Tineretul este acuzat ca se lasa prada unei vieti anormale, vieti in care importante sunt distractiile extreme si drogurile. Cit sunt ei oare vinovati? Cine cistiga de pe urma tragediei vietii lor? Ce ar trebui facut?
Iata intrebari ale unei lumi pline de egoism, o lume care isi ascunde trivialitatea, acuzind victimele.
Pe cine ar trebui oare politia sa ancheteze in cazul descoperirii cazurilor comportamentelor periculoase ale tineretului?
In timp ce tinerii, dezorientati de imposibilitatile de afirmare din Romania, se apuca sa consume din teribilism infantil droguri, alcool si tutun, adevaratii vinovati, maturii egoisti, cei care fac jocurile societatii, care ocupa absolut toate posturile cheie si nu renunta la ele pentru nimic in lume, mai au si tupeul sa duca campanii contra relelor facute de tineri, adaugind afacerilor lor miliardele investite de stat.
Asadar maturi egoisti, protapiti in posturi ce presupun intrarea in istorie si binefaceri materiale si morale, isi trag si fondurile menite reeducarii tinerilor, tineri pe care tot ei ii obliga sa esueze in obiceiuri si fapte anormale. Cum vine asta?
Ei bine:
Tinerii se nasc cu virtutea de a realiza ceva deosebit in viata. Sistemul de invatamint actual subliniaza acest aspect. Copiilor si adolescentilor li se umple capul cu mii de exemple de oameni celebrii si realizari in toate domeniile: politice, artistice si stiintifice. Tinarul este pregatit sa isi doreasca sa devina parte componenta a istoriei civilizatiei umane. Odata terminata scoala, tinerii se gasesc intr-o noua lume. Aceasta lume nu mai vrea ca ei sa evolueze, sa viseze, sa isi doreasca, din simplul motiv ca au in fata personalitatile politice, artistice si stiintifice ale zilei, care tin de scaunele lor istorice!
Un tinar este un pretendent la concurenta loiala, ori care mahar al zilelor noastre este capabil de concurenta? Intr-o lume in care toate posturile importante sunt cumparate, in orice domeniu, concurenta este privita cu dispret. Tinerii devin dusmanii maturilor, posibilii sfarimatori de binefaceri ale unor “inalti” infipti in realismul social, asemeni unor capuse gata sa plesneasca.
Pentru a le opri tendinta concurentiala, maturii egoisti au infiintat sisteme de triere cum ar fi: Academiile, Inspectoratele culturale, Uniunile artistice si stiintifice…, precum si sistemul de opresie politienesc.
Sistemele de triere au dat dovada de exclusivism absolut, deliberind dualismul valoare-nonvaloare in toate domeniile. Curios, valoarea este mereu de partea lor, nonvaloarea fiind de partea restului societatii, tinerii fiind categorisiti ca valori in devenire, practic nonvalori!
Sa luam un exemplu:
Un tinar oarecare, in urma unei educatii bazate pe crezul in atingerea valorii maxime, doreste cu adevarat sa se afirme. Sistemele de triere il considera din start nonvaloare, dar cistigind din educatia lui, ii creaza iluzia unor posibile izbinzi.
Tinerii insa nu vor ocupa niciodata un post cheie, din simplul motiv ca ei nu stiu sa plateasca favorurile sociale! Posturile de valori artistice, culturale, sociale, stiintifice etc. se cumpara, ele nefiind realmente obtinute prin concurenta loiala. Ori acest aspect, opresiv si antitineret, este de regula finantat atit de Stat, cit si prin sistemul ONG-urilor.
Sa luam numai in zona culturii si artei un exemplu elocvent:
Pina la terminarea scolilor artistice, tinerii pot deschide in spatii oficiale expozitii de grup, organizate de profesori, in fapt membrii unor Uniuni exclusiviste. Imediat ce tinerii termina liceul, spatiile oficiale, spatii ce confera gradul de artist, le sunt realmente inchise in nas, doar daca nu sunt fii unor… sau altor…, de, copii cu bani sau relatii. In rest doar ziduri de nepatruns!
Singura sansa este manifestarea in spatii de cultura neoficiale (diverse crisme, holuri, spatii cu alte destinatii). Ori manifestarea talentului in astfel de spatii sunt din start categorisite ca fiind subcultura de catre cei din Uniunile artistice.
Tineriilor nu le vine sa creada, ca munca lor pasionala ajunge in final sa ii descalifice in fata societatii, datorita personalitatilor pe care au fost invatati sa le aduleze. Tinerii devin astfel victimele sistemelor neconcurentiale. Ce le ramine?
ALCOLUL, DROGUL, VIATA NECHIBZUITA…
Cum in lumea noastra capii Uniunilor, Academiilor… sunt si politicieni, acestia au si politia de partea lor, prin activitatea acestora atacind si ce le-a mai ramas bietelor victime.
Si cind te gindesti ca apreciem artistii celebrii ai zilei, oamenii de cultura, stiinta, politicienii de marca! Si ei, folosind sistemele acreditate, excluzind concurentialitatea si valoarea autentica, nu fac decit sa adulmece si sa urmeze facilitatile aberante. Cu alte cuvinte ei sunt de vina, prin activitatea lor “sociala” si politica de dezastrul a generatii intregi de tineri.
Acestia folosesc politia ca pe o imunizare la necazurile tinerilor. Ii acuza pe tineri prin propriile lor greseli, uitind sa aminteasca de oprelistile sociale ce au creat posibilitatea de a gresi.
Pentru ca doar citiva oameni sa fie celebrii, societatea sacrifica milioane de tineri. Orice ar face acestia, sunt categorisiti ca infantili, creatori de subcultura, consumatori de droguri…
Acest aspect social imi aduce aminte de un experiment statistic stiintific, efectuat in timpul activitatii mele de laborant silvic. Am numarat toti puietii si arborii din mai multe suprafete experimentale si am constatat stupefiat ca pentru ca un singur puiet sa ajunga doar la trei metrii inaltime, padurea sacrifica peste 5000 de alti puieti. Ei bine, pentru ca un singur arbore sa ajunga la maturitate, aceeasi padure sacrifica un numar fantastic de mare de confrati. Uite asadar cum sistemul nostru de viata preferential seamana cu viata vegetala. Sa fim oare o societate supusa doar valorilor naturale salbatice? Suntem oare civilizati? Suntem oare capabili sa nastem binele si concurenta loiala?
Nu prea!…
Ce ar trebui facut?
Acreditarea concurentei reale in toate domeniile.
Desfiintarea exclusivismului valoric impus de Academii si Uniuni, Inspectorate culturale…
Deschiderea accesului la spatiile oficiale pentru ca tinerii, si nu numai, sa se poata manifesta real si concurential.
Distrugerea mitului ca valoarea este data de inaltimea postului ocupat.
Politia sa ancheteze si cauza nu numai efectul.
Justitia sa ia in calcul la condamnarea individului, cumulul de condamnare al tuturor celor care au generat faptele antisociale ale acestuia!
Uite asadar cine sunt vinovatii! Uite asadar ce trebuie facut!
Suntem oare capabili sa ne acceptam incapacitatile? Sa le indreptam?