Aici vulturii ar trebui să fie lăsaţi
Să zboare în voie;
Să oprească pe aripile lor
Stâncile care cad
Ca o ploaie.
De unde fuge lumina,
Doar susurul apelor
Mai umple spaţiul
În care ochii mei caută cu disperare
Să se sprijine pe ceva.
În vale,
Cozia ca o bătrână mamă înţeleaptă
Ştie şi ne cheamă la rugăciune.
Spinările munţilor se frâng.
Stâncile cad.
Cad rostogolindu-se,
Cad alunecând
În apa Oltului răbdătoare.
Vulturii privesc neputincioşi,
Ferecaţi în lanţuri
Pe vârfuri, în soare.
Aici vulturii ar trebui să fie lăsaţi
Să zboare în voie;
Să oprească pe aripile lor
Stâncile care cad
Ca o ploaie.
Dan David, Los Angeles, Febr.-26-2006.