caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Sport



 

Cupa Mondiala la Fotbal – istorie

de (12-6-2006)

Cu toate ca nu sunt o mare amatoare a acestui sport, totusi m-am gândit sa cercetez de unde, când si cum a aparut acest „sport cu piciorul”, care este extrem de apreciat în lumea întreaga.
Am aflat ca, deja în urma cu 4000 de ani, în Japonia si China, grupuri de barbati se jucau în jurul unui „bulgare” rotund alcatuit din piele, care de fapt reprezenta o minge. Grecii si romanii, de asemenea practicau jocurile cu balonul unde picioarele si mâinile erau autorizate. La sfârsitul secolului XIX, în Anglia un nou sport a fost creat, anume football-ul, primul club fiind la Sheffield, înfiintat în anul 1862.

Terenurile masurau 182 m lungime si 92 m largime , iar poarta avea o largime de 5,49 m cu o înaltime de 5,50m. Dimensiunile actuale pentru poarta au fost fixate în 1875 si pentru teren în 1899,an în care numarul de jucatori era fixat la 11 dar înlocuirea unui jucator ranit nu a intervenit decât în 1958. Arbitrul a aparut în 1890, dar tinuta reglementara nu a fost obligatorie decât în anul 1919. Cornerul a intrat în vigoare în anul 1873 si penalty, în 1899. Legea complexa „din afara jocului” a cunoscut 8 modificari din 1863 pâna în 1999. În anul 1938, FIFA a prezentat 17 legi pentru reglementarea football-ului în lumea întreaga. În prezent, fottball-ul este sportul care poseda cele mai multe licente în lume.

Originea football-ului: în Antichitate, în Italia se juca jocul numit „harpastum” un joc cu mingea, care avea o dimensiune mijlocie, dar dura ca consistenta, care nu permitea deloc jocul cu piciorul. În perioada galica, în Franta, înainte de cucerirea romanilor, druzii, preotii gali jucau mingea cu ocazie practicii religioase. Acest joc purta numele de „seault”, care în etimologia celtica însemna „soare”. În secolul al XXI-lea, în Franta, jocul druidic „seault” s-a extins si în Anglia, apoi în Normandia si Picardia, numele schimbându-se deseori în functie de regiunile unde se practica. Deseori se numea „soule”, radacina cuvântului parvenind din lb. latina sau celtica. Privind originea latina, erau doua posibilitati, numindu-se fie „seaul” = soare ca în jocul celtic, fie „soules” = sandale. S-a pus întrebarea daca „soule” este de origine romana importata de Julius Caesar în cucerirea galilor sau exista deja în mediul druzilor? S-ar parea ca s-a optat pentru a doua solutie, întrucât „seault-ul” exista deja înainte de invaziile romane.

În Evul mediu – în Anglia se practica un joc, care semana foarte bine cu „soarele” si purta numele de „hurling the goal, knappan sau foeth ball”. În 1365, tot în Anglia, regele Edouard al III-lea a prescris serifului Londrei „interzicerea sub pedeapsa cu închisoarea a jocurilor cu mingea, cu mâna sau cu piciorul” – era „foeth ball-ul” care a vrut sa-l interzica. În secolul XV în Franta, Henric al II-lea (1547-1589) a disputat el-însusi o partida de „soare-soule”, contra nobililor. În 1458, în Anglia, James IV a vrut sa elimine jocul cu mingea

În 1569, Franta si Anglia gasesc un nou spatiu prin aparitia jocului cu mingea folosind piciorul, aparând notiunea de But de ballon, mingea trebuid sa treaca pe deasupra portii. În 1681 în Anglia, sub Charles II se confirma legitimarea Football-ului printr-o partida între oamenii de serviciu al regelui contra contelui de Albermarie.

În secolul XVIII, în Anglia, jocul cu mingea devine un sport practicat în scoli, fiind foarte apreciat de elevi, cu reguli bine stabilite în acea epoca. În Franta, în 1823, William Webb Ellis în cursul unei partide cu mingea, prinde mingea cu mâna pentru a o duce direct în poarta adversarului. Astfel a luat nastere Rugby-ul, sau football-rugby. În 1849 la Eton (Anglia) folosirea mâinilor pentru a prinde balonul sau un adversar este interzisa. Atunci a luat nastere Dribbling Game, viitorul Football Association. în 1863, pe 26 Octombrie, în Anglia a luat nastere football-ul modern. Capitanii si reprezentantii cluburilor din Londra si regiune reunindu-se la taverna „Free-Mason’s”, au înfiintat Football Ass., adoptând regulile de la Cambridge, fara mari modificari, dar preferând jocul cu picioarele.
Jocurile cu mingea au aparut în numeroasele vechi civilizatii, precum China în perioada dinastiei HAN, în Grecia elenica la Sparta, în Italia la Roma sau în Galia (Franta de azi). Începând cu secolul XII în Europa a devenit un joc popular, foarte violent, în care se înfruntau orase întregi mai multe zile. Jocurile cu mingea au fost înterzise în mod regulat în Anglia si Franta secolului XIV, din cauza tulburarilor de ordin public. Dincolo de Ocean, pe Continentul american aceste jocuri s-au numit „hurling the goal”, „knappan” sau “foeth/foteh/ball”. În secolul XVI, acelasi joc cu mingea se numea „calcio” (lb. italiana), adica jocul cu lovitura de picior, si se juca în Italia. În secolele urmatoare, s-au precizat mai mult regulile jocului, delimitându-se un teren, iar în Anglia în cursul secolului XVIII s-a instaurat jocul de „dribbling game”.

Putin câte putin, “jocul cu piciorul” si “jocul cu mâna” s-au diferentiat, astfel ca în 1823, la renumitul Colegiu englez RUGBY, William Webb Ellis, mingea se prindea cu mâna pentru a o duce în poarta adversa, astfel nascându-se rugby-ul, iar în 1849, la alt celebru colegiu englez, ETON, se foloseau ambele mâini pentru a prinde mingea, luând nastere „dribbling game”.

Terenurile în acele perioade masurau 182 m. lungime si 92 m. largime, iar poarta avea o largime de 5,49 m. cu o înaltime de 5,50 m. Dimensiunile actuale pentru poarta au fost fixate în 1875, iar pentru teren în 1899, an în care si numarul de jucatori a fost consfintit la 11, înlocuirea unui jucator ranit neintervenind decât în 1958. În privinta arbitrului, acesta a aparut în 1890, dar tinuta reglementara nu a fost obligatorie decât în anul 1919. „Cornerul” a intrat în vigoare în anul 1873 si penalty în 1899. Legea complexa „din afara jocului” a cunoscut 8 modificari din 1863 pâna în 1999. În anul 1938 FIFA a prezentat 17 legi pentru reglementarea football-ului în lume. În prezent, football-ul este sportul care poseda cele mai multe licente în lume, devenind sportul cel mai popular de pe Mapamond.

În 26 Octombrie 1863 cluburile din Londra si regiunea ei s-au reunit în clubul numit „Freemason” pentru a se inaugura Asociatia de football. Prima cupa a Angliei s-a jucat în 1872, iar în acelasi an s-a înfiintat si primul Club francez „Le Havre Athletic Club”, urmând ca în Mai 1904 sa aiba loc la Bruxelles prima partida dintre echipele Frantei, Si Belgiei. În 1906 s-a creat COMITETUL FRANCEZ INTERFEDERAL, care mai târziu a devenit Federatia franceza de football, în ziua de 7 Mai 1919.

În 21 mai 1904, la Paris s-a fondat FIFA, cuprinzând si asociatii din alte tari, precum Belgia, Danemarca, Olanda, Spania, Suedia, Elvetia, iar în 1909 au urmat altele; Africa de Sud, Argentina si Chile, în 1912, si Statele Unite în 1913, facand ca în 1946 FIFA sa cuprinda 204 tari member. Presedintele FIFA a fost elvetianul Sepp BLATTER.
Între 1921-1954 este ales presedintele FIFA Jules RIMET. În 1928, la Congresul ce a avut loc in Amsterdam (Olanda), s-a decis organizarea primului campionat mondial in
Uruguai (campioana mondiala în 1924 si1928).
Brazilia a câstigat Cupa Mondiala de 4 ori, Germania si Italia de 3 ori, Franta si Anglia o singura data.

Gerd MÜLLER (RFA) a fost considerat cel mai bun fotbalist în Istoria CM, marcând 14 goluri – 10 în 1970 si 4 în 1974; Just FONTAINE (Franta) a marcat 13 goluri în 1958; Edson ARANTES DO NASCIMENTO (alias Pele, Brazilia) singurul jucator care a câstigat de 3 ori CM, în 1958, 1962, 1970. În prezent pe 9 Iunie a.c., a participat la festivitatea de deschidere oficiala a Campionatului Mondial 2006 din Germania.

Michel PLATINI (Franta) a disputat 15 match-uri, cel mai mare numar de match-uri în faza finala a C.M.

Venera E.DUMITRESCU-STAIA

****

Prin amabilitatea domnului Aurel Popescu, iata cateva completari la scurta introducere in istoria Cupei Mondiale la Fotbal:

In 1924 si 1928 Uruguay a fost campioana olimpica. Titlul mondial l-a castigat in 1930 (editia 1, acasa) si 1950 (editia 4, in Brazilia). Campioane mondiale au fost Brazilia (5), Italia (3), Germania (3), Argentina (2), Anglia (1) si Franta (1).

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
34.237.76.91