Luminează-mi zborul
spre paradisul amintirii tale,
în care sper să exist,
unde îngerii libertăţii fericirii,
îşi înţeleg până şi aripile,
frânte undeva-cândva
de Dumnezeu,
pentru trufia de a recunoaşte,
marea noastră iubire.
Întoarce-ţi faţa spre infernul din mine,
flacără a nădejdii,
ce-mi arzi destinul pe rugul
deşertăciunii acestei lumi,
născute pentru a iubi
uitarea mai mult decât aminirea.