caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Romania



 

„Zece Mai va fi de-a pururi, sfanta zi de 10 Mai!”

de (20-12-2005)
2 ecouri

… era Imnul ce se cânta în toate scolile cu aceasta ocazie, precum si la finalul defilarii armatei române pe Stadionul hipic de la Cotroceni, ZI ce simboliza INDEPENDENTA DE STAT A ROMÂNIEI, ziua de Sarbatoare Nationala a tuturor românilor, zi pe care din fericire am trait-o în toti anii copilariei si adolescentei, pâna în 1945.

În acest an, pe data de 19 Aprilie 2003, început de nou Mileniu, au avut loc la Sibiu, în Sala Oglinzilor a Forumului Democrat German – LUCRARILE PRIMULUI CONGRES AL MISCARII PENTRU REGATUL ROMÂNIEI (primul dupa 1990), în care s-a sustinut ideea declararii zilei de 10 Mai, ZIUA INDEPENDENTEI ROMÂNIEI, si nu cea de 9 Mai, cum comunistii, dupa 1947 au încercat sa înlature orice urma a monarhiei din istoria tarii, „mutând” sarbatorirea independetei pe 9 Mai.

Initiatorul convocarii primului Congres al Miscarii, alaturi de alte filiale, printre care cea de la Iasi, a fost Domnul JAMES MILLEEW, presedintele Miscarii pentru Regatul României – New York. James MILLEEW, o cunoscuta personalitate a emigratiei românesti, sosit în SUA în anul 1981, care a lucrat la început în cadrul ONU, Oficiul pentru Migratii, ca si pentru diferite firme de asigurari.

Este membru al Fundatiei IULIU MANIU din NY, colaborator al diferitelor publicatii românesti din tara si strainatate, printre care MERIDIANUL ROMANESC din California, CUVÂNTUL ROMANESC din Canada, DORUL din Danemarca, cotidianul ZIUA, precum si corespondent la NY al postului de televiziune REALITATEA TV. Intr-un interviu acordat ziarului bucurestean ROMÂNIA LIBERA anterior datei de 19 Aprilie, D-l James Milleew a declarat ca la acest Congres vor participa peste 100 de persoane din România, printre care personalitati ce au facut parte din disidenta anticomunista, precum si alte personalitati din Europa si de pretutindeni, iar altii care nu se vor putea deplasa, vor trimite mesaje privitoare la cauza acestui Congres.

Primul scop al acestui Congres, a spus J.Milleew, este de a „crea mediul necesar pentru o unificare a miscarilor monarhiste, apoi de a realiza o structura unitara care sa poata actiona în spiritul ideilor monarhice, precum si de a explica conationalilor, si în special a celor din tara, ce reprezinta Monarhia Constitutionala Româna, ce anume a facut Familia Regala pentru România, COROANA fiind pentru România simbolul statului unitar si independent, al bunastarii, iar SUVERANUL este simbolul Natiunii, mai cu seama astazi, în aceste momente grele, când tara are nevoie, mai mult decât oricând, de acest simbol”.

A mai aratat ca -„Regele Mihai este o personalitate marcanta a acestui secol, al carui rol este, din pacate, foarte putin cunoscut în România, cu toate ca Majestatea Sa, este singurul sef de stat în viata din perioada celui de al doilea razboi mondial, si ca în acea perioada, datorita actului SAU CURAJOS DE LA 23 AUGUST 1944, razboiul s-a încheiat cu câteva luni înainte, salvându-se astfel sute de mii de vieti, si nu în ultimul rând, Europa a fost astfel scapata mai devreme de unul din cele mai criminale regimuri din istoria sa, dar nu si de cel comunist, care a distrus apoi, timp de 50 de ani, si tara noastra.”

În încheere Milleew a declarat, ca, citez din nou: „A REVENI LA FORMA SA DE GUVERNAMÂNT TRADITIONALA, VA ÎNSEMNA PENTRU ROMÂNIA O RENASTERE DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE SI MAI ALES O ALTA IMAGINE ÎN STRAINATATE. M.S.Regele a dovedit în cadrul turneelor sale pentru integrarea tarii noastre în NATO si Uniunea Europeana, datorita faptului ca vocea Sa a fost si este ascultata în cancelariile lumii, chiar daca nu are o pozitie oficiala. Cu atât mai mult, vocea Sa, ca si a României, va deveni mai ascultata atunci când va putea vorbi în calitatea SA DE SEF AL STATULUI”. A mai adaugat ca – „Familia Regala nu se poate implica în actiunile Miscarii monarhice, MS Regele fiind, conform Constitutiei democratice din 1923, DEASUPRA FORTELOR POLITICE si este de datoria Sa sa pastreze o pozitie echidistanta”.

De la ultima sarbatoare în Tara a zilei de 10 Mai, s-au scurs mai mult de o jumatate de secol. O viata de om! Acum, mai mult ca oricând se cuvine sa ne întoarcem gândurile spre ceea ce a reprezentat aceasta zi în istoria României pentru a întelege mai bine, a respecta si a transmite urmasilor tot ceea ce nu cunosc, datorita educatiei ipocrite, pe care se sprijina si azi fortele ostile reînvierii constiintei nationale. Într’un articol semnat de prof.Elena NEACSU, din Buletinul „Calea de lumina” (Mai-Iunie 2000), scria: „Sa ne întoarcem cu gândul la abdicarea silita a Printului Unirii – A.I.CUZA – atunci când fiinta statului modern român devenea grav primejduita.

Locotenenta domneasca încearca sa salveze situatia, propunând cu îndrazneala – un print strain. Dupa refuzul Contelui Filip de Flandra, agentul diplomatic de la Paris, Iancu Balaceanu transmite la Bucuresti, în 14 Martie 1866, o telegrama prin care se pronunta numele de CAROL DE HOHENZOLLERN, ca propunere de inspiratie francez (…) Atitudinea binevoitoare a Londrei face sa sporeasca sortii de izbânda ai cauzei României. Avantajele acestei candidaturi erau considerabile datorita înrudirii casei de Hohenzollern cu casa imperiala franceza, cu cea regala prusiana ca si cu mai marile Case princiare si nobiliare germane. La 18 Martie 1866, Ion Bratianu, aflat la Paris, fructifica acesti sorti, si soseste la Düsseldorf pentru a cere consimtamântul Printului Carol Anton de Hohenzollern, ca fiul sau, Carol, sa primeasca vacanta coroana a Principatelor Unite – România. (…)

În urma publicarii Proclamatiei catre popor din 30 Martie 1866, prin care se recomanda alegerea prin plebiscit a Printului Carol de Hohenzollern ca DOMNITOR AL ROMÂNIEI, cu drept de mostenire si sub numele de Carol I, votul din 2 Aprilie s-a pronuntat cu 685.969 voturi pentru, si 224 voturi contra. (…) S-a stabilit ca Printul Carol sa calatoreasca incognito în România, cu un pasaport elvetian pentru Odessa (Rusia), sub numele de Carol HETIINGHER, pentru a nu fi eventual retinut în Austria, total ostila alegerii sale. Acest tânar de 27 de ani, cu ochii albastri, par negru, nas vulturesc, mustata si barba mijinda pe obraji, cu statura înalta si o pregatire militara exceptionala, destinul i se va schimba complet în acest 1866, când o tara de ginta latina, cu aproape 5 milioane de suflete îi va oferi COROANA. Era o personalitate complexa, sanatos la minte si la trup, extrem de serios, muncitor, ordonat si metodic, orientat în viata sociala, cu un remarcabil simt politic. A debarcat la Turnu Severin, si numai la debarcare a fost recunoscut de catre capitanul vaporului. (…)

Traseul de la Turnu-Severin pâna la Bucuresti, a fost permanent populat si aclamat de români. A urmat un TE DEUM la Mitropolia din Bucuresti, fiind întâmpinat de I.P.S.Nifon, apoi a urmat depunerea juramântului pe legile tari: „Jur de a pazi legile României, de a mentine drepturile sale si integritatea teritoriului. Ales de natiune Domn al Românilor, mi-am parasit, fara a sta la îndoiala, tara si familia, spre a raspunde la chemarea acestui popor, care mi-a încredintat destinele sale. PUNÂND PICIORUL PE ACEST PAMÂNT SACRU, AM DEVENIT ROMÂN. (…)

Parlamentarii au votat indigenatul familiei Hohenzollern Sigmaringen si principiul ereditatii în aceasta familie. S-a pus atunci, la 10 MAI 1866, TEMELIA DINASTIEI, care prin Decretul din 22 Martie 1889, se va numi „de România”. Domnitorul a început transformarea tarii dintr-un principat uitat la gurile Dunarii si aservit Portii Otomane, într-o tara cu o armata bine organizata, ce-si va dovedi eroismul la Marasesti, Grivita si Plevna, si cu o cultura si o industrie înfloritoare, restaurarea mânastiirii Curtea de Arges, odata cu constructia din banii proprii a Castelului Peles de la Sinaia.

La 10 MAI 1877, pe baza rezolutiei votate de Parlament cu o zi înainte, Carol I PROCLAMA INDEPENDENTA FATA DE POARTA OTOMANA, declarând, citez: „Azi, când ultima umbra de vasalitate a tarii a disparut, regret mai putin ca oricând de a fi parasit patria mea si familia si sper ca România independenta va fi folositoare nu numai sie însasi, dar chiar si Europei întregi”. A urmat anul 1877 platit scump, cu sânge. (…) În 1878 s-a confirmat Independenta de stat a României, dar independenta deplina, independenta fata de Marile Puteri, depindea de ridicarea tarii la rangul de REGAT, tzel în vederea caruia guvernul Bratianu a dus multiple tratative, care au permis ca prin vointa UNANIMA, la 10 Mai 1881, România sa se proclame REGAT.
În seara zilei de 10 Octombrie 1914, regele s-a stins din viata, în somn, la Castelul Peles, dupa o domnie glorioasa de aproape jumatate de secol si se afla înhumat, alaturi de scumpa lui sotie Regina Elisabeta (Carmen Sylva) la Manastirea Curtea de Arges, precum si de Regele Ferdinand si Regina Maria.
NIHIL SINE DEO (Nimic fara Dumnezeu) este deviza familiei Hohenzollern, fiind apoi, odata cu Carol I , preluata de stema domneasca – apoi regala – a României. În completare, vreau sa anunt cititorii ca am avut satisfactia si bucuria aflarii unui eveniment important în Istoria României de azi, când am citit pe internet ca OSEMINTELE OSTASULUI NECUNOSCUT au fost stramutate de la MARASESTI la Bucuresti în fostul si actualul PARC CAROL I, (ce se afla între Bd.Marasesti si Str.11 Iunie, cartier în care am locuit), acolo unde va exista un PANTHEON ROMÂNESC. Acest Parc Carol a luat fiinta printr-un Decret al Regelui Fedinand din 15 Noiembrie 1919, nepotul regelui Carol I si care i-a urmat la tron, si unde de-a lungul anilor s-au desfasurat minunate sarbatoriri nationale, dar si internationale, ca Marea Expozitie Internationala din anul 1936. Poate ca ar fi momentul sa se reinstaleze si Statuia ecvestra a Regelui Carol I , ce s-a aflat pâna în 1945 în Piata Palatului Regal, în fata Fundatiei Carol I (devenita BCU) dar care a fost demolata, de altfel ca si alte statui ale oamenilor ilustri ai României antebelice.
Doresc din inima un 10 MAI de-a pururi, tuturor românilor de buna-credinta.

Ecouri

  • barbu: (20-12-2005 la 00:00)

    Am citit cu atentie articolulu Dv, am simtit daruirea pe care o aveti ideii expuse, dar mai tanar fiind -cred eu- mi-as permite sa remarc ca Parlamentul, Senatul Romaniei sunt singurele forumuri in masura sa stabileasca insemnele, imnul, ziua cand se sarbatoresc evenimente nationale.
    In ceea ce priveste monarhia, personal o consider o perioada necesara la o anumita vreme si inutila in vremurile noastre. Exemplele de la curti vecine par sa-mi dea dreptate.
    In Romania numai un caz de forta majora a generat-o si pentru scurta perioada.
    De altfel si in articol este citat Carol I: „Azi, când ultima umbra de vasalitate a tarii a disparut, regret mai putin ca oricând de a fi parasit patria mea si familia si sper ca România independenta va fi folositoare nu numai sie însasi, dar chiar si Europei întregi”.
    Sinceritatea ii face cinste, dar realitatea este ca nu e suficient sa calci pe pamantul Romania pentru a fi roman.
    Sa respectam trecutul si contributia lui -buna sau rea -in desfasurarea evenimentelor istorice, dar sa privim viitorul in mod realist si in contextul complex al lumii ce ne inconjoara.

  • Nica Valeriu: (6-4-2013 la 06:10)

    Este un articol DE MILIOANE. Înveţi ceva.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Minoritarii mintii (VI)

„Minoritarii Mintii” ( VI ) Teoria dublului cod genetic între erezie şi aporie Teoria dublului cod genetic, potrivit căreia majoritatea...

Închide
3.145.151.141