Libertate de amanet a vieţii,
cred în dorul tău,
ştiind cât eşti de efemeră…

Spaţiu dat inimii mele de naşterea zilei
în care am devenit viu,

pentru a mă dedica morţii care mă aşteaptă…

Erai lângă mine făptură cu nume de mamă,
încât nici măcar nu ne cunoaşteam,
până când ştiam că născându-mă, voi muri…

Flori de gheaţă aprinse de suflarea ta
îşi lasă seminţele clipei în dorul meu,
devenit eternitate a respiraţiei unui Timp
pierdut….

Suflet de lut
al cănii din care-mi beau sentimentele vieţii,
te vreau cer şi paradis
neînfrânt niciodată de eternitate…