stau pe lama cuvântului spus la nervi
torenţii m-au dus până la picioarele voastre
m-au trimis într-o seară enormă de somn
răul făcut de mine şi de alţii
zace tăiat de corzile unei viori pe care noaptea nu o înţelege
nu-ţi spune nimeni nimic aici unde te-ai rupt
cu un sunet cosmic în două
unde ai lăsat şi stânci şi valuri
unde numai păcatele te duc la vale
unde pentru tine numai sfârşitul lumii se roagă
Doamne îndreptarea mea a fost doar o cale bătută
cu ciocanele pe nicovală
în ea am crezut când mi-am crescut copiii
prin praful ei am târât cadavrele celor ce lăcrimau
inspirând narcoticul ei scump am făcut prăpăd
plânge poetule acum nu-ţi mai cere nimeni nimic
locuinţa ta se duce la vale
un ştergar însângerat îţi va păstra chipul
până la judecata finală
nu mai ai arginţi nu mai poţi cumpăra nici vinde
nu mai eşti tu cel care desluşea semnele Cerului
ai rămas doar sunet de strună ruptă lângă drum
cruce plăpândă
/
Ștefan Doru Dăncuș