Imediat după acordul la care au ajuns liderii Uniunii Europene privind anularea unei jumătăți a datoriei externe a Greciei în valoare de 100 de miliarde de euro, pe străzile Atenei a apărut un afiș care o înfățișa pe cancelara Germaniei, Angela Merkel, în uniformă nazistă.
Doamna Merkel a devenit un fel din inamic public numărul unu în Grecia, fiind percepută ca o forță malefică în spatele creditorilor țării, care obligă guvernul Papandreu să ia măsuri drastice de austeritate.
Grecia este într-o stare economică disperată și fără credite externe nu are decât soluția insolvabilității.
Dar acest ajutor extern, decis de UE, vine cu un preț – reducerea brutală a cheltuielilor publice, ceea ce a avut ca efect în Grecia explozia șomajului și reducerea generală a nivelului de trai.
Ca urmare, ziarele s-au umplut de caricaturi în care Angela Merkel apare în calitate de lider nazist, iar politicienii greci care aplică măsurile de austeritate dictate de creditorii Greciei sunt înfățișați ca un fel de slugi ale naziștilor.
Desigur că trecutul nu prea îndepărtat – ocupația de către Germania nazistă a Greciei între 1941 și 1945 are în continuare o influență destul de puternică azi. Acum câteva luni, în unele publicații grecești a apărut ideea că nu Grecia e datoare Germaniei (țara care se află la originea unei bune părți a fondurilor destinate ajutorării Greciei) , ci invers, deoarece Germania nu ar fi plătit despăgubiri de război pentru daunele cauzate Greciei în perioada 1941 – 1945.
E drept că și în Germania au apărut în replică unele articole care sugerau că Grecia ar trebui să vândă Germaniei niște insule din Marea Egee pentru a-și putea achita datoriile.
Nici Germania, nici alte țări membre UE nu fac aceste gesturi de ajutorare a Greciei din motive altruiste, ci din teama că falimentul acestei țări ar putea avea efecte incalculabile la nivelul întregii Uniuni Europene.
Dar dacă Grecia se află azi în starea economică dezastruoasă în care se află, asta nu e doar vina creditorilor săi sau a Uniunii Europene. Chiar și Biserica Ortodoxă Greacă, o instituție cu o mare influență, spunea recent într-un comunicat că nu e posibil să consumi mai mult decât produci pe termen lung, așa cum se întâmplă de ani și ani de zile în Grecia.
Anul trecut am avut ocazia, în timpul unei vizite în Grecia, să stau de vorbă pe larg cu un arhitect născut în Scoția din părinți greci, care are dublă cetățenie: greacă și britanică. Era absolut revoltat de nivelul corupției din țara sa, spunând că două treimi din uriașele sume care sunt primite de Grecia de la UE sunt deturnate. Nu știu dacă estimarea sa e corectă, cert este că Grecia este, după toți indicatorii, una dintre cele mai corupte state membre ale UE.
Iar aderarea Greciei la euro în 2001 a fost, așa cum au avertizat mulți atunci, o bombă cu efect întârziat. Nepregătită din punct de vedere economic pentru o monedă unică europeană pe model german, Grecia plătește azi prețul acestei aventuri. Recent, fostul premier britanic John Major spunea, citat de Financial Times că la obiecțiile de atunci ale Germaniei, Franța a replicat – nu poți ține afară țara lui Platon.
Și aici este problema: Grecia trăiește în bună măsură de pe urma prestigiosului ei trecut ei antic. Și acest trecut, combinat cu ajutorul occidental i-a folosit de minune în primii 50 de ani după cel de-al doilea război mondial. Comparați doar cu situația României, țară care în 1938 avea același nivel de trai cu Grecia.
Numai că grecii au mușcat mâna care-i hrănea și au supralicitat, iar acum dau vina pe alții pentru excesele care i-au adus aproape de sapa de lemn. Imaginea unui Andreas Papandreu, tatăl actualului premier, el însuși premier în anii ’80 – ’90, cetățean american cu discurs anti-american este revelatoare pentru o anumită stare de spirit larg răspândită în Grecia.
Naționalismul, combinat cu o ortodoxie intolerantă, grefat pe un conflict anacronic cu Turcia, a contribuit la această iresponsabilizare a cetățeanului de rând, dus de nas de niște politicieni venali și corupți.
E timpul ca grecii să lase mofturile și să realizeze că singura soluție de ieșire din criză este adaptarea la un nivel de trai mai scăzut. Și să învețe proverbul românesc: calul de dar nu se caută la dinți.
Sa o tina grecii intr-o zarzarica – zarzarea de seara pana a doua zi, de mana cu turistii si sa doarma pentru refacere pana iar spre seara si o sa le plateasca nemtii si altii, intre care si noi, aceasta dolce farniente. Pentru ca astfel au ajuns ei aici, unde se afla acum, traind de pe urma ruinelor antice, a Olimpului si a Sfantului Munte Athos. Asta din urma cu o suta-doua de ani de cand nu mai tine cu alta …meserie draga lor – pirateria. Si se vede treaba ca nu mai tine cum tinea… vorba… folclorului. Cat despre despagubirile pe care le pretind ei de la nemti, ohohooo, o sa le pupe cand pupam si noi tezaurul si alte datorii de prin Asia si Africa. Asa ca … LA MUNCA BAIETI, NU LA INTINS MANA !!!!!!!!!!!!!!!
Nu „ortodoxia intoleranta” contribuie la situatia falimentara a Greciei, ci o drama nationala cauzata de turci, pe care s-au cototat niste profitori care au jefuit banii europeni sau i-au deturnat in directia inarmarii. Pe fondul renasterii miscarii otomane a premierului turc Erdogan guvernul grec a fost nevoit sa mituiasca populatia pentru a o linisti. Deoarece Turcia a avut in ultimii ani una din cele mai mari cresteri economice din Europa, a dezvoltat turismul intr-un mod accelerat in defavoarea Greciei. Pentru a nu observa cum decalajul se face tot mai mare, guvernul grec a marit salariile si pensiile, accentuand protectionismul. Acum grecii vad ca Uniunea Europeana nu le-a oferit sprijinul negociat la aderare ci, din contra, a sprijinit in mai mare masura Turcia (dusmanul ei traditional, dau un vechi aliat al Germaniei). Cautandu-si alti aliati, socialistii greci i-au gasit in tarile arabe (nemultumite de europenismul Turciei) considerate teroriste si anti-americane. Problema Greciei nu este atat una financiara si in nici un caz una ortodoxa, ci una geo-politica: acolo se joaca interesele marilor puteri. De aceea trebuie sa luati in calcul ca acolo va izbucni curand un razboi (despre care pustnicii de pe Athos au prevazut cu secole in urma ca va avea loc in 2012) in care se vor implica si tari care par a nu avea legatura cu datoria Greciei. De ce credeti ca UE a cerut Chinei, Indiei si Braziliei sa sprijine Grecia si Fondul European de Solidaritate, daca nu pentru ca un conflict in zona le va afecta si pe ele?
Nu aruncati in carca ortodoxiei o problema geo-politica ce s-a agravat independent de ea si de lenea grecilor sau de nationalismul lor. O sa vedeti ca tocmai in ortodoxie se va gasi salvarea Greciei. Cititi profetiile pustnicilor athoniti morti de mult si o sa vedeti ca au avut dreptate pana acum.
Domnule Bruno Ștefan, grecii trăiesc pe spezele Occidentului de 60 de ani (mai întâi planul Marshall – 1947 și după aceea Uniunea Europeană – 1981). Orotodoxia e o calamitate în ea însăşi şi asta se vede nu numai la greci. Combinaţia naţional-ortodoxistă este letală.
Domnule Petru Clej, faptul ca grecii traiesc de cat traiesc, pe spezele cui traiesc, inseamna CA ORTODOXIA ESTE O CALAMITATE PRIN EA INSESI!! Ce tampenie: COMBINATIA NATIONAL-ORTODOXISTA ESTE LETALA! E L E T A L A ? E L E T A L A! FIINDCA ASA AM DECRETAT NOI!! DOAR NOI AVEM CE AVEM CU BISERICILE ORTODOXE, CARE MAI SUNT SI NATIONALE!
Lasul (las) anonim(a) „adim” e scandalizat(a) de critica mea adusa national-ortodoxismului. Dar nu ofera niciun contra-argument. Tipic. Dupa cum tipic este si agramatismul „calamitate prin ea insesi„.