinta, nu pot fi detestate din motive politice. Cred ca nu este bine sa ramanem inchistati in resentimente, ci sa incercam sa ne deschidem mintea spre cat mai multe zari culturale. Nu e decat un castig a invata o limba in plus, iar limba rusa nu e limba unui popor de neglijat. Tolstoi si Dostoievski sunt printre cele mai mari valori ale omenirii. Mendeleev, Tiolkovski, inseamna ceva in stiinta mondiala. Marc Chagall, Vassily Kandinski sunt pictori de referinta. Ceaikovski, Prokofiev, Sostakovici sunt compozitori de renume. Evghenii Evtusenco e un poet admirat pretutindeni. Andrei Tarkovski sta alaturi de somitatile cinematografiei. (Filme:Andrei Rubliov, Solaris, Calauza)
    Pe o insula pustie, as lua neaparat, alaturi de Biblie, un roman de Tolstoi, sau macar nuvela Moartea lui Ivan Ilici. As mai lua, Douasprezece scaune si Vitelul de aur, de Ilf si Petrov (alaturi de Peripetiile bravului soldat Svejk, de Jaroslav Hasek si de opera lui Caragiale al nostru). Daca as mai avea loc, as adauga Picnic la marginea drumului, de fratii Strugatki si, neaparat, O zi mai lunga decat veacul, capodopera kirghizului Cinghiz Aitmatov, romanul in care apare legenda mankurtului.
    Sub forme dintre cele mai subtile riscam “mankurtizarea” in orice moment al evolutiei omenirii. Inchistarea in prejudecati, in refuzuri, resentimente, nu e o forma de mankurtizare?
    Bine observa domnul Aurel Popescu in ecoul dumnealui: e greu sa ne eliberam de prejudecati. Iar domnul profesor Deaconescu se intreaba, retoric (implicand raspunsul) daca intre limba rusa si comunism e vreo legatura. Asta am intentionat sa spun eu: sa judecam la rece.
    M-am gandit ca ideea exprimata de mine va suscita argumente ample, pro si contra.
    Se vede ca e mai greu cu argumentele; dar mult mai simplu cu notele la “plesneala”. (Sa-i aratam noi! Sa se-nvete minte!)
    Mentionez ca un profesor adevarat nu da nici o nota fara a o explica.

  • George: (2-10-2006 la 00:00)

    ma bucur ca sunt oameni care apreciaza cultura rusa. mi-a placut mult ce am citit mai sus.

  • feartwink: (2-10-2006 la 00:00)

    sunt elev de-a XI-a si am inceput anul trecut sa invat rusa din propria initiativa, cu profesor, acasa.. imi place extrem de mult si sper sa ajung la a-l putea citi pe Dostoievski in rusa, in romana am citit cat de multa literatura rusa am putut.

    Cred insa ca cei care se opuneau limbii ruse pentru ca li se baga pe gat pot fi usor intelesi.

    Si nu exista legatura intre cultura si maretia Rusiei imperiale, ori sufletul rus si comunism, nu pot accepta o asemenea legatura.

  • costel: (2-10-2006 la 00:00)

    La ora actuala recitesc „Pe Donul linistit” de Mihail Solohov. Tot in aceasta perioada am aflat si de filmul cu acelasi nume, dar este foarte greu de procurat,ma chinui de 5 zile sa-l trag de pe odc,dar greu,foarte greu. Imi place nespus de mult literatura rusa,pentru atmosfera aristocrata in care te introduce,pentru stepa cazacilor,viata mujicilor,si poezia rusa…

    Spuneti de frumusetea limbii ruse? Si de ce nu se mai invata in scoli? Este o prostie, cultivata in forta dupa anul 1989… stiti chestia aia cu comunistii, poporul sovietic, etc,etc…

    Imi pare rau ca nu cunosc aceasta limba, mi pare rau ca nu se reiau vechile capodopere cinematografice rusesti, imi pare rau ca in colectiile personale se gasesc greu aceste filme…

    N.Red. Limba rusă a intrat în declin în privința studierii încă din prima parte a anilor ’60, atunci când regimul a virat-o spre național-comunism.

  • echoofsilence: (2-10-2006 la 00:00)

    Din pacate anii socialismului isi pun amprenta acum pe cultura rusa. Singurul scriitor rus pe care am avut ocazia sa-l citesc pana acum a fost Aleksandr Soljenitan. Si de la el, doar „Arhipelagul Gulag”. Asta e, poate in viitor imi vor pica in mana si alte carti scrise de scriitori rusi. Oricum aceasta aversitate se poate elimina doar cu vorba buna. E pacat ca din cauza unor cretini, ca altfel nu am cum sa-i numesc, care au distrus milioane de vieti pe timpul comunismului, acum cultura rusa este atat de afectata.

  • negoescu-ion: (2-10-2006 la 00:00)

    Primele carti citite in copilaria mea au fost au fost ‘Pe Donul linistit’,’Povestea unui om adevarat’,’Pamant destelenit’,Pentru viata’,’Mama’,Strada mezinului’,si altele,carti pe care as vrea sa le mai recitesc acum la varsta de 62 de ani dar,din pacate nu se mai regasesc in nicio- biblioteca.Pacat ca tineri de azi nu mai au atractia spre literatura buna,se orienteaza spre o literatura de doi bani copiata de la occidentali.Mare pacat ca in scoli nu se introduce o ora pe saptamana pentru studierea marilor scriitori,clasici si contemporani,a operelor lor si ce a insemnat ei in lumea scriitorilor.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Valuri în Pacific

Valuri; Gânduri albastre. Valuri; Spume care aleargă Împinse de ochii vântului tânăr. Valuri; Gânduri coborând în somn. Se sparg dimineaţa...

Închide
3.239.91.5