Nu, aşa nu se mai poate!
M-am decis să mă transfer
La secţia de boli infecţioase.
Acolo măcar nu te leagă de pat
Când te doare capul sau ficatul.
Şi nici nu-ţi dau injecţii să dormi;
Te lasă liber dom’le, de capul tău;
Îţi iei pastilele şi gata!
Chiar şi mâncarea e mai bună.
Mi-a spus Felicia săptămâna trecută
Când ne-am cunoscut
Şi am stat de vorbă la gard.
Frumoasă fata dar cam plinuţă.
Eram flămând şi mi-a dat macaroane
Din farfuria ei;
Dar nu avea furculiţă.
Zicea că nu e voie, că ne putem infecta.
Nici pomeneală, uite la mine!
Niciodată parcă nu m-am simţit mai bine.
Pe cealaltă parte e secţia de oftalmologie.
Nu, acolo nu m-aş transfera, Doamne fereşte!
Tot Felicia îmi spunea că fac injecţii în ochi.
Auzi domnule! Catastrofă! Tragedie!
Ar trebui să ai nervi de fier.
Că Felicia m-a şi plesnit peste mână
Când am încercat să o mângâi
Printre ţepii sârmei ghimpate:
„Stai naibii, blând!” mi-a zis
„Vrei să ratezi orice şansă de transfer?”
Dan David, Los Angeles, 05-07-2005.
transfer
şi eu m-aş transfera într-un loc
căutat de mulţi,
al liniştii sufleteşti…
necăutând mereu ce nu e
aer apa şi verdeaţă
dar, mai ales cernoziomul.
nisipul ne mănâncă fiinţa
Felicia nu e aici
să mă sfătuiască şi pe mine
iar sârmă ghimpată e la nivel naţional
mereu câte un gard se construieşte
iar o pasăre e îngrădită
dar, să ştii de la mine,
rămâne ceva:
nici un glonte nu va ucide
cuvântul pământului roşu,
Haifa e locul, vino, nu te teme…
ia-ţi cu tine numai cernoziom!
bianca marcovici