caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

REVELION IN DOI

de (4-5-2006)

Personaje:
Ea= durdulie, par oxigenat, moate, varsta: 20 de ani… in campul muncii
El= mic, sfrijit, par rar, dioptrii en gros, costum ieftin in dungi stridente, lucioase, palton ros de molii

Ea (singura in camera, citeste ziarul)- „Persoana de sex opus, zglobie, inca tanara, doreste partener nebunatic pentru un Revelion de vis in intimitate”; ce bine am zis-o, oare vine cineva?
El (urcand scarile, citeste ziarul)- „Mare capacitate, titlu de maestru, astept partener similar pentru un Revelion sahist la etajul V”.

El se opreste la etajul IV, vazand V pentru ca I era sters. Suna la usa Ei.

Ea (deschide usa, zambitoare)- Oh, dumneavoastra sunteti!
El (surprins)- Eu sunt, dar dumneavoastra ati dat anuntul?
Ea (nedumerita)- Da, eu, va mira?
El (mirat)- Evident, ma asteptam la un partener…
Ea (se da un pas inapoi)- Un partener?!
El (lamuritor)- Da, in general am contacte cu parteneri (Impaciuitor)- Dar nu ma deranjeaza persoana Dvs, cred ca va fi chiar interesant (Binevoitor)- Chiar va pricepeti?
Ea (agasata)- Daca ma pricep? Evident ca ma pricep!
El- Sa stiti ca eu sunt mare maestru, am si diploma.
Ea (puternic surprinsa)- Se da si diploma?
El (uluit)- Desigur, ma mir ca nu stiti…Dealtfel si dumneavoastra, ca maestra, ar fi trebuit sa aveti.
Ea (intr-o parte)- Sfrijitu’ o fi avand talente ascunse (catre el, ironic lingusitoare)- Nu, eu nu am solicitat o diploma, o simpla hartie in fond, dar va asigur ca n-o sa regretati. Am pus jos, ca sa zic asa, adevarati experti.
El (plin de speranta)- La urma urmei, de ce sa nu incercam? Pot sa ma dezbrac?
Ea (intr-o parte)- Astia grabiti n-au clasa… (catre el)- Va rog. Pentru moment, dati-mi mie paltonul, sa luam o gustare, o cafea, si dupa aceea trecem la treaba.
El (cooperant)- Nici o problema, dar nu ma deranjeaza sa incepem si acum o partida, mai mancam, mai continuam…
Ea (placut surprinsa)- Oh, nu! Asa, din start? Sa ne obisnuim, sa schimbam o parola, asa, ca intre parteneri.
El- Sigur, odata ce am ramas, suntem parteneri, macar pana dimineata.
Ea (intr-o parte)- N-as fi dat doi bani pe el. Mai stii, o fi dur, mititelul…(catre el)- Dar luati loc…
El- Unde pot sa ma asez?
Ea- Oriunde, dar hai sa zicem pe canapea.
El- Desigur, putem sa tragem si masa mai aproape, daca vreti, desigur…
Ea (incantata)- Dar e de la sine inteles…

Amandoi muta masa langa canapea. Ea pune o gustare pe masa.

Ea- Mai tarziu ne mutam in dormitor, nu? E atat de confortabil!
El- Ei, ce atata confort, mancam pe o jumatate de masa si pe a doua avem loc cat vrem…
Ea (neplacut surprinsa)- Pana dimineata? O sa amortim!
El (doct)- Evident, nu comoditatea conteaza. In fond, nu ma deranjeaza sa stam si in picioare, daca intram in pozitii interesante.
Ea (intr-o parte)- Pitic cum e, nu prea se potriveste (catre el, ironica)- Daca sunt asa interesante, sigur, merita un efort.
El (amabil)- Va rog, stati cum doriti, mi-e indiferent.
Ea- Cum adica, va e indiferent?
El (devine ironic)- Absolut indiferent, puteti sa stati si intr-un picior.
Ea (extrem de placut surprinsa, intr-o parte)- Stie carte… (catre el)- Si in general, preferati anumite pozitii, sau va este, asa cum spuneti, indiferent?
El- Nu am preferinte, in general prima mutare o fac repede si (zambind superior) fara sa ma laud, bine. Dupa asta, in functie de situatie, de partener, mai cumpanim, mai inventam…
Ea (se pisiceste)- Asaaa, cumpanim, inventam… si inventati ceva nou de fiecare data?
El (superior)- Absolut. Chiar pe drum ma gandeam ce pozitii extraordinare se nimeresc uneori pe tabla!
Ea (intr-o parte, uluita)- O fi obsedat, cica pe tabla, ce ma fac cu nebunu’? (catre el)- Eu, sa fiu sincera, evit tabla, mi se pare atat de incomod.
El (foarte mirat)- In sfarsit, merge si pe carton, e cam acelasi lucru, dar cred ca am semana cu doi mosnegi in parc…
Ea (intr-o parte)- Aoleu, peste cine am nimerit? (catre el, face eforturi sa para totul normal)- Bine, pe carton, daca preferati…
El- De fapt, nu e deloc rau pe carton, eu asa am inceput cand am fost mic si uite ca am ajuns mare maestru.
Ea (curioasa)- Cam cat de mic erati… ma intelegeti, prima oara… atunci cand ati inceput?
El- Circa 7 ani, tata s-a gandit sa ma initieze.
Ea (intr-o parte)- Tata denaturat… (catre el)- Bine, dar mama dumneavoastra, ea nu a spus nimic?
El- Chiar l-a sustinut, mai ales ca stia si ea destul de bine, mi-au aratat cateva pozitii simple, ca pentru incepatori si fara falsa modestie, am inteles repede si chiar am intervenit in joc, am venit cu idei noi…
Ea (intr-o parte)- Ce familie!!! (catre el)- Ati fost singur la parinti?
El- Am o sora.
Ea- Mai mare?
El- Nu, mai mica.
Ea (intr-o parte)- Nici nu vreau sa ma gandesc… (catre el, cu teama)- Si.. surioara.. tot asa… de mica a inceput?
El (mandru)- Eu i-am fost profesor!
Ea (intr-o parte)- Mor aici! (catre el)- Cum asa?
El (face eforturi sa-si aminteasca)- Se apropia ziua ei, intr-o saptamana urma sa implineasca 10 ani, am luat-o in parc, la plimbare, am pus tabla pe iarba si n-am lasat-o pana n-a invatat notiunile de baza.
Ea (uluita)- Cum, in parc?!
El- Ei, sigur, acasa erau parintii, bunicii, ar fi intervenit mereu sa spuna cum e mai bine, nu era atmosfera potrivita… Macar de-ar fi privit in liniste, dar ii stiam eu, ca mereu se bagau cand mai veneau colegi la mine…
Ea (intr-o parte)- Ce cuib de dezmatati! (catre el)- Si surioara, cum a reactionat?
El- Perfect, de ziua ei si-a provocat unchii si verii si sa stiti ca a facut fata onorabil.
Ea (intr-o parte)- Auzi, onorabil, la 10 ani, cu unchii si verii! (catre el)- Dar ce, si-au pus mintea cu ea?
El- Oho, dar incepuse sa-i placa, nu se mai satura, noroc cu tanti Mimi, ca i-a dat niste pozitii de studiat dintr-o revista si i-a mai inchis gura…
Ea (se ia cu mainile de cap)- Cum, i-a inchis gura?!
El- Da, ca nu se mai satura, si-a pus tabla pe jos in sufragerie si nimeni nu mai scapa de ea.
Ea (tot cu mainile de cap)- Nu se mai satura?!
El- Da, copiii au energie, nu gluma…
Ea- Sigur, asa este… Dar acum, ce face, e casatorita, are copii?
El- S-a casatorit, dar sotul ei are alte preocupari, alte preferinte. Cand sor’mea are chef de o partida ca lumea, tot la mine vine.
Ea- Cum, tot la dumneavoastra?!
El- Uneori mai merge si la tata, dar el e batran, nu mai vede bine, ii tremura mainile, noroc cu mama, ca mai intervine si termina in locul lui.
Ea (intr-o parte) Ce casa de nebuni! (catre el)- Cum asa, cu mama? Mie, de exemplu, imi plac partidele cu barbati.
El (ferm)- Astea-s prejudecati.
Ea- Prejudecati or fi, dar mie asa imi place…
El (iritat)- Fara suparare, dar la urma urmei, barbatii cu barbatii, femeile cu femeile, exceptiile confirma regula…
Ea (intr-o parte)- Chem Salvarea! Chem pompierii! (catre el, incercand sa-l calmeze)- Dar dumneavoastra, doriti o partenera permanenta, doriti sa mai reveniti aici?
El- Ah, nu! Urasc rutina! Prefer schimbarile de registru tactic, atunci cand gasesti pozitii noi, continuari interesante la cele vechi…Ce poate fi mai incitant decat o continuare noua la o pozitie consacrata?
Ea- Ce nebunie! Erati bun pentru Maria Antoaneta!
El- Nu cunosc, a avut vreun titlu?
Ea (intr-o parte)- Incult! (catre el)- Ma mir ca n-ati auzit povestea cu regina sacrificata
El (intr-o parte) A auzit si ea de un sacrificiu de dama si se da mare… (catre ea)- Regina este intotdeauna expusa la amenintari, desi nu ele sunt tinta principala, ci regii.
Ea- (ironic politicoasa)- Va pricepeti la regi, la regine… mai ales.
El- Stiu sa le folosesc, dar, fara falsa modestie, am un registru mai variat.
Ea (intr-o parte)- Ori e sarlatan, ori e miliardar… (catre el)- Eu nu prea ma gandesc la regi…
El- Daca sunteti asa o maestra, trebuie sa stabiliti clar o directie de atac, nu sa pierdeti timp pretios si pozitii favorabile ca sa puneti mana pe vreun cal amarat acolo, sau pentru vreun nebun.
Ea (intr-o parte)- Cu un nebun stau de vorba…(catre el)- Da, in orice exista reguli, sigur ca da…
El- Stiti ca primele reguli au fost opera persilor, au facut si primele studii…
Ea- Da, tipii astia din Orient parca au totul in sange. Dar chiar primii, primii, ei sa fi fost?
El- Exista documente, inscriptii, desene din antichitate…
Ea (intr-o parte)- Uite ca si aia desenau! (catre el, ironica)- Si pana atunci, fara documente nu mergea?
El (glumet)- Ei, cred ca era o plictiseala…
Ea (rade)- Si ce plictiseala! (aparent serioasa)- Poate ca persii aia doar au pus pe hartie ce faceau altii dinainte. Or fi vrut sa stim si noi cum se asezau… Cat dura o partida? Dumneavoastra cam cat ati vrea sa dureze?
El (sigur pe el)- In ce ma priveste, n-am de gand sa dorm. Dar daca doriti sa va odihniti din cand in cand, eu pastrez pozitia si va astept.
Ea (intr-o parte, ramane cu gura cascata)- Cum o fi reusind? (catre el) Sa nu uit sa intreb: vreti sa stau cu spatele din cand in cand?
El- Obisnuiti?
Ea- Depinde de partener, unii chiar insista…
El (putin surprins)- Si cum va descurcati, obtineti un rezultat bun?
Ea- Intotdeauna! Praf ii fac!
El (intr-o parte)- Ce IQ o fi avand? (catre ea)- Totusi, parca as prefera sa incercam sa stam amandoi cu spatele, ar fi interesant…
Ea- Ooo, sunteti plin de imaginatie…
El (mandru)- Toti antranorii de la club mi-au spus asta.
Ea (surprinsa)- Ati fost si la un club?
El- Normal, de mic! M-a dat tata, mi-a spus ca el nu mai are ce ma invata.
Ea- Dar cati ani aveati?
El- Vreo 12.
Ea (mirata)- Ce precoce!
El- Nu va mirati, era acolo o fetita de 8 ani care se descurca excelent, avea chiar adevarate inovatii. A ajuns mare, a plecat in Occident, a avut un succes fantastic…
Ea- Nu ma mir, daca de mica…
El- Da, venea la club zilnic, dupa orele de scoala, imi amimtesc ca o insotea un dog german, ii placeau cainii la nebunie
Ea (se da inapoi)- Cainii ?!
El- Era topita dupa ei, avea o familie bogata, ii cumparau ce caine dorea.
Ea (intr-o parte)- Alta casa de nebuni!
El- Mai tarziu, a inceput sa castige singura bani.
Ea- Era si normal!
El- Da, pleca in turnee, se specializase in simultane cu 10, 20, chiar 50 de partide…
Ea (invidioasa)- Asta da, performanta…
El- Da, s-a umplut de bani
Ea- Si partenerii, plateau bine?
El- Ce sa plateasca, ei participau asa, ca sa afirme…
Ea- Si atunci, de unde bani?
El- Cum de unde, din bilete…
Ea- Se vindeau bilete?!
El- Normal, dar nici de aici nu iesea cine stie ce, ca jumatate erau invitati: parintii, profesorii de la scoala, rudele…
Ea (se prabuseste pe un scaun)- Veneau parintii?! Profesorii de la scoala?!
El- Sigur ca veneau, ba chiar o provocau la cate o partida.
Ea (intr-o parte)- Nu ma mir ca ajuns scoala ce a ajuns… (catre el)- Poate si plateau…
El- Nu, ba chiar s-au ales cu niste bani, dar nu chiar ca ea, care era vedeta.
Ea- Bine, bine, dar daca astia nu plateau, iar biletele alea, ma rog, nici din ele nu iesea destul, atunci de unde se castiga?
El- Cum de unde, din drepturi de televizare in direct!
Ea (sare de pe scaun)- Televizare in direct?!
El- Dar de ce va mirati?
Ea- Eu credeam ca se inregistreaza si apoi se vand casete, discuri…
El- Cine sta sa studieze partide? Poate doar specialistii, acum se prefera transmisiile in direct.
Ea- Cred ca am stat prea mult in casa, nu mai stiu ce se petrece in lume…
El- Dar puteti veni cu mine, saptamanal merg la club, ne mai intalnim duminica dimineata in parc, punem de o partida
Ea (intr-o parte) Am facut multe, dar duminica prin parcuri, niciodata! (catre el)- Nu, nu cred, ne vede lumea…
El- Dar asta e cel mai interesant… Sa vedeti cum vin copiii, se inghesuie de nu mai ai loc sa te misti…
Ea- Si nu vine politia?
El- Mai vine cate o patrula, se uita si ei, isi mai dau cu parerea…
Ea- Emigrez din tara asta…
El- Nu cred ca e bine. Uitati, fetita geniala de care va spuneam…
Ea (devine curioasa)- Da, ce e cu ea?
El- A emigrat, s-a maritat din dragoste si s-a lasat de cariera.
Ea- Da, maritisul e moartea carierei. Nu v-am intrebat, sunteti casatorit?
El- Am fost. Sotia mea spunea ca pierd prea mult timp cu prietenii.
Ea- Si nu avea dreptate?…
El- Am incercat sa o atrag si pe ea, sa vina la club, dar nu i-a placut…
Ea- Bine, bine, dar ce va trebuia club? Nu era mai bine acasa?
El- Nu prea, m-am obisnuit sa fie cineva prin preajma, sa aud pareri…
Ea (intr-o parte)- Caz patologic… (catre el)- Si ati divortat?
El- A divortat ea, acum eu am ramas cu pasiunea…
Ea- Ca femeie, o inteleg… Acum ce mai face?
El- S-a mutat la o prietena, i-am daruit caietele mele de notite, mi-a spus ca au incercat si ele, dar nu se descurca decat in pozitiile mai simple…
Ea (intr-o parte) Aoleu, cica au incercat si ele! Ce toante, dupa notite! (catre el)- Sa nu-mi spuneti ca notati pozitiile pe caiet…
El- Cum sa nu, ador continuarile inedite la pozitii clasice, unde altii nu mai vad nimic nou!
Ea- Asta nu e rau. Si eu gandesc la fel.
El- Uneori te trezesti ca revii in pozitia veche, esti practic blocat si nu stii ce sa mai faci…
Ea (intr-o parte)- Barbatii astia, tot noi sa-i scolim (catre el)- O continuare exista oricand…
El- Teoretic, da. Am un coleg de club, mare specialist in pozitii de pat, a scris si o carte…El crede ca finalurile de pat iti ofera cea mai mare satisfactie sportiva…
Ea- Sportiva, nesportiva, satisfactie sa fie…
El- Eu nu sunt de acord cu el.
Ea- De ce? Eu, de exemplu, ador finalurile de pat…
El- Singurul lor avantaj e ca te stimuleaza sa mai incepi o partida.
Ea (incantata)- Nu-i asa?
El- Dar noi mai asteptam mult? Totusi, trece timpul!
Ea- Daaaaa, hai odata!
El- Sa stabilim clar de la inceput: ai pus mana pe piesa, nu te razgandesti!
Ea (placut impresionata)- Eu nu ma razgandesc niciodata… Va ajut, stimate domn, sa scoateti haina si nu numai?
El- Nu, raman cu haina, prefer asa…
Ea- Bine, o luam cu incetul, e mai interesant…
El- Totusi, tabla aia…
Ea (intr-o parte)- Are o idee fixa cu tabla…

El scoate punguta cu piese si le pune una cate una pe masa. Ea nu intelege nimic.

Ea- Ce sunt alea?
El (infinit surprins)- Cum ce? Piesele mele de fildes, le-am luat de la „Antiques”, un salariu am dat pe ele! Jucati cu albele?

Ea intelege. El nu. Ea incepe sa rada. Rade, rade, rade, rade, rade…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.159.85.193