caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

Pe ulitele Europei

de (27-12-2005)

Nicolae Marinescu a ales să ilustreze momentul lansării acestei cărţi prin întrebarea simplă a unui sătean adresată unui necunoscut pe ulita unui sat: “Tu al cui eşti?” Apartenenţa de neam poate apoi să fie o foarte bună carte de vizită şi cel necunoscut să fie dintr-o dată recunoscut, acceptat ca o garanţie a numelui pe care îl poartă. Nicolae Marinescu, directorul Editurii Aius a ţinut să facă această analogie pentru momentul integrării noastre europene. Pe ‘uliţele’ Europei vom fi şi noi întrebaţi ai cui suntem. Şi trebuie să ştim să răspundem. Amintind generaţiile care ne-au dat nume, ca să folosesc titlul unui album muzical, vom fi recunoscuţi în spaţiul european. Pentru că în bună parte cei dinaintea noastră au fost parte integrantă din civilizaţia europeană. Pentru că a existat o circulaţie de valori, pentru că oameni născuţi aici au creat la Paris sau oameni născuţi în Italia au creat la Craiova. Pentru că mulţi dintre înaintaşii noştri s-au şcolit în Centrul şi Vestul Europei, pentru că ideile europene se regăsesc în aplicaţiile practice din societatea românească modernizată prin sincronizare. A fost un timp când punţile s-au rupt, a fost un timp când nu am mai ştiut unii de alţii, a fostun timp când noi înşine nu am mai ştiut de proprii noştri înaintaşi.
Editura Aius Printed vine să dăruiască acum o a doua ediţie, mult dezvoltată, dintr-un “dicţionar al personalităţilor din Dolj”. O carte intitulată chiar aşa: “UN dicţionar…”. Nu dintr-o falsă modestie ci din asumarea condiţiei de continuă perfecţionare a unei asemenea întreprinderi. Sub un supratitlu generos şi la fel de actual: “Repere spirituale româneşti” în seria ‘Restitutio’. Pentru că principalul gând călăuzitor a fost de a recupera memoria înaintaşilor ascunşi decenii la rând de un sistem ideologic orwellian. Apoi regula de bază la acest dicţionar a fost de a cuprinde exclusiv personalităţi care nu mai sunt printre noi. În ideea că ei au dat măsura operei lor, pe când cei vii încă mai pot să dăruiască din propriul prea-plin. În postfaţă, Nicolae Marinescu evocă figura emblematică a celui care a patronat spiritual un amplu proiect neo-paşoptist care se conturează de câţiva ani în Craiova.
“La una dintre ediţiile Colocviilor Mozaicul, având ca temă în dezbatere Cultura medie şi clasa de mijloc, marele cărturar Adrian Marino, prezent la Craiova, atrăgea atenţia asuprafaptului că o cultură serioasă nu poate exista fără cercetători profesionişti, cunoscători aplicaţi ai tehnicilor generale de investigaţie, ca şi a celor specifice domeniului în care îşi desfăşoară activitatea, împletind pasiunea pentru cunoaşterea adevărului cu tenacitatea în căutarea detaliului semnificativ.”
Aşa se face că a apărut şi acest dicţionar. Munca uriaşă a fost asumată, emblematic, de un colectiv din cadrul Bibliotecii ‘Alexandru şi Aristia Aman’. Coordonatorii sunt Mariana Leferman, Gabriela Braun, Adrian Năstase, Tudor Nedelcea, Florentina Urziceanu şi ei au beneficiat de sprijinul a peste 60 de colaboratori.
A rezultat o panoramă impresionantă de oameni care într-o formă sau alta au trecut pe aceste meleaguri şi au trăit un timp aici, dăruind sau primind ceva legat de spiritualitatea locului. Oameni care s-au născut aici, care au învăţat aici, care au muncit aici, care au murit aici. Oameni din orice domeniu de activitate umană încât se naşte o imagine completă a societăţii din acest spaţiu regional. Într-un puzzle naţional acest dicţionar vine să completeze un gol. Aşa cum s-a subliniat în ziua lansării, 23 decembrie 2005, autorii şi editorii privesc acest proiectca pe o continuă lucrare. Gata să invite pe toţi cei preocupaţi de a mai bună imagine a panopliei personalităţilor culturale doljene de a discuta colocvial tot ceea ce este necesar pentru o corecţie viitoare. Ediţia următoare se pregăteşte de pe acum, ţinând seamă de observaţiile ce se acumulează.
Undeva spre finalul cărţii, uşor discret, este şi un grupaj intitulat ‘Onorabilitate-Generozitate’, dedicat celor care au sprijinit moral şi material această apariţie. Pentru că dicţionarul este un proiect eminamente privat care a ţinut să capteze resurse din mediul de afaceri mai presus de suspiciuni. Care a ţinut să resusciteze un mecanism care presupune plata în avans a unei cărţi, gest care înlesneşte apariţia acelei cărţi. De aceea proiectul acesta este o reuşită pe multiple planuri şi capătă o semnificaţie aparte.
Dicţionarul este un instrument de lucru, este un model pentru alte asemenea cărţi, dedicate unor segmente sociale bine specializate, este o carte de istorie, este în acelaşi timp o carte pentru viitor. O carte care vorbind despre un trecut al nostru, ne oferă un suport moral pentru integrarea europeană care antrenează activitatea de acum înainte.
Uneori cartea coboară mult în timp spre familiile fondatoare, de la Craioveşti spre Bibeşti sau Ştirbei. Cel mai mult găsim însă personalităţi din perioada modernizării României. Când fondatorii a o seamă de a instituţii sociale şi culturale au oferit trăsăturile principale ale chipului acestui spaţiu până azi. De la familia Aman la Cornetti, de la Romanescu la Gigurtu, de la Georgescu la Coandă , de la Marincu la Bengescu şi tot aşa. Într-o copleşitoare majoritate sunt oameni care au studiat în Franţa. Cu doctorate acolo. Cu studii temeinice şi în Germania, uneori şi în Anglia sau America. Oameni care au aplicat în România tot ceea ce învăţaseră acolo. Apoi e vorba de atractivitatea pe care a însemnat-o România pentru etnici italieni sau germani. Mai ales cât au îmbogăţit cultura română etnici evrei. Cât de complex este în acest fel portretul general al intelectualilor care au dăruit societăţii româneşti din acest colţ de lume. Apare atât de clar schimbul de idei şi implicarea în proiecte europene din perspectiva românească încât putem spune că avant la lettre a existat o integrare a noastră într-un sistem de civilizaţie. Toate valorile noastre se legitimează printr-o referinţă occidentală iar ceea ce s-a afirmat acolo răsfrânge asupra noastră din lumina meritorie personală.
Fiind vorba de un dicţionar, mi-a plăcut să practic o secţiune subiectivă şi asumat incompletă, atât cât să dea o cât de mică măsură a ceea ce reprezintă aceastăcarte.
Clotilda Ademolo-Calfoglu, actriţă, s-a născut la Florenţa spre a juca pe scena craioveană până aproape la sfârşitul vieţii.
Eliza Alexandrescu a primit titlul de contesă de la împăratul Frantz Ioseph, ridicat o capelă cu mozaicuri de Ravenna după un proiect premiat la Karlsbad.
George Bengescu, diplomat cu studii în Franţa, membru în Consiliul de administraţie al Societăţii de istorie literară a Franţei, laureat al Academiei Franceze.
Dinastia Bobescu, dedicată muzicii mai mult de-un veac, dincoace şi dincolo de munţi sau în Belgia.
Familia Chiţu, tată, mamă şi fiică, în calitate de editor, scriitoare, traducătoare pentru literaturafranceză şi pentru cea italiană.
Vintilă Ciocâlteu a plecat din Dolj şi a obţinut o bursă Rockefeller, a lucrat cu fondatorul biochimiei moderne şi a fondatcercetarea biochimică în medicina românească.
Celebrul Henri Coandă a avut un tată pe măsură, general, diplomat şi totodată licenţiat în matematici la Paris.
Doctor în matematici la Sorbona, Nicolae Coculescu fost părintele Observatorului astronomic de la Bucureşti şi a o seamă de societăţi din domeniu.
Gogu Constantinescu a plecatdin Craiova spre a ajunge la 30 de ani în Anglia, apoi în America unde îl cunoaşte pe Edison, conferenţiază despre sonicitate, revine în ţară pentru a-şi aplica invenţiile la automobilele şi locomotivele Malaxa, stabilindu-se cu toate onorurile în Anglia.
Pietro Ferlendis s-a născut la Padova, a studiat la Milano şi a muncit la Craiova până la sfârşitul vieţii.
Compozitorul Horei Unirii, Alexandru Flechtenmacher a petrecutcâţiva ani rodnici în Craiova.
Vasile Georgescu Paleolog a ajuns în lumea boemă a Parisului, în cercul lui Modigliani sau Apollinaire, s-a căsătorit cu Cecile Lauru, guvernanta fiicei Kaiserului, spre a se stabili apoi la Corlate. Prietenia sa cu Brâncuşi a continuat prin cercetările sale de-o viaţă.
Ion Gigurtu, inginer cu studii la Freiburg şi Charlottenburg, scria la 1916 sau 1919: “Dezvoltarea industriei în România”, “Posibilităţi de refacere şi dezvoltare ale industriei în România” pe când Olga Gigurtu este o cuceritoare evocatoare a societăţii craiovene de demult.
Vintilă Caftangioglu este cunoscut sub numele de ‘Horia Vintilă’. A plecat din Segarcea spre a-şi câştiga un renume în lumea literară mai cu seamă în Spania.
Mihail Konteschweller a efectuat prima experienţă de teleghidaj din România, la numai patru ani de la oficializarea ei în lume, a făcut primele fotografii aeriene cu un zmeu deasupra Craiovei. În lucrarea ‘Telemecanică’, 1937, vorbeşte de “creiere electrice”, de “relee electrice”.
Filip Lazăr şi-a început studiile la Craiova spre a ajunge apoi profesor în Franta şi Elveţia, compozitor şi pianist recunoscut pe plan internaţional.
O altă dinastie, Lecca, pornind de la Braşov, cu atâtea întemeieri culturale dincoace de munţi.
Elena Lempp începe şcoala în Craiova şi termină medicina la Bucureşti în 1914, se specializează la Berlin şi după un peripluu prin ţară a condus maternitatea craioveană ani la rând, organizând asistenta naşterilor.
În dreptul lui Gheorghe Marincu, un nume celebru în Calafat, scrie: “filosof, proprietar”. Pentru că şi-a luat doctoratul în filosofie la Leipzig.
Emile Memphiot, francez cu studii de pictură la Paris, a venit la 30 de ani în România şi aici a rămas.
Petre Pandrea, o figură tot mai des invocată azi, este un strălucit exemplu de personalitate care s-a mişcat în lume cu naturalete şi cu competenţă.
Giovanni Batista Peressutti, italian de origine, a venit şi s-a stabilit la Craiova punându-şi amprenta decisiv prin lucările de construcţie care i-au fost încredintate.
Eustaţiu Stoenescu a debutat concomitent într-un salon parizian şi la Craiova, a fost un pictor cunoscut în toată lumea.
Simion Stoilow este la fel de celebru în lume dar prin matematică.
Toma Teişanu, inginer cu studii în Elveţia, a fost coleg cu Einstein.
Nicolae Vasilescu Karpen, cercetător şi inventator, a fostnumit profesor la Catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille dar a revenit în ţară.
Nu am vorbit de nume şi mai celebre precum Brâncuşi, Cârlova, Maiorescu, Jean Negulescu, Titulescu sau Ţiţeica. Dicţionarul poate are şi omisiuni, poate include şi persoane controversate. Este important că există, că va ajung eîn biblioteci publice, cu precădere în licee. Pentru că avem nevoie de modele. Pentru că aceste exemple cer continuitate în efort şi dăruire. Pentru că este timpul unei noi construcţii aşa cum au avut un asemenea timp generaţiile dinaintea noastră.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
35.173.42.124