Personaje:
Cavalerul Eulimpiu- tanar, frumos, entuziast, ochi ca pana corbului, moustache a la Codrii Vlasiei
Ducele Zonzobert- batran, respectabil, ostas viteaz in tinerete, inalt simt al onoarei
Marghiorite – fiica ducelui, tanara, fotogenica, blonda gold, ochi albastri
Vicontele Gourgon- fata ca o strambatura permanenta, neras, plin de amibtii de marire, viclean, intrigant, bun spadasin; paduchi
Baronetul Volpision – prieten cu Gourgon, perfid, abil falsificator, ventriloc
Chichinette- camerista Marghioritei, mica, brunetica, zglobie, zburdalnica, ochi alunecosi (μ -> 0)
Regele Ludovic al Multispelea- nasul Marghioritei si al lui Gourgon, suflet nobil, dar incorsetat in prejudecati mic-burgheze, tipice societatii feudale
Valetul- urat ca noaptea, suflet mic, parsiv, mustind de rautate; ochi injectati, consumator de opiu si alcool sanitar
Actul I
Scena 1- In sala mare a palatului ducal se da un bal de binefacere- Sunt prezenti toti
Eulimpiu (se apropie timid de Marghiorite)- Preadistinsa madona, imi faceti onoarea de a binevoi sa acceptati invitatia mea?
Marghiorite (zambind in exces, il priveste timp de 5 minute)- …stiu eu?…
(Ei danseaza mult si bine. Toti se opresc si-i admira. Intr-un colt, Gourgon si Volpision ii fixeaza cu priviri pline de ura)
Gourgon – Vai mie! Acest sarantoc imi sufla mostenirea!
Volpision – Intocmai, mon vicomte, trebuie inlaturat…
Scena 2- Palatul ducal, aripa Marghiorite- Eulimpiu se strecoara pe holul intunecos. Undeva, in intuneric absolut, Gourgon si Volpision il urmaresc cu spadele scoase din teaca.
Volpision (imita vocea Marghioritei)- Ah, Eulimpiu, pleaca, pleaca! Am o migrena…
Eulimpiu (puternic surprins)- Marghiorite?
Volpision (imita tot vocea Marghioritei)- Amore mio, pentru moment sunt indispusa, revino mai spre iarna…poate la anul pe vremea asta…
Eulimpiu (pentru el)- Soarta mi-e potrivnica azi, trebuie sa ma retrag … (se intorce din drum, pleaca)
Gourgon- Ah, l-ai auzit, Volpision? Cica soarta i-a fost potrivnica azi, dar altadata cum i-o fi fost? Si eu, care o credeam curata ca apa izbucurilor din inima ghetarilor alpini! Vai mie!
Volpision- Se lauda si el…
Gourgon- Dar vorbea singur…
Volpision- Tocmai de aia, ca nici el nu crede… Sa mergem, trebuie sa rezolv odata cu scrisorelele!
Scena 3- Camera mica, intunecata, de la cel mai afundat subsol al palatului, pe pereti si tavan haladuiesc sobolani, miriapozi, reptile diverse; igrasie- Volpision la o masa fara 2 picioare
(Volpision scrie doua scrisori cu sange rece; B III)
Volpision- Scandal in presa, Eulimpiu- deportat, Ludovic- detronat, Marghioala- la manastire, Zonzobert- cersetor, Chichinoaia- la maturat strazile, Gourgon- se razbuna Eulimpiu pe el, Valetul- la puscarie pentru fals si uz de fals, va sparg pe toti !
(un sarpe veninos musca insetat din mana lui Volpision; se mai taraste putin si incepe sa se zvarcoleasca pana moare in chinuri)
Volpision (catre sarpe)- Boule!
Scena 4- Sala de arme a palatului ducal- Eulimpiu singur
Eulimpiu (cu mainile impreunate pe inima)- Oh, oh, oh, oh, oh, oh, ooooooooooooh…
(Intra Zonzobert, imbracat in zale, armuri, cu o sulita in mana stanga, buzdugan in cea dreapta, cu spada intre dinti)
Zonzobert – Aici erai, cavalere? N-ai uitat de infruntarea noastra amicala?
Eulimpiu – Aici eram, marite duce. Sunt gata!
Zonzobert – Alege: spada, buzduganul sau muscheta?
Eulimpiu – Aleg muscheta!
(Se dueleaza cu muschetele, isi dau cu patul armelor peste cap, se ard reciproc la turloaie, scot limba unul la celalalt…Curg rauri de sudoare… Ducele Zonzobert aluneca si cade. Eulimpiu incaleca pe pieptul lui si-i da castane cu manusa de la armura)
Eulimpiu – Recunosti ca sunt mai tare?
Zonzobert – Ntz
Eulimpiu (ii mai da vreo doua)- Da’ acu’ ?
Zonzobert – Nici mort!
Eulimpiu – OK, nu te mai omor.
Zonzobert – Esti un cavaler de onoare! Cere-mi ce doresti! Spada mea e spada ta, castelul meu e castelul tau, aurul meu e aurul tau, ducatul meu e ducatul tau, locul meu de veci e locul tau de veci, caii mei sunt caii tai, iepele mele sunt iepele tale, fazanii mei sunt fazanii tai, boii mei sunt boii tai, porcii mei sunt porcii tai, fiica mea e fiica ta…
Eulimpiu – Opreste-te, viteaz octogenar! Aici am vrut sa te aduc, la fiica ta!
Zonzobert – Nu, aici e sala de arme, budoarul ei se afla la etajul 2, camera 15, prima usa pe stanga, audiente joi, vineri si sambata spre duminica, orar permanent, programare in avans cu 48 de ore.
Eulimpiu – Nu, m-ai inteles gresit! Eu vreau ca fiica ta sa fie fiica mea… nu… nevasta ta sa fie fiica mea…nu… fiica ta sa fie nevasta ta…nu… nevasta mea sa fie nevasta ta… intr-un cuvant, va rog sa-mi acordati permisiunea de a va cere aprobarea dobandirii de la domnia- voastra a preacuratei, preaonoratei si preafericitei voastre maini!
Zonzobert – Ti-o dau pe fii-mea, ca tot ti s-a pus pata, dar daca in noaptea nuntii faci cu ea cum ai facut cu mine acum, se calugareste fata batrana la pensie…
Eulimpiu (in culmea fericirii)- Yes! Mersi, ba, hai sa te pup!
(se saruta indelung in trei: el, el si ea, mai precis : el= Zonzobert & el= Eulimpiu & ea= o plosca plina cu alcool rafinat)
Scena 5 – Crama palatului ducal- Volpision si Valetul, band din cani pantecoase pline cu sampanie
Volpision – Vei duce aceasta scrisoare cavalerului Eulimpiu! (gusta din cana)
Valetul – Am inteles, sa traiti! (goleste cana, isi mai pune odata)
Volpision – Si pe aceasta, regelui Ludovic! (mai gusta putin din cana)
Valetul – Am inteles, sa traiti! (goleste iar cana, isi mai pune odata)
Volpision – E clar? (mai ia o inghititura)
Valetul – Asa voi face! (din nou goleste cana, isi pune iar, sampania se revarsa din cana)
Volpision – Juri? (duce cana la gura, dar se abtine)
Valetul – Selbstverstandlich! (bea dand pe jos; clatinandu-se, isi mai pune o cana de sampanie si o bea pe nerasuflate)
Volpision – Sa mori daca nu le duci? Jura! (trage o dusca serioasa)
Valetul – Jur sa mori daca nu le duc! Vai lor! (imbratiseaza butoiul)
Volpision (ii da doua palme cu coiful)- Vai tie! Boule! (termina de baut sampania si se strecoara afara din crama)
Actul II
Scena 1- Marele Palat Regal- Ludovic al Multispelea, Valetul si scrisoarea
Valetul – Preamajestatea Voastra…hac!…Am fost insarcinat sa va aduc acest mesaj.
Ludovic al Multispelea (ia scrisoarea)- Sa vedem… (citeste)- “Amorul meu nebun, te astept cu bratele deschise in noapte, la hanul “Vitelul impanat”, intre orele 20- 22, etajul 2, camera 3”
Valetul – Fatalitate… hac!… Am incurcat scrisorile!
Scena 2- Palatul ducelui Zonzobert, camera lui Eulimpiu- Eulimpiu vede o un plic impins pe sub usa, il ridica, il rupe si gaseste o scrisoare care duhneste a tuica
Eulimpiu (citeste)- “La noapte, in camera 3 de la etajul 2 al hanului “Vitelul impanat” se va pune la cale un complot impotriva regalitatii. Semnat: un grup de tovarasi/ PS: Jos anarhistii, traiasca regele Ludovic!”. Ah, regele este in pericol, trebuie sa-l salvez cu pretul vietii!
Scena 3- Hanul “Vitelul impanat”- la o masa stau Gourgon, Volpision si Valetul
Valetul – Vai noua, am incurcat scrisorile! Totul e compromis. Vom infunda Bastilia, vom fi deferiti executiei martiale!
Gourgon – Vom fugi si vom lupta!
Volpision – Se vad garzile regelui, suntem inconjurati. Hangiu, ada-ne sa bem pana in ultima clipa!
Hangiul- Vineeeeeeeeeeeeee!
Gourgon- Cabernet!
Valetul- Traminer!
Volpision- Merlot !
Hangiul- Vasile! Cu ce va servesc ?
(Intra Ludovic al Multispelea, in fruntea garzilor)
Ludovic al Multispelea – Unde e mizerabilul care mi-a propus amor ca de la barbat la barbat fara forme legale? Cercetati hanul!
(pe scara interioara coboara Eulimpiu, alunecand gratios pe balustrada)
Eulimpiu -Majestate, de cand va astept! Vreau sa…
Ludovic al Multispelea – Ahahahaha!
Gourgon – Ohohohohohohoho!
Ludovic al Multispelea -Arestati-l!
(garzile se reped la Eulimpiu; acesta scoate spada si reteaza dintr-un foc trei lanci, 4 buzdugane si doua capete; lupta continua; curg rauri de sange; fata in casa spala de zor podelele si clateste cu apa de izvor; soldatii macelariti zac pe jos; prin sala alearga trunchiuri fara cap, capete fara trunchi, picioare retezate, urechi spintecate, inimi smulse, maini decapitate; Eulimpiu taia si spanzura; de tavan atarna comandantul garzilor; tot luptand, ajunge in fata regelui)
Eulimpiu – Multpreamajestate, din adancul inimii, am venit sa va aduc acest mesaj incriminator! (intinde regelui scrisoarea impaturita)
Ludovic al Multispelea (n-o deschide)- Deci tu erai, mizerabile! (rupe scrisoarea, ii da foc, o calca in picioare si o arunca in acid clorhidric)
Eulimpiu – Vai mie! Ce faceti, multpreamajestate?
Ludovic al Multispelea- In numele meu, esti arestat! Ai dreptul sa nu spui nimic. Tot ce spui poate fi folosit impotriva…
Eulimpiu – Stiu, dom’le! Vezi mai bine de complot!
Ludovic al Multispelea – Nici o vorba! Pentru faptele si propunerile tale, vei da socoteala in fata reginei!
(Eulimpiu priveste in jur; e inconjurat de soldati inarmati pana in dinti, se vad tevile pistoalelor iesind printre masele; in ultima clipa ii observa pe Gourgon, pe Volpision si pe Valet; ii priveste cu ochi mari; exoftalmie)
Eulimpiu (catre cei trei intriganti)- Acum stiu! Vai voua!
Gourgon (batjocoritor)- Iuhuhu! Vai tie!
Scena 4- Pe puntea voporului de Pacific- Eulimpiu in lanturi, lovit de valurile inspumate, in care colcaie rechini fiorosi
Eulimpiu – Ma voi intoarce, oriunde m-ar duce, sa razbun aceasta rusine! Dac-ar sti tata de ce am fost acuzat… El, care are copii in toata patria! I-au dus dorul toate ducesele, baronesele, principesele, contesele si laptaresele! Vai mie, daca ar afla de aceasta calomnie!
Scena 5- Gradina palatului ducal- Marghiorite si Chichinette
Marghiorite – Ah! Nu pot crede! Eulimpiu m-a inselat cu regele!
Chichinette (oftand, dar foarte sigura pe ea)- Eu, nici atat… Or fi uneltirile lui Gourgon…
Marghiorite – Da! Da! Asa trebuie sa fie. Ei bine, daca Eulimpiu nu m-a inselat cu regele, eu il voi insela pe Gourgon cu regina! Vai lui!
Actul III- dupa cinci sute de ani
Scena 1- Ruinele palatului ducal Zonzobert- O fantoma pluteste peste ruine
Fantoma lui Eulimpiu- Ah, unde sunt vremurile de altadata? Unde e dulcea Marghiorite? Unde e zglobia Chichinette (daca ar fi stiut Marghiorite, sarmana)? Unde sunt cavalerii de altadata? Unde sunt caii? Unde sunt padurile? Unde sunt friptanele? Unde e vinul? Unde e viata noastra?
(Fantoma lui Eulimpiu pluteste, cauta, cauta, cauta, dar nu gaseste; vantul o poarta departe de ruinele palatului ducal)
Scena 2- Ruinele castelului Gourgon- Fantoma lui Eulimpiu cauta si aici, apare o fantoma clatinandu-se, acoperita cu o fosta fata de masa patata de bautura…
Fantoma lui Eulimpiu (panza alba vibreaza)- Aha, te vad! Tu esti, netrebnicule, fauritorul nenorocirii mele!
Fantoma Valetului (canta fals)– Sa mai bem un butoiel, sa ne imbatam nitel…Hopaaa… S-a intors blegu’… (intelege ca e de rau)- Indurare! Eu doar am incurcat scrisorile…
Fantoma lui Eulimpiu – Vai tie! (scoate sabia lunga si alba ca laptele si loveste necrutator rupand bucati cearsaful Fantomei Valetului, care se prelinge pe jos intr-o balta de fum negru sulfuros)
Fantoma lui Eulimpiu – Fii pedepsit!
(dintr-o parte vine Fantoma lui Volpision)
Fantoma lui Eulimpiu – Iata-te, intrigant notoriu! Vino sa dai seama!
Fantoma lui Volpision – Vai mie!
(scot amandoi spadele laptoase; se dueleaza mult si bine; pana la urma, Fantoma lui Eulimpiu, cu o fandare experta, strapunge Fantoma lui Volpision, care se rostogoleste in flacari si se transforma intr-un pumn de cenusa pe care o spulbera vantul)
Fantoma lui Eulimpiu – Dar unde e dusmanul meu de moarte, doar el a mai ramas in viata!
(dintr-un tub de aerisire plin de panze de paianjen apare o fantoma acoperita cu un cearsaf sifonat, nespalat, pe care tropaie paraziti de diferite marimi)
Fantoma lui Gourgon – Mai pune mana pe un calendar, fa si tu o socoteala, rationeaza, ca daca aveai tigva mai plina decat o ai acum, nu veneai la han sa te vada ditamai Ludovicul! Am murit si eu, fraiere, doar fantoma mea te asteapta pentru infruntarea decisiva!
Fantoma lui Eulimpiu – Atunci, mori a doua oara! Vai tie!
Fantoma lui Gourgon- Tie vai, nu mie!
(se dueleaza pana li se tocesc spadele; se bat cu buzduganele, cu lancile, pana raman in maini doar cu surcele; in cele din urma trec la bate stramosesti si se ciomagesc pana se preling extenuati peste ruine)
Fantoma lui Gourgon- Este o lupta mai grea decat ma asteptam.
Fantoma lui Eulimpiu- Desi inamic, esti un dusman de treaba si viteaz.
Fantoma lui Gourgon- Propun un time-out pana ne carpim textilele.
Fantoma lui Eulimpiu– Se aproba…
(isi tes panzele zdrantuite)
Fantoma lui Eulimpiu (intr-un tarziu)- Si biata Marghiorite, a suferit mult alaturi de tine?
Fantoma lui Gourgon (stergandu-si un fir de praf din ochiul fara ochi in el)- Biata Marghiorite, zici? Norocosule, ai plecat si murit! Mi-a amarat zilele… M-a inselat…
Fantoma lui Eulimpiu – Cum? Ea, neprihanita?
Fantoma lui Gourgon – Cu toti, cu croitorul, cu bijutierul, cu brutarul, cu bucatarul, cu pedichiuristul, cu toti…N-a fost nota de plata sa nu ma insele! M-a ruinat, m-a adus in sapa de lemn si a amanetat-o si pe aia pe o butelca de vodca! Iar eu nu puteam sa beau nici o berica! Un vin, un coniecel, adio! Imi lua toti bani adunati cu chiu, cu vai, cu rascoale, cu haiducii pe cap, din nona, din dijma, din accize, si-mi dadea cat sa ma duc la butic sa-i cumpar, tot ei, papusi de ciocolata umplute cu lichior, ca numai asta manca! Volpision s-a inecat cu o sticla de bere, ca a uitat si pe care parte se bea! Valetul, sarmanul, a avut o soarta si mai cruda: s-a insurat cu Chichinette (Fantoma lui Eulimpiu ofteaza din adancul cearsafului) si a dus-o si mai rau ca mine: cosea la gherghef, matura prin casa, spala ambalajele refolosibile de la spirtoasele cu care se delecta nevasta-sa si se ducea sa faca plinul! Iar ea, nu-i dadea voie sa puna stropisor in gura, se ducea la Marghiorite sa chefuiasca in salonul cel mare! Si cand se saturau, o dadeau pe cafea naturala, pe tigari scumpe…Cat despre mine, cand culegeam o jumatate de tigara uitata in scrumiera, era sarbatoare, fugeam in baie, fumam partial si mai pastram pentru zile negre. Ei, doar Chichinette, pana la urma fata buna (Fantoma lui Eulimpiu da aprobator din cearsaf), se oprea uneori pe la mine cand era cherchelita, sa mai uite de uratul ala de Valet.
Fantoma lui Eulimpiu – Ah, de stiam toate aceste! Sarman nefericit! In indepartata insula unde am vietuit pana mi-am dat duhul nu am banuit nimic…
Fantoma lui Gourgon – Oh, oh, oh, oh… Si dupa ce ele doua goleau stacane de cafea, ne dadeau sa mancam zat cu lingurita si sa platim nota de plata de la cafegiu… Dar tu, nefericitule, ce viata de amar trebuie sa fi avut, in indepartata insula uitata in mijlocul oceanului…
Fantoma lui Eulimpiu – Ei, chiar viata de amar, sa mai nuantam… Departe era departe, insula era insula, dar sa stii ca Pacificul nu arata rau: soare, plaja, iarna ioc, cate o croaziera prin arhipelag, te mai uda un tsunami, spala si el ulitele, ca pe acolo lumea nu prea se ocupa cu curatenia…
Fantoma lui Gourgon – Dar cu ce, cavalere ?
Fantoma lui Eulimpiu – Mai un dans, mai o rochita de frunze, mai o rochita fara frunze, mai o fata brunetica, doua fete brunetele, trei, naiba stie cate, ca mereu pierdeam sirul… Sincer, nu cred ca Marghiorite s-ar fi incadrat in peisaj… Chichinette, poate… cu scolarizare…
Fantoma lui Gourgon – Vai mie! Daca eram destept, unelteam contra mea…
Fantoma lui Eulimpiu (scoate o plosca)- O pastram pentru clipa razbunarii (deschide si trage o dusca, dar din plosca nu curge decat praf in care se amesteca panze de paianjen)
Fantoma lui Gourgon (bea si el, la fel)- Minunat, dar ce ai aici ?
Fantoma lui Eulimpiu – Vapori de Bordeaux, de acum 500 de ani…
Fantoma lui Gourgon – Uitasem gustul… Vai mie…
Fantoma lui Eulimpiu – Vai noua…
SFARSIT
Dar exista si… EPILOG
(in timp ce ei gusta pe rand din vaporii de Bordeaux, apare o fantomita 90-60-90 valurind din cearsaful mini)
Fantoma lui Chichinette – Ia te uita, ce surpriza! Ce mai faceti, dulcisori, v-ati impacat si voi la un praf in sticla?
Fantoma lui Eulimpiu si Fantoma lui Gourgon – Chichineeeeette!
(Fantoma lui Chichinette se strecoara intre ei, cearsafurile incep sa se foiasca si sa se amestece ca la stors)
Fantoma lui Chichinette – Eulimpiu, nu stiu ce-ai invatat tu prin insula aia exotica, dar tare as vrea sa aflu… Gourgonel, tot mic si scump… Mmmmm…Hi-hi-hi…Tontilor, cand erati vii, nu va veneau idei de-astea…
(apare alta fantoma, invelita in cearsaf de matase, iar deasupra pluteste parul blond- auriu pus pe moate)
Fantoma lui Marghiorite (hiper-strident)- Ahaaaaa! Aici erati, nefericitilor, ticalosilor, dezmatatilor, betivilor, afemeiatilor! Si tu, sclifosito, de aia te-am tinut la curtea mea, de aia te-am hranit cu cafea la litru, sa mi te giugiulesti cu amandoi nenorocitii! Las’ca v-arat eu! (scoate de sub cearsaf un facalet astronomic si pluteste rapid spre ei)
(cearsafurile Fantomei lui Eulimpiu, Fantomei lui Gourgon si Fantomei lui Chichinette se tot agita nereusind sa se desfaca, apoi fug impiedicandu-se, innodate intre ele, urmarite indeaproape de Fantoma lui Marghiorite cu facaletul rotindu-se amenintator)
Fantoma lui Eulimpiu, Fantoma lui Gourgon si Fantoma lui Chichinette – Vai noua! Ajutooooor!