Irisii in cristalul iernii si luna plina isi atarna fala.
Copilul sarac din Palermo desenase casa italiana ca pe un acvariu si mama coborand vinul pe masa din maslin,
radioul vechi despleteste marea si floarea de portocal, copilul sarac nu intelegea mare lucru din felul cum mama reusea mereu sa compuna obisnuinta unei seri in sarbatoare,
si desena mai departe tomatele, fructele si binenteles dand casei culorile inghetatei asa cum in alt basm Hansel si Gretel visau de turta dulce.
In New York peste ani,
ochii copilului din Palermo privesc desenul adus peste ocean si inca mai plang casa aceea acvariu din praful suditalic,
intre zgarie nori si avioane
ii ingenuncheaza fiinta,
nu se vad stelele nici marea .
Arborii dinspre mare si saratura tinutului pe cand descult alerga in fata nuntii
si soarele in vremea aceea cobora bland inaintea alaiului
cu mireasa pozandu se in fata fantanii si
satul intreg aliniat canta marsul vietii in doi.
E tarziu si ninge peste blocuri,
doar peste ocean acasa radioul cel vechi mai stie cantul si alaiul atator seri si nopti
de dragoste,
si fantana rasarind in alte si alte sclipiri ,
vieti si vieti soarbe ultimii centi ai tineretii,
argint adancindu se in ape si in timp.