caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Stiati ca...?



 

STIATI CA …

de (13-3-2006)

… Originea denumirii de CANADA este /iroquoise/ care înseamna /adunare de cabane/? Irocoazii (pronuntat fonetic) înseamna /limba de sarpe/ ei au fost primii asiatici care au poposit în America de Nord, traversând Strâmtoarea Behring, pe atunci era numai un istm, aceasta petrecându-se cu mii de ani î.I.Ch. Spre anul 2400 î.I.Ch. a sosit din Siberia alt popor, numit /inuiti/, actualii eschimosi, care s-au instalat în Arcticul canadian, ei devenind primii locuitori, folosind mai multe limbi si culturi, ocupându-se în special cu agricultura (grâu si cartofi) precum si cultura tutunului si nu în cele din urma vânatul. Pentru libera circulatie, ei au inventat kayak-ul, canoe si rachetele, necesare circulatiei pe zapada.

În 1492 Christofor COLUMB a debarcat spre America pe insula Lucayes, astazi Bahamas, iar în 1534, marinarul explorator Jacques CARTIER, în numele regelui Frantei François I, a luat în posesie actuala Canada. În al doilea voyage întreprins tot de J.Cartier, plecând din Saint Malo, a ajuns pe insula aflata pe fluviul Saint Laurent, insula pe care se afla orasul Montréal. În acea vreme, teritoriile explorate de francezi, cuprinse între Peninsula Labrador pâna la capatul de Nord al Marilor lacuri, J.Cartier numind acest teritoriu LA NOUVELLE FRANCE – afirmând ca – „Acest pamânt este paralel cu Franta, separata de singura mare a Occidentului”. Din anul 1960, cu ocazia schimbarilor politice radicale în Canada, acest teritoriu se numeste QUÉBEC, de fapt cea mai întinsa provincie canadiana, cu o populatie de aprox.8 milioane.

În 1605, un alt francez, Samuel CHAMPLIN, socotit cea mai nobila figura din toata istoria coloniala, s-a instalat în aceasta provincie, în 1608 devenind adevaratul întemeietor al Nouvelle France. Deja de la începutul anilor 1600 francezii începusera sa se instaleze în Canada încercând sa se adapteze noului climat glacial, precum si noului fel de viata, mult diferit de cel european. Autohtonii, respectiv indienii i-au ajutat, ca si pe alti coloni, sa exploreze aceasta tara imensa, pentru a-si putea câstiga existenta. Scriitorul J.Bruchési, în volumul intitulat „Le Canada”, aparut în anul 1952, scria ca: „Cei care se hotarasc sa vina în Canada, sunt cei care vor sa munceasca, nu cei care sunt bogati si vor sa aiba comoditatile din Franta”. Francezii, dornici sa se integreze si adapteze noului stil de viata, au început cu comertul de blanuri pe care le prelucrau sub îndrumarea bastinasilor, apoi faceau troc, ei ducând blanuri în Europa, aducând în schimb matasuri, stofe de lâna, broderii etc.

Canada era si este o tara în care religia catolica predomina, învatamântul religios fiind foarte puternic cu predominenta în Vestul si Sudul Americii de Nord, proba fiind ca în majoritatea regiunilor predomina numele de sfinti în toponimia oraselor, iar sarbatorile religioase catolice, înca ocupa un loc important în mijlocul populatiei francofone a Canadei. În Vestul Canadei englezii s-au instalat de-a lungul Pacificului, regiunea numindu-se Colombie Britanique. Aceste legaturi cu Marea Britanie si patrimoniul cultural, de origine britanica, se comemoreaza în ziua de 24 Mai, ziua aniversarii Reginei Victoria a Angliei, care a fost si va ramâne unul din marii monarhi britanici. Sub domnia reginei Victoria (1819-1901) Canada a cunoscut o mare dezvoltare culturala diversificata, care de altfel se mentine si astazi, mai cu seama dat fiind cresterea permanenta a imigratiei popoarelor din lumea întreaga. A urmat perioada marilor emigrari, în special din China, chinezii muncind din greu pentru construirea liniei de cale ferata ce parcurge Canada de la Atlantic la Pacific – renumitul traseu TRANSCANADIAN. Începând cu anul 1885, Canada a devenit mult mai atragatoare în ochii colonistilor, care veneau în principal din Statele Unite, ca si din Nordul si Estul Europei, provinciile din preerie, Vestul Canadei, devenind rapid cele mai bogate regiuni agricole din lume.

În retrospectiva timpului, în 1642 s-a fondat orasul Ville Marie, actualul Montréal, care mai înainte se numea Hochelaga, datorita unui laic francez, anume Paul-Chomedy de MAISONNEUVE. Au urmat ani grei pentru aceasta populatie francofona, irocoazii, hârtuind si chiar omorând o parte din populatie, la care s-a adaugat si o epidemie de holera transmisa de imigrantii irlandezii, cauzând o imensa mortalitate infantila. În 1655, dupa multe tratative de ambele parti, irocoazii au semnat cu colonialistii din Montréal un TRATAT DE PACE TEMPORARA. În 1658 Marguerite BOURGEOYS, sosita din Franta alaturi de Maisonneuve, a deschis prima scoala în Nouvelle France, formând si Congretatia Notre-Dâme, iar în 1663 s-a creat CONSILIUL SUVERAN, primul aparat politic, care ridica Nouvelle France la statut de provincie franceza.

În 1665, realizându-se primul recensamânt al populatiei, primul ministru al timpului era Jean TALON, a constatat un rezultat îngrijorator si anume existenta a 3.215 locuitori, care reprezenta un raport de 15 barbati la o femeie. Guvernul francez, sub domnia regelui Louis XIV, a trimis în ajutor, cu intentia cresterii populatiei, si a prosperitatii teritoriului, „les filles du roi” – care erau de fapt fete orfane, crescute si educate în Franta pe cheltuiala regelui. Sosite în Nouvelle France, celibatarii au fost obligati sa-si aleaga o sotie, iar rezultatul a fost cel scontat, dat fiind ca pâna în 1673 au sosit 900 de orfane, care au marit natalitatea, populatia dublându-se.

Fructul colonizarii de catre Franta în America de Nord în secolul XVII, se gaseste în partea de Est a Canadei, numita ACADIE, de fapt prima colonie franceza în America de Nord, stabilita în 1604 pe teritoriul care este cunoscut astazi sub denumirea de NOUVEAU BRUNSWICK si NOUVELLE ECOSSE. Acadie s-a dezvoltat, devenind colonie britanica în 1713 prin Tratatul de la Uttrecht. Populatia acadiana continua sa creasca, atingând cifra de 15.000, tocmai atunci când englezii au decis sa-i expulzeze de pe pamântul lor, în anul 1755. A fost cea mai sumbra perioada din istoria acadiana, când mai mult de 12.000 suflete au fost deportate spre coloniile engleze si Europa, cei mai multi în Normandie, în timp ce aprox.3.000 au reusit sa se salveze, ascunzându-se în paduri. Deportatii au întreprins demersuri pentru reîntoarcerea în teritoriile lor ancestrale, ceea ce s-a reusit prin Tratatul de la Paris din 1763.

Acadienii, sunt un popor muncitor, cultivat, care au dat multe personalitati în diferite domenii. În anul 1994 s-a organizat la Nouveau Brunswick primul Congres Mondial Acadian, reunindu-se mii de acadieni din toate colturile planetei. În anul 1999 Acadie a avut onoarea sa gazduiasca cel de-al 8-lea Sommet al francofoniei, care s-a desfasurat în orasul Moncton. Acest FORUM INTERNATIONAL, are loc la fiecare 2 ani, reunind sefii de stat francofoni, precum si tarile care înca utilizeaza lb.franceza în învatamânt sau în vorbirea curenta, din care nu lipseste si România. Aceasta este marca de recunoastere pentru un popor care a luptat mai bine de 400 ani pentru revendicarea drepturilor teritoriale, limba si cultura lor, de care sunt, pe buna dreptate, foarte mândri.

În Canada, LA RÉVOLUTION TRANQUILLE din anii 1960, a modificat în mod negativ comportamentul indivizilor, în general, moravurile si naravurile vechii societati canadiene pâna la acea data semanând mult cu cea europeana. În prezent se încearca revenirea la vechile valori interumane si interstatale, în mod special în domeniul cultural, cu precadere în domeniul ÎNVATAMÂNTULUI.

Scriitorul francez Maurice BARRÈS, spunea: „Nici o educatie nu transforma o fiinta, ea îl trezeste, îl desteapta. Or, sistemul de educatie se schimba, evolueaza într-un ritm rapid, ca si elevii si studentii, care cresc si se transforma. De la Epoca lui Charlemagne la secolul XXI, ce am aflat de la învatamânt?”

O întrebare la care raspunsul se lasa asteptat, dat fiind foarte complicat…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.227.235.220