caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

Suite sibiene(2) Tribuna, dintotdeauna pentru totdeauna

de (4-9-2006)

In dialogul purtat cu Domnul Mircea Bitu, directorul general al cotidianului sibian, Casei de Presa si Editura «Tribuna» am inteles ca un ziar local nu este doar o foaie pasagera. Presa locala nu mai este umbrita de cea asa-zisa centrala. Ziarul «Tribuna» a depasit tinuta unei publicatii provinciale de rutina si devine o publicatie la zi cu evenimentele sibiene, dar si cu cele nationale si internationale.

Domnule director Mircea Bitu, ce ne-ati relata legat despre istoricul cotidianului «Tribuna»?

“Tribuna nu vine cu idei preconcepute, nu e menită a face politică personală, nici a propaga tendenţe politice pornite din redacţia ei: ea va fi organ al cuvintelor populare, va lămuri şi va motiva dorinţele majorităţii concetăţenilor noştri români şi va susţine pe aceia dintre oamenii noştri politici, care, primind inspiraţiunile lor din sentimentul public al românilor, vor fi stiut să-şi câştige o popularitate covârşitoare.” Aceasta este profesiunea de credinţă prin care o mână de români deschideau în 14/26 aprilie 1884 primul număr al cotidianului «Tribuna». A fost o apariţie mult aşteptată, având în vedere că Tribuna a militat de la început pentru afirmarea politică a românilor transilvăneni şi pentru educaţie. La baza ctitoriei s-a aflat un colectiv bine închegat – format din Ioan Bechnitz, Aurel Brote, Eugen Brote, Ioan Duşoiu, Diamandi Manole, Simeon Mărginean, Ioan Neagoe, George B. Popp, Ioan de Preda, condus de un scriitor cu o susţinută activitate în presa vremii, Ioan Slavici.
Utilizând principiul fonetic în ortografie, la doar 3 ani după hotărârea dată de Academia Română, Tribuna a apărut “într-o frumoasă limbă românească”, impunând acest principiu în conştiinţa cititorilor. Corectând mereu şi “prescriind” contribuţiile colaboratorilor, tribuniştii au fost “nu numai redactori, ci totodată şi dascăli de limbă românească ”, mărturiseşte Ioan Slavici.

Fiind un ziar creat in prima valtoare de desteptare nationala, intr-un oras aflat sub ocupatie austro-ungara credeti ca exista un caracter elitist, singular?

Tribuna devine glasul celor mulţi, iar pentru cuvinte precum “Suntem loviţi în drepturile noastre, suntem asupriţi şi suntem jigniţi în dezvoltarea noastră culturală”, numai între anii 1893-1903 redactorii Tribunei au fost condamnaţi împreună la 17 ani de temniţă şi la 40.000 de coroane amendă. Si totuşi, cotidianul a crescut an de an, ajungând de la 600 de abonamente la 2000, pentru că Tribuna a devenit “glasul poporului”, “organul de presă cel mai autorizat în slujba intereselor românilor din Transilvania”. (Acad. Dimitrie Vatamaniuc)

Ce ne puteti spune despre contributia ziarului «Tribuna» la propagarea literaturii, stiind ca Sibiul la inceput de secol aducea nume ilustre in lumea literelor transilvane?

Idealul politic urmărit a fost argumentat şi de unul literar, ce a fost pus în slujba dorinţei de unitate şi de educare a românilor. S-au publicat în Tribuna, “centru de lucrare literară”, culegeri din folclorul transilvănean, creaţii ale unor autori români consacraţi, traduceri şi contribuţii literare ale cititorilor.
Întru susţinerea acestei activităţi, la Insitutul Tipografic al Tribunei iau naştere “Foaia poporului” şi “Tribuna literară”, printre colaboratori remarcându-se Simion Florea Marian, Ion Pop-Reteganul, George Coşbuc, Octavian Goga, Ilarie Chendi, G. Bogdan-Duică, Andrei Bârseanu, Zaharia Boiu.
Atunci, ca şi mai târziu, indiferent de greutăţile întâmpinate, tribuniştii nu au abdicat niciodată de la convingerile lor, Ioan Slavici însuşi scriind în primul număr ce apărea după condamnarea sa la închisoare, din 1888, “Sus inimile”, un articol de îmbărbătare pentru toţi românii.

Cred ca am putea vorbi si de o implicare a ziaristilor si a fruntasilor sibieni din acea vreme la evenimentele preintampinatoare Marii Uniri din 1918….

În anii Memorandumului, persecuţiile împotriva tribuniştilor se înmulţesc, iar Slavici este nevoit în cele din urmă sa părăsească Sibiul, dar importanţa pe care Tribuna, “cea mai scumpă dintre creaţiunile mele”, a avut-o pentru marele scriitor şi publicist este dezvăluită prin cuvintele: “fericesc ceasul în care am plecat de acolo (din Bucureşti – n.n.) căci am găsit aici ceea ce căutam, ba chiar mai mult… A rămas brazdă adâncă pe unde am trecut şi orişicât de multe rele ar fi în brazda aceasta, sunt şi multe bune”.
Tribuna îşi încetează apariţia în 29 aprilie 1903, dar seminţele puse în brazdă de Slavici vor rodi prin renaşterea de mai târziu a Tribunei. Astfel, în perioada interbelică, la Sibiu au luat naştere succesiv “Tribuna”, “Tribuna nouă” şi “Tribuna liberă” sub direcţiunea lui Nic. C. Droc.

Ce s-a intamplat dupa 1944?

După cel de-al doilea război mondial, Tribuna înfiinţată de Slavici a reapărut sub numele de “România viitoare” (1944-1949), “Lupta Sibiului” (1949-1952), “Flacăra Sibiului” (1952-1968).
În 18 aprilie 1968, ziarişti consacraţi ai vremii şi tineri condeieri s-au întors la rădăcini, înfiinţând “Tribuna Sibiului”. Deşi a fost organ al Comitetului Judeţean al P.C.R., dincolo de retorismul impus de regimul politic, acest ziar s-a dovedit a fi cel mai longeviv dintre toate Tribunele. Subiectele abordate s-au dovedit mereu de interes pentru cititorii noştri, publicaţia atingând în perioada 1968-1989 cele mai ridicate cote de tiraj, pentru că, dincolo de informaţiile de natură economică, politică, un loc primordial l-au deţinut întotdeauna aspectele sociale şi culturale, după îndemnul întemeietorilor de la 1884. Aici s-a născut şi dezvoltat ideea lansării Clubului de Jazz, cea a Salonului Internaţional de Artă Fotografică, aici a luat naştere un supliment literar, aici a funcţionat timp de un sfert de secol o adevărată şcoală de jurnalism în lipsa unei instituţii formale de învăţământ.

Credeti ca ziarul in sine este o reusita a inaintasilor fondatori si a ziaristilor de mai tarziu pana astazi?

Această longevitate de aproape patru decenii se datorează şi cititorilor noştri, cei care au răspuns mereu dialogului iniţiat de noi şi ne-au primit în casele lor zi de zi. Cititorii au fost alături de tribunişti şi în zilele sângeroase ale Revoluţiei din 1989, când, în noaptea de 22/23 decembrie, ziarişti, tipografi şi câţiva tineri au dat tiparului primul număr al Tribunei libere. Astfel, crezul lui Slavici, Bechnitz şi al tuturor românilor din Transilvania sfârşitului de secol XIX a rodit în 1989 în cuvintele: “Nu avem nimic mai sfânt decât slujirea menirii noastre fundamentale, a idealurilor de libertate şi demnitate a cititorilor noştri, a sibienilor fără vorbe goale, fără lozinci de prost gust, fără false declaraţii de principii”. În curajul şi entuziasmul acelor zile s-a născut “Tribuna libertăţii”, devenită “Tribuna”, cotidian al judeţului Sibiu, nume sub care apare şi azi.
“Tribuna” a crescut mereu de la 4 pagini, la 8, la 16, la 24, pentru a putea oferi cititorilor cele mai diverse evenimente şi informaţii. Independenţa economică a fost câştigată în 1991, când Tribuna şi-a realizat propria tipografie cu eforturi investiţionale deosebite, iar Casa de Presă şi Editură Tribuna a fost privatizată.

Ce ne puteti spune despre idealul Domniei Voastre ca ziarist sibian si cam de cat timp activati in aceasta profesie?

Dupa o activitate de peste 30 ani las cititorii sa decida si atentia dintai ramane asigurarea unei continuitati gazetaresti in Sibiu, si de aceea precizez ca de cand am fost numit director general al acestei institutii am acordat o prioritate angajarii si formarii de noi cadre tinere, absolventi talentati ai facultatilor de jurnalistica. Sunt constient ca a fi un bun ziarist consta si in asigurarea unei traditii, in a preda stafeta celor ce ne urmeaza. Si aici inteleg ca roadele se culeg azi, in urma legaturilor create in 1884. Cotidianul nostru are drept deviza respectul fata de cititor si fidelitatea pe care cititorii ne-o demonstreaza.

Multumind pentru interviul exclusiv acordat site-ului nostru www.romanialibera.com si cititorilor acestuia ce ne puteti spune, noua, romanilor aflati in diaspora, si chiar sibienilor exilati?

«Tribuna» este deschisa oricarui cititor chiar daca nu este sibian si incercam sa inscriem activitatea noastra de aici din redactie, din tipografie in circuitul informational de dincolo de granitele noastre si raspundem cerintelor contemporane prin prezenta noastra pe net, prin site-ul nostru: www.tribuna.ro. Editura «Tribuna» este deschisa si accesibila tuturor romanilor doritori sa-si publice creatiile literare in conditii optime si la preturi competitive. In 2007 Sibiul va deveni capitala culturii europene si ne vom stradui sa fim prezenti si sa acordam proritate evenimentelor marcate de acest eveniment si as invita romanii din diaspora sa gaseasca un permanent «Bine ati venit acasa!».

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.68.240