În turnul cu ceas,
Înalt cât turla unei biserici gotice,
Mult peste antena
De pe clădirea Şcolii de Dans,
Se adună în stoluri porumbeii;
La bârfă ori la taifas.
Din turnul înalt văd până departe.
Peste reşedinţele luxoase
Încercuite cu ziduri ermetice,
Peste cartierele sărace;
Până la oceanul albastru.
„Nu dragă, nu s-a întâmplat nimic.
Urmăresc de pe turnul cu ceas
Porumbeii care vin, care pleacă.
Şi nu mă mai suna în zadar
La fiecare cinci minute;
Că mă doare capul
Şi rămân fără baterie
La telefonul celular!”
Dan David, Los Angeles, Febr-22-2006.