caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Gând

de (30-6-2006)

Azi, din nou, viaţa s-a supărat pe mine. Iar am iubit-o prea mult, iar am sufocat-o cu veşnicul meu zâmbet, iar am jignit-o cu optimismul meu dintotdeauna. Nu-i place s-o domin, nu i-a plăcut niciodată. Ar vrea să mă târăsc prin gropi, tot căutând la surâsuri bine căptuşite sub bancnote.
Mi-a zis într-o noapte că nu înţelege cum sufletul meu de copil poate fi distrus atât de greu. M-ar vrea îngenunchiat, linguşind zorile să apară mai devreme şi luna să-şi lege pentru totdeauna, de nedezlegat, venele de romantism. Am zâmbit în somn…
Paradoxul e că n-a înţeles niciodată că a iubi pe cineva nu înseamnă să i te supui, ci să încerci, să mergi pe acelaşi drum sau să-l faci să iasă dintr-al lui, să sară peste margini, să caute prin câmpuri urme de paşi. N-a înţeles niciodată cât de mult am iubit-o sau poate nici eu n-am înţeles felul în care m-a iubit, sufletul cu care m-a lovit ca să învăţ să mă ridic. Poate când o să realizez adevărul acestei iubiri, o să înceteze să mi-o mai dăruiască pentru a face loc regretului – copilul său care, oricât de des ar părăsi-o, se întoarce mereu la ea. Poate când voi înceta să mă întreb, voi căpăta răspunsurile. Cu siguranţă!
În dragoste indiferenţa doare cel mai tare. Şi o va durea să vadă că am obosit să aştept. Şi-atunci accept şi mulţumesc cu seninătate. Pentru culorile dimineţii, pentru ochii copiilor, pentru praful străzilor.
Şi continui să zâmbesc şi să fac cu ochiul cerului! Şi îmi va bate atunci cu degetul în oblon! O să-i deschid într-un târziu, plictisit de zgomot! Iar ea are în braţe iubirea: fără ambalaj sclipitor, fără fundiţă. Iubirea, copilul ei cel mai fidel. Şi mă roagă să am grijă de el până se duce la magazinul cu surprize din colţ. Asta-i cu siguranţă, strategie să-mi recâştige încrederea. Numai că fiecare copil e obişnuit cu mama lui, dar cum viaţa nu prea mai are timp pentru el, i-l cară după ea prin trupuri şi suflete, până când cineva îl va accepta aşa cum e. Răsfăţat, bizar, impulsiv, paradoxal! Şi până când ea va avea răbdarea să topească gheaţa primei priviri…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
35.172.223.30