am vorbit cu mama azi-noapte.
„alo! alo!”, a spus şi-apoi m-a ascultat într-o tăcere metalică.
i-am povestit înfrigurat ultimii treizeci de ani
fără ea ca şi cînd ar fi fost o sărbătoare continuă
şi fiecare înfrîngere o invitaţie la bal.
„alo! alo!” a spus şi-a început să plîngă ca un copil prost.
am alinat-o povestindu-i două fotografii uzate din care o ştiu
nepoţii ei. i-am explicat cum a fost prima zi
de şcoală. cum am înfiat primul cîine vagabond.
cum mă strîngeau pantofii noi la prima nuntă.
„alo!” a spus şi s-a închis.
mamă ai tăi au uitat că locurile de veci
pe pămînt se plătesc o dată la treizeci de ani. sau
n-au numărat anii cu grijă. bref, nu mai ai loc pe pămînt.
să mă mai suni din senin
chiar dacă telefonul e vechi şi legătura proastă.
/
LULLABY – cantec de leagan -de:itzhak bareket.
…dupa moartea mamei , dupa inmormantare
si toate celelalte formalitati de rigoare ,
m-am reintors acasa…singur…
am incercat de cateva ori sa atipesc ,
n-am reusit , m’am svarcolit , nimic , n’am izbutit…
dupa un scurt timp , m’am sculat
ud leoarca ,cu sudoare rece alarmat :
telefonul…ce e?…CE SA’NTAMPLAT…?
MAMA …URGENT …trebuie sa ma duc la cimitir
s’alerg ,sa deschid mormantul
sa vad cum e momentul ,
cum e mama acum , poate are nevoie de mine
ca sa-i fie mai bine…poate vrea putina caldura
mai multa lumina…nu stiu , nu stiu ce e de facut…
ce pot eu face sa-i inlesnesC putina liniste ,pace…
de-o data ,pare-mi-se ,am gasit :
MAMA vrea sa-i cant andante ,
cantul de leagan pe care ea
asa frumos mi-l fredona
cand eu eram doar nou venit…
…la comentarul-ecou al meu , nu am gasit pana acum nimic . nici un ecou .
Domnule Bareket, am citit un comentariu – ecou, greu ca pământul
de pe mormântul părinților. Impresionant. Vă mulțumesc.
Va răspund și eu cu o amintire amară.
Fiule, te-am iertat.
Mama a sunat azi-noapte.
N-am vrut să-i raspund.
De ce mă sună?
Știe că sunt supărat;
I-am spus-o doar foarte clar, înainte de a muri,
Atunci, demult, în Sâmbăta Paștilor.
De ce s-a certat cu Thomas D’Aquino?
Dar cu purtătorul de cuvânt al…,în fine,
De acolo de sus de tot, ce-a avut?
Au dat-o afară din partid;
L-a mai implicat si pe bietul tata,
Care ascunsese destul de bine
Că a fost ofițer în armata regală.
I-au dat afară pe amândoi.
Au rămas pe drumuri cu opt copii.
Eu, cel mai mare!
Apoi ăia au scris la Școală.
Ungureanu, cu fața lui spână, roșcată,
M-a chemat în cancelarie:
– Elev, mi s-a comunicat că părinții tăi
Sunt dușmani ai poporului.
Va trebui să te eliminăm.
Până una-alta voi aranja să poți munci în gară
La descărcat de vagoane; cu ziua.
– Dar, ….Tovarășe Director…..!
– Nimic mai mult!
Vom mai analiza cazul tău.
Acum scrie ce-ți dictez; poate-ți va fi de folos:
Tovarășe Director,
Subsemnatul, elev cutare și cutare,
Știu că părinții mei sunt dușmani ai poporului.
Regret că nu i-am denunțat la vreme.
Nu-i mai recunosc de părinți.
Îi resping, îi reneg, mă desolidarizez de ei!
Eu vreau să construiesc socialismul înfloritor
Pe ruinele iadului capitalist!
Trăiască Marea Uniune Sovietică!
Trăiască Tovarășul Stalin!
Acum semnează! mi-a zis Ungureanu.
Am semnat.
Într-un târziu am luat receptorul și i-am răspuns îmbufnat:
– Da mamă, ce vrei?
– Fiule, nu mai fi trist; te-am iertat.
Aud vocea răgușită a asistentei din schimbul de noapte:
– Domnule doctor,
Pacientul bătrân de la patul numărul trei a ieșit din comă.
– Da? Mă mir! O.K.! Scoate-i perfuziile și mută-l în salon!
Dintr-odată s-a făcut lumină.
În cameră nu era nici un telefon.
va multumesc foarte mult…da-ne DOAMNE libertatea de a gandi si a inpartasi cu semenul nostru cea ce simtim si gandim ,fara de frica ca vom fi atat de aspru osanditi,desi nu am pacatuit cu nimic inpotriva cuiva…” IUBESTE-TI APROAPELE CA PE TINE INSUTI ” nu uita ca el e ca si tine „…
NU E USOR A GANDI ASA ,DAR CAT E DE ANEVOIOS A INFAPTUI…