Exista o metrica a gradului de adaptare a unui stat la economia globala?
Un studiu publicat de Federal Reserve Bank din Dallas ia in considerare o serie de criterii de performanta care se refera la politicile de anticoruptie, deschiderea pietei de capital, standardele de calitate, politicile fiscale, marimea aparatului guvernamental, politicile de inovare, stabilitatea politica, flexibilitatea pietei muncii, fermitatea cadrului legal, inflatie.
Studiul este prezentat intr-un editorial din ziarul New York Times de luni 10 aprilie.
Au fost luate in considerare 60 de tari, iar pentru fiecare din criteriile de performanta s-a stabilit o scara de apreciere de la 1 la 10. Modul in care a fost incadrata fiecare din cele 60 de tari in fiecare criteriu s-a bazat pe metrici elaborate de Transparency International, Institutul Fraser, Banca Mondiala, Heritage Foundation, Universitatea Harvard, Fondul Monetar International.
Ca rezultat, cele 60 de tari luate in consideratie au putut fi impartite in patru grupe.
Prima grupa, a statelor celor mai bine adaptate la cerintele economiei globale, le cuprinde in ordine pe Singapore, Irlanda, Elvetia, SUA, Olanda, Canada, Danemarca, Suedia, Austria, Finlanda, Noua Zeelanda, Marea Britanie, Australia, Norvegia si Cehia.
Israelul, Franta, Malayesia, Slovenia, Germania, Portugalia, Ungaria, Panama, Slovacia, Spania, Italia, Japonia, Grecia, Coreea de Sud si Polonia alcatuiesc grupa a doua.
Romania este in grupa a treia, intre Chile si Taivan. Ucraina se afla si ea in grupa a treia.
Grupa a patra cuprinde cateva surprize: Africa de Sud, Rusia, Turcia, Brazilia, Indonezia, Egipt, Peru, Venezuela, alaturi de Bangladesh, Pakistan, Columbia, dar marile surprize sunt China si India.
China si India – marile beneficiare ale globalizarii sunt cele mai putin deschise la eforturile de globalizare!
Sa ma intorc insa la criteriile de performanta. Pe o scara de la 1 la 10, fiecare grupa de state se prezinta astfel (la fiecare criteriu voi indica nota medie pe fiecare grupa):
A. Politici de anticoruptie: 8.5, 5.5, 3.5, 2.9
B. Deschiderea pietei de capital: 8.3, 7.5, 5.5, 4.9
C. Calitatea standardelor: 7.6, 6.5, 5.0, 4.2
4. Politici fiscale avantajoase pentru corporatii: 4.4, 4.0, 3.8, 2.3
D. Marimea aparatului guvernamental: 5.7, 5.0, 6.1, 6.4 (bine inteles ca aici scara de apreciere este inversa)
E. Impozitarea individuala pe venit: 2.8, 3.1, 4.8, 4.4 (bine inteles ca si aici scara de apreciere este inversa)
F. Politici de inovare: 6.8, 5.6, 4.9, 4.1
G. Stabilitate politica: 7.0, 5.9, 4.4, 3.6
H. Flexibilitatea pietei muncii: 7.5, 5.4, 5.8, 5.5
I. Fermitatea cadrului legal: 7.9, 6.4, 4.7, 4.1
J. Inflatia: 2.3, 3.1, 6.2, 10
Observam ca primele doua grupe sunt destul de aproape una de alta. La fel grupele trei si patru – aflate insa la distanta de primele doua grupe.
Sigur ca rezultatele studiului acesta nu trebuie sa fie litera de evanghelie. Oricand pot apare alti analisti de la alte banci de prin Texas sau mai stiu eu de unde, care sa vina cu alte criterii si cu alte note.
Cu aceasta sanatoasa „nota de relativism”, putem tousi sa observam ca gradul in care Romania se va incadra in noul sistem mondial va depinde de intarirea politicilor de anticoruptie, flexibilizarea pietei de capital si a pietei muncii, o politica fiscala mai buna, limitarea aparatului guvernamental, politici de inovare mai bune, intarirea cadrului legal, controlul inflatiei.
Nu este clar ce este globalizarea unei tari si care sunt criteriile economice (de fapt adevaratele criterii) de globalizare ale unei tari.