caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

alo (Poem de Adrian Suciu)

de (5-2-2012)
4 ecouri

am vorbit cu mama azi-noapte.
„alo! alo!”, a spus şi-apoi m-a ascultat într-o tăcere metalică.
i-am povestit înfrigurat ultimii treizeci de ani
fără ea ca şi cînd ar fi fost o sărbătoare continuă
şi fiecare înfrîngere o invitaţie la bal.

„alo! alo!” a spus şi-a început să plîngă ca un copil prost.

am alinat-o povestindu-i două fotografii uzate din care o ştiu
nepoţii ei. i-am explicat cum a fost prima zi
de şcoală. cum am înfiat primul cîine vagabond.
cum mă strîngeau pantofii noi la prima nuntă.

„alo!” a spus şi s-a închis.

mamă ai tăi au uitat că locurile de veci
pe pămînt se plătesc o dată la treizeci de ani. sau
n-au numărat anii cu grijă. bref, nu mai ai loc pe pămînt.

să mă mai suni din senin
chiar dacă telefonul e vechi şi legătura proastă.

/

www.adriansuciu.ro

Ecouri

  • itzhak bareket: (21-3-2012 la 09:27)

    LULLABY – cantec de leagan -de:itzhak bareket.

    …dupa moartea mamei , dupa inmormantare
    si toate celelalte formalitati de rigoare ,
    m-am reintors acasa…singur…

    am incercat de cateva ori sa atipesc ,

    n-am reusit , m’am svarcolit , nimic , n’am izbutit…

    dupa un scurt timp , m’am sculat
    ud leoarca ,cu sudoare rece alarmat :
    telefonul…ce e?…CE SA’NTAMPLAT…?

    MAMA …URGENT …trebuie sa ma duc la cimitir
    s’alerg ,sa deschid mormantul
    sa vad cum e momentul ,
    cum e mama acum , poate are nevoie de mine
    ca sa-i fie mai bine…poate vrea putina caldura
    mai multa lumina…nu stiu , nu stiu ce e de facut…
    ce pot eu face sa-i inlesnesC putina liniste ,pace…

    de-o data ,pare-mi-se ,am gasit :
    MAMA vrea sa-i cant andante ,
    cantul de leagan pe care ea
    asa frumos mi-l fredona
    cand eu eram doar nou venit…

  • itzhak bareket: (13-5-2012 la 13:22)

    …la comentarul-ecou al meu , nu am gasit pana acum nimic . nici un ecou .

  • Dan DAVID: (14-5-2012 la 02:36)

    Domnule Bareket, am citit un comentariu – ecou, greu ca pământul
    de pe mormântul părinților. Impresionant. Vă mulțumesc.
    Va răspund și eu cu o amintire amară.

    Fiule, te-am iertat.

    Mama a sunat azi-noapte.
    N-am vrut să-i raspund.
    De ce mă sună?
    Știe că sunt supărat;
    I-am spus-o doar foarte clar, înainte de a muri,
    Atunci, demult, în Sâmbăta Paștilor.
    De ce s-a certat cu Thomas D’Aquino?
    Dar cu purtătorul de cuvânt al…,în fine,
    De acolo de sus de tot, ce-a avut?
    Au dat-o afară din partid;
    L-a mai implicat si pe bietul tata,
    Care ascunsese destul de bine
    Că a fost ofițer în armata regală.
    I-au dat afară pe amândoi.
    Au rămas pe drumuri cu opt copii.
    Eu, cel mai mare!
    Apoi ăia au scris la Școală.
    Ungureanu, cu fața lui spână, roșcată,
    M-a chemat în cancelarie:
    – Elev, mi s-a comunicat că părinții tăi
    Sunt dușmani ai poporului.
    Va trebui să te eliminăm.
    Până una-alta voi aranja să poți munci în gară
    La descărcat de vagoane; cu ziua.
    – Dar, ….Tovarășe Director…..!
    – Nimic mai mult!
    Vom mai analiza cazul tău.
    Acum scrie ce-ți dictez; poate-ți va fi de folos:
    Tovarășe Director,
    Subsemnatul, elev cutare și cutare,
    Știu că părinții mei sunt dușmani ai poporului.
    Regret că nu i-am denunțat la vreme.
    Nu-i mai recunosc de părinți.
    Îi resping, îi reneg, mă desolidarizez de ei!
    Eu vreau să construiesc socialismul înfloritor
    Pe ruinele iadului capitalist!
    Trăiască Marea Uniune Sovietică!
    Trăiască Tovarășul Stalin!
    Acum semnează! mi-a zis Ungureanu.
    Am semnat.

    Într-un târziu am luat receptorul și i-am răspuns îmbufnat:
    – Da mamă, ce vrei?
    – Fiule, nu mai fi trist; te-am iertat.

    Aud vocea răgușită a asistentei din schimbul de noapte:
    – Domnule doctor,
    Pacientul bătrân de la patul numărul trei a ieșit din comă.
    – Da? Mă mir! O.K.! Scoate-i perfuziile și mută-l în salon!

    Dintr-odată s-a făcut lumină.
    În cameră nu era nici un telefon.

  • itzhak bareket: (14-5-2012 la 14:59)

    va multumesc foarte mult…da-ne DOAMNE libertatea de a gandi si a inpartasi cu semenul nostru cea ce simtim si gandim ,fara de frica ca vom fi atat de aspru osanditi,desi nu am pacatuit cu nimic inpotriva cuiva…” IUBESTE-TI APROAPELE CA PE TINE INSUTI ” nu uita ca el e ca si tine „…
    NU E USOR A GANDI ASA ,DAR CAT E DE ANEVOIOS A INFAPTUI…



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Jurnal scoțian. 31 ianuarie. O vorbă cu fiică-mea

N-aveam ieri ce face și, cît spălam vasele, o încerc pe fiică-mea cea mare, să văd ce-mi răspunde: ai vrea...

Închide
18.97.9.174