caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

Ziua mondiala a teatrului

de (27-3-2006)
Victor Hugo Rascon BandaVictor Hugo Rascon Banda

CENTRUL NATIONAL ROMAN pentru
INSTITUTUL INTERNATIONAL DE TEATRU
CENTRE ROUMAIN pour L’INSTITUT INTERNATIONAL DU THEATRE
ROMANIAN CENTRE for the INTERNATIONAL THEATRE INSTITUTE
UNITER
www.uniter.ro

27 MARTIE 2006
ZIUA MONDIALA A TEATRULUI

MESAJUL INTERNATIONAL

O RAZA DE SPERANTA

Fiecare zi ar trebui sa fie considerata Ziua Mondiala a Teatrului, pentru ca de-a lungul ultimelor 20 de secole, flacara teatrului a ars constant intr-unul din colturile lumii.
Teatrul a fost intotdeauna amenintat de disparitie, mai ales odata cu ascensiunea cinematografiei, a televiziunii si acum a noilor mijloace de comunicare media. Tehnologia a invadat scena si a anihilat dimensiunea umana; a fost facuta o incercare de a crea un teatru plastic, un fel de pictura in miscare ce inlocuia vorbele spuse. Piesele erau puse in scena fara dialog, fara lumini sau fara actori, folosind numai manechine si marionete puse in valoare prin multiple efecte de lumini.
Tehnologia a incercat sa transforme teatrul intr-un foc de artificii sau un spectacol de balci.
Acum suntem martori la intoarcerea actorilor in fata publicului. Astazi, observam intoarcerea cuvintelor pe scena.
Teatrul a renuntat la comunicarea in masa si si-a recunoscut limitele inerente; doua fiinte aflate fata in fata impartasind sentimente, emotii, vise si sperante. Arta scenica a renuntat la povestiri in favoarea discutarii ideilor.
Teatrul misca, ilumineaza, nelinisteste, deranjeaza, inalta spiritul, dezvaluie, provoaca si violeaza conventii. Este o conversatie impartasita cu societatea. Teatrul este cea dintai arta care se confrunta cu golul, umbrele si linistea pentru a face cuvintele, miscarea, luminile si viata sa mearga inainte.
Teatrul este o creatura vie care se autodistruge chiar in timp ce este creata, dar intotdeauna se ridica din propria cenusa. Este o comunicare magica in cadrul careia toti oamenii ofera si primesc ceva ce ii transforma.
Teatrul reflecta suferintele existentiale ale omenirii si dezvaluie conditia umana. NU creatorii sai sunt cei care se exprima prin teatru, ci mai ales societatea epocii.
Teatrul are dusmani vizibili, ca lipsa educatiei artistice in copilarie, care stanjeneste descoperirea si bucuria teatrului; saracia care invadeaza lumea, tinand publicul la distanta si indiferenta si neglijenta din partea guvernelor care ar trebui sa-l promoveze.
Zeii si oamenii obisnuiau sa-si vorbeasca pe scena, dar acum oamenii vorbesc cu alti oameni. Astfel, teatrul trebuie sa fie mai grandios si mai bun decat insasi viata. Teatrul este un act de incredere in valoarea unui cuvant intelept intr-o lume nebuna. Este dovada increderii in fiinte umane care sunt responsabile pentru propriul lor destin.
Trebuie sa traim experienta teatrului pentru a putea intelege ce ni se intampla, pentru a transmite durerea si suferinta care sunt in jurul nostru, dar si pentru a zari o raza de speranta in haosul si cosmarul vietilor noastre.

Traiasca cei care oficiaza ritualul teatral! Traiasca teatrul!

Victor Hugo Rascon Banda
Dramaturg
Mexic

Ziua Mondiala a Teatrului – Scurt istoric

Ziua Mondiala a teatrului a fost creata in 1961 de Institutul International de Teatru (ITI) si este sarbatorita in fiecare an la 27 martie de toate centrele nationale ale ITI si de comunitatea teatrala mondiala. Cu acest prilej se organizeaza numeroase manifestari teatrale. Una dintre cele mai importante este difuzarea Mesajului International redactat de obicei de o personalitate a lumii teatrale de renume international. Jean Cocteau, dramaturg francez, a fost autorul primului mesaj international, difuzat in anul 1962.

Biografie
Victor Hugo Rascon Banda

Victor Hugo Rascon Banda s-a nascut in 1948 in Uruachic, un oras minier in regiunea Chihuahua din nordul Mexicului. Conform traditiei din familie, ar fi trebuit sa se dedice mineritului, dar viata sa a urmat o cale diferita, dupa cum explica: “Prin numele pe care mama mi l-a dat, m-a condamnat sa devin scriitor, iar tinand cont de copilaria pe care am avut-o, nu as fi putut fi decat dramaturg”. Casa familiei sale servea si drept tribunal, asa ca inca din copilarie s-a obisnuit sa asculte marturiile celor care se prezentau in fata judecatorului, bunicul sau. Acest univers in care sufletele acuzatilor erau dezvelite a fost atat de puternic incat Victor Hugo nu a putut fugi de el si a devenit el insusi nu numai un remarcabil avocat, dar si mai ales o figura foarte importanta in dramaturgia mexicana.

Cand era inca tanar, si-a parasit locul natal pentru a-si continua studiile la oras. De atunci s-a intors adesea, fie fizic sau metaforic, pentru a se hrani cu personajele si povestile care ii sunt familiare, sa bea din intelepciunea Raramuri si sa caute inspiratie in strainii germani, francezi si spanioli prezenti in oraselul sau natal; sa intalneasca exemple de rezistenta duse pe aripile vantului din Mexicul nordic.

In 1979 a scris prima sa piesa, Voces en el umbral, un text inovator care recreeaza vietile a doua femei, una din Germania iar cealalta din Tarahumara. Ambele femei isi vad vietile ajungand de la apogeul mineritului la decadenta sa. Los ilegales, prima dintre piesele sale care a fost jucata pe scena, a fost inceputul unei cariere marcate atat de popularitate, cat si de recunoastere din partea criticilor si a lumii academice. Pentru piesele sale, Victor Hugo a primit mai multe premii nationale si internationale: Ramon Lopez Velarde (1979), Teatro Nuestra America (1981), Juan Ruiz de Alarcon (1993) si Radolfo Usigli (1993). Recent, a primit medalia „Xavier Villaurrutia”, premiu acordat de comunitatea artistica din tara sa, prin Institutul National de Arte si Consiliul National pentru Cultura si Arte, drept recunoastere pentru intreaga sa activitate.

Intreaga sa opera, formata din mai mult de 50 de piese, reprezinta un spectru important descriind complexitatea fiintei umane si relatiile sale cu mediul social; intr-adevar, conform lui Victor Hugo, societatea din vremea lui se exprima prin dramaturg.

Piese ca si Contrabando (1991), La mujer ue cazo del cielo (1999), sau Apaches (2003), acceseaza lumi subterane, in acelasi timp tragice si pasionale, populate de fiinte care se uita la noi de sus si denunta nedreptatea, durerea, dorinta si marginalizarea sociala. Personajele feminine din operele lui Rascon Banda au inspirat mai multe studii academice care subliniaza delicatetea si profunzimea cu care autorul surprinde complexitatea sufletelor lor. In afara de piesele lui numite “serrana”, Rascon Banda este de asemenea autorul unor piese urbane ca Armas blancas (1982), care pusa in scena de regizorul Julio Castillo este adesea data ca exemplu drept o productie memorabila a teatrului universitar. In aceasta categorie a pieselor sale se numara si Los ejecutivos (1996) si La banca (1997), in care dramaturgul isi foloseste cunostintele pentru a reflecta manevrele si jocurile facute de cativa, in detrimentul majoritatii.

Victor Hugo este un profesor generos, care incurajeaza creativitatea in randul tinerilor, un dramaturg care, ca preseinte al Societatii Generale a Scriitorilor din Mexic (SOGEM) lupta continuu pentru apararea drepturilor scriitorilor. Comunitatea teatrala il recunoaste pe Rascon Banda drept unul dintre cei mai remarcabili membri, atat pentru piesele sale cat si pentru participarea activa la viata culturala din tara sa.

Piesele sale sunt unele dintre cele mai puse in scena si mai publicate din Mexic.

A scris de asemenea si cateva scenarii de film, ca: Dias dificiles, Morir en el Golfo, Playa azul, Jovenes delincuentes, La muerte del Padre Pro si Rosa de California.

Este presedintele SOGEM, Consultant al Consiliului National pentru Cultura si Arte, Trezorier al Academiei de Arte si Stiinte Cinematografice, Presedinte al Societatilor Autorilor si Vice-presedinte al Confederatiei Internationale a Uniunilor de Autori si Compozitori.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.159.85.193