caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Mr. Hyde Park FORUM



 

„Voi, romanii, nu ati oferit nimic culturii europene“

de (29-5-2006)

Editura Polirom in colaborare cu Ziarul de Iasi

– Interviu cu regizorul britanic Peter Greenaway: –

Interviu de Razvan Tupa

Peter Greenaway nu a stat la Festivalul ANONIMUL de la Sfintu-Gheorghe decit doua zile. Dar prezenta lui a facut ca deschiderea festivalului sa fie mai alerta decit a oricarui festival de film pe care l-am vazut vreodata la noi. Pe tot parcursul discutiei pe care am purtat-o, Greenaway a raspuns nu doar intrebarilor mele, ci si intrebarilor cuiva care ii cerea sfaturi legate de cariera; a discutat probleme politice si culturale cu unul dintre organizatori si a intrebat din cind in cind daca a mai ramas cineva sa urmareasca filmul sau, care tocmai se proiecta. Inainte sa ajungem la interviu, imi vorbise deja despre proiectul pe care l-a intrerupt cind Mel Gibson a lansat Patimile lui Isus: „Filmul meu era mult mai violent. In scenariul meu, Isus trecea prin intimplari pe care Mel Gibson nici nu ar fi indraznit sa si le imagineze“. Apoi, pentru a confirma imaginea de regizor controversat, m-a asigurat ca zvonurile despre un posibil film din seria James Bond in regia sa erau oarecum adevarate: „Aveam un scenariu, ma interesa, mai ales, sa distrug imaginea de macho care este atasata personajului James Bond“. Si, ca sa incheie… „Este adevarat ca incerc sa fac multe lucruri diferite. Dar intotdeauna recunosti un film de Greenaway, nu? Mereu am vrut sa fac un film porno. Nu mi-a iesit inca. Dar tot o sa-l fac!“ Pe tot parcursul discutiei pe care am purtat-o, in fundal rula prima parte din Valizele lui Tulse Luper. Greenaway insusi si-a dat seama ca filmul sau este cu vreo 40 de minute mai lung decit credea. De mai multe ori i-a anuntat pe organizatori ca nu mai sint decit cinci minute pina la finalul acestei prime parti, pentru ca filmul sa mai continue o buna bucata de timp. In cele din urma, a povestit ca nu isi vede filmele decit de citeva ori dupa lansare pentru a nu mai reveni vreodata asupra lor. Cu toate acestea, personajele lui revin de la un film la altul. Viziunea lui Greenaway despre Romania nu este una tocmai favorabila. In interviul acordat „Suplimentului de cultura“, regizorul vorbeste despre tara noastra ca despre „o pata alba“ pe harta. Nici parerile sale despre cinematografia noastra nu sint tocmai magulitoare.

Unul dintre motivele care revin cu insistenta in filmele dumneavoastra este erotismul. Exista o legatura intre felul in care ii contrapuneti mereu moartea si faptul ca vorbiti foarte des despre sfirsitul cinematografului?

Sint de parere ca nu exista decit doua subiecte de baza: erotismul si moartea. Despre ce altceva poti sa vorbesti? Eros si Thanatos. Poate si pentru ca orice altceva este negociabil. Putem sa negociem politica, dragostea, putem sa negociem religia, banii, puterea… Dar, in ultima instanta, sexul si moartea nu se pot negocia. Medicina poate sa te faca sa traiesti mai mult, putem sa ne selectam partenerii sexuali dupa criterii la care bunicii nostri nici nu visau. Avem contraceptia, avem tot felul de notiuni si politici sexuale, dar nu putem sa negociem sexul sau moartea.

Dar sexualitatea si moartea din film sint diferite de sexualitatea si moartea din viata…

Da, este vorba despre reprezentare. Sigur, poti sa negociezi aceste lucruri in film, dar nu poti sa le negociezi in viata. Tocmai asta le face sa fie atit de puternice. Balzac era de parere ca un al treilea subiect important ar putea sa fie banii. Eu nu sint de acord cu el, pentru ca banii sint „negociabili“… Sint atitia oameni care cistiga bani, incit nu poate sa fie prea greu sa-i cistigi, nu? Deci nici prea mare valoare nu poate sa se ascunda in facutul banilor. Pina la urma, cred ca toata istoria artei occidentale tine de aceste doua elemente. Daca ne gindim la crestinism, cele mai importante imagini ale crestinatatii sint Isus copil, dovada a unei nasteri sexuale, si Isus pe cruce, dovada mortii. Cind te gindesti la marile realizari ale artei occidentale, iti dai seama ca mereu este vorba despre sex si moarte. Sint, in esenta mea, un darwinist. Sint ateu si sint convins ca Darwin si teoria evolutiei au multe raspunsuri. Erotismul este un mecanism prin care recream specia umana. Si asta pare sa nu fie negociabil. Sintem programati sa ne reproducem. Erotismul este parte din propaganda reproducerii.

Nu va deranjeaza sa auziti ca, in loc de erotism, criticii de film (mai ales cei americani) aleg sa vorbeasca despre nuditatea din filmele dumneavoastra?

E plictisitor. Americanii sint protestanti si puritani si au probleme cu propriul corp!

Sinteti foarte implicat in dezbaterile referitoare la soarta cinematografului…

Ma intereseaza mai mult limbajul decit ceea ce are de spus. Privesc pictura ca pe o arta care este mult superioara cinematografiei. Civilizatia occidentala picteaza de zece mii de ani. Nu se fac filme decit de vreo suta si zece ani. Nu este vorba neaparat despre opozitia static-dinamic, este vorba despre estetica, despre exprimarea unor idei prin intermediul unor imagini. Gramatica si sintaxa filmului sint foarte limitate in comparatie cu instrumentele perfectionate in 10.000 de ani de creatie a imaginilor.

Cu toate acestea, ati ales filmul…

Da, pentru ca ma intereseaza textul si ma intereseaza muzica.

Cinema-ul e o arta foarte legata de Hollywood, cel putin asa considera publicul larg.

Da, dar cinematografia nu a inceput la Hollywood. Totul a inceput la Paris, in 1895, cu un cu totul alt scop decit cel oferit de Hollywood. Americanii sint buni capitalisti, buni antreprenori… Stiu sa exploateze foarte bine ideile altora. Noul Val francez este responsabil in cea mai mare masura de explozia underground-ului american. Andy Warhol si ceilalti datoreaza foarte mult cinematografiei europene de la acel moment.

De ce spuneti despre cinematograf ca este o arta plictisitoare?

E o situatie cehoviana. Totul se bazeaza pe al patrulea perete invizibil… Asezi patru persoane la o masa si aduci un nebun sa dramatizeze totul. E foarte plictisitor! Uitati-va la limbajul pe care il folosim aici (aratind spre filmul sau, Valizele lui Tulse Luper, care tocmai rula), este cit se poate de departe de o drama cehoviana. Nu seamana cu nimic din ceea ce se produce acum la Hollywood.

Interesul fata de cinematografia asiatica a crescut in ultimii zece ani. Credeti ca ar putea sa fie un filon de prospetime pentru cinematografia europeana?

Cred ca Europa nu ar trebui sa se ascunda. Toate notiunile politice sau ideile referitoare la umanism, la valorile lumii contemporane au fost create aici. Sa ne uitam la Kurosawa, pe care il consider foarte interesant. Cel mai cunoscut film al sau este Cei sapte samurai. Dar a fost incercarea lui Kurosawa de a face Diligenta lui John Ford. A reusit. Mai tirziu ne-am trezit cu filme americane de genul Cei sapte magnifici ce reluau pelicula japoneza a lui Kurosawa care, la rindul sau, a reluat filmul lui John Ford. Filmele japoneze din anii ’80 au reluat ideile lui David Lean. De multe ori, Vestul a sustinut disidenti si i-a creditat din punct de vedere estetic, cu toate ca nu erau chiar atit de importanti.

Ati vazut vreodata un film romanesc?

Da, dar nu imi amintesc vreunul care sa fi fost prea important. Mi s-au parut pastise, proiecte care aveau aerul unor reproduceri, care refaceau trasee batute de alte traditii europene. Voi, romanii, aveti o cultura tare mimetica. Romania este invizibila in lume. In termenii culturii internationale nu ati produs mari muzicieni, nu ati produs mare literatura. Poate Enescu… Dar el a ramas o figura minora, locala… A activat in Parisul anilor ’30, in special. Nu ati oferit nimic culturii europene. Ma intereseaza Romania tocmai pentru ca sinteti invizibili. Poate Zimbabwe are mai multa identitate decit Romania. Este o putere iesita din era coloniala afectata de tot felul de spaime legate de aceasta problema. Romania nu are nici aceste elemente.

Pina la urma, ce ati gasit interesant in Romania?

In primul rind, m-a interesat faptul ca ati facut parte din Imperiul Roman, dar si faptul ca ati facut parte din Imperiul Otoman. Cei mai multi romani prefera sa se uite in alta parte cind incerc sa vorbesc cu ei despre Imperiul Otoman… Acelasi lucru se intimpla atunci cind intreb oamenii din Grecia despre perioada lor otomana. Nu ati avut nici exilati celebri, nu-i asa? Exilati in sensul in care vorbim despre Soljenitin sau Dante… Dante Alighieri si-a scris Divina Comedie in exil… Nabokov… Salman Rushdie…

Dar Brancusi e o figura majora a artei secolului XX …

Da! E un exemplu. Nu ar fi fost niciodata descoperit daca ar fi ramas aici. In mod normal, as fi de acord cu dumneavoastra, imi place Brancusi intr-un mod special. Dar trebuie sa recunosc ca, in acelasi timp, cu el erau la Paris si alti artisti care faceau cam acelasi lucru. Hans Arp, de exemplu.

Ati ales Romania fara sa folositi nici una dintre aceste referinte.

Nu, Romania a fost pentru mine un fel de Xanadu contemporan. O pata alba pe harta, un tinut misterios. In 15 ani, Europa va fi uitata. Punctul central al lumii se va intoarce in Est. China, de exemplu, ar putea sa fie noua putere a lumii. California este deja mult mai importanta decit New York-ul. Mai aveti 15 ani ca sa lasati o urma. Este momentul in care se restabileste Europa de Est. Prima putere ar putea sa fie Tarile Baltice. Tarile de acolo dobindesc tot mai multa putere economica. Cred ca sinteti o entitate complet diferita de Comunitatea Europeana si este o prostie sa va raportati la ea. Nu veti iesi de sub umbra puterii sovietice atit timp cit nu materializati o identitate puternica. Manifestati un puternic complex de inferioritate culturala.

Britanicii nu au avut niciodata vreun fel de complex de inferioritate?

Ultima data cind britanicii au fost ocupati s-a intimplat acum 1.000 de ani. Cea mai importanta poveste din Marea Britanie cred ca este succesul socialismului. Atita succes a avut socialismul, incit nu mai avem proletariat. Voi aveti mai multe in comun cu Ungaria decit cu Berlinul. Trebuie sa va gasiti propria identitate.

Folositi foarte des numere sau culori care deruteaza un spectator obisnuit cu naratiunea traditionala…

Daca vom considera povestea in sensul impus de literatura ca un lucru strain filmului, trebuie sa cautam noi modalitati de organizare a informatiei. O modalitate ar fi alfabetul. Totul este aranjat in ordine alfabetica. Apoi, felul in care majoritatea lucrurilor pot fi numerotate ofera un bun punct de pornire pentru stabilirea unor elemente ale unei alte organizari decit cea narativa. Alteori, ca in Bucatarul, hotul…, am folosit culori. Cu Tulse Luper… am incheiat seria de trei filme. Dar voi continua cu o serie de 92 de DVD-uri care sa dezvolte materialul inclus in cele trei filme.

Se va termina vreodata?

Sper sa traiesc destul incit sa putem sa incheiem acest proiect. In acelasi timp, lucrez la alte 16 proiecte. Urmatorul film este despre Rembrandt, dar ma gindesc deja la alt proiect de amploare. Se numeste Istoricii si isi propune sa dezvolte o idee pe care o afirma Borges. Aceea ca o istorie a lumii ar trebui sa includa istoria fiecarui om care a trait vreodata.

Vorbiti foarte mult despre Borges. De ce?

Borges este foarte important pentru generatia mea. Daca ii intrebi pe cei mai batrini decit mine, ei au fost influentati mai degraba de Kafka. Iar cei mai tineri decit mine, probabil de Marquez. Sint trei generatii diferite. Teoria mea cu privire la virstele artei legate de trei figuri care au creat-o, au consolidat-o si au distrus-o. Cind vorbim despre pictura in tempera, vorbim despre cel care a creat-o, Van Eyk, fiind perfectionata de Breugel si descompusa de Vermeer. Am spus asta si despre film. Eisenstein, Orson Welles, Godard parcurg acest drum. Eu, cu Valizele lui Tulse Luper, vreau sa inventez noul limbaj, sa ofer prima capodopera a erei post-cinema.

Cum vedeti acum filmele pe care le-ati facut in trecut?

Le vad cam sase luni dupa ce le-am lansat. Insa apoi nu ma mai uit niciodata la ele.

Dar reluati motive si personaje fara sa va uitati la felul in care le-ati folosit in filmele mai vechi?

Intr-o discutie intre Renoir tatal (pictorul) si Renoir fiul (cineastul), cel din urma ii cerea parerea tatalui sau cu privire la cariera sa. „Vreau sa fac filme, dar nu am nimic de spus.“ „Nu-ti face griji – i-ar fi raspuns tatal-pictor–, daca folosesti mijloacele de expresie o sa gasesti si ceva de spus. Cei mai multi artisti nu au decit unul sau doua lucruri de spus si isi petrec toata viata repetindu-se. Dar, cum majoritatea oamenilor nu au nici macar o idee originala, ceea ce gaseste un artist poate sa fie mai mult decit suficient.“

——————————————————————————–

Intilniti multe dintre numele mari din filmul actual. Ce va intereseaza sa discutati cu regizorii cu care va vedeti?

Nu prea am ce sa vorbesc cu ei. Cred ca cei mai multi regizori sint interesati de altceva decit ma intereseaza pe mine. Cred ca filmul este o poveste incheiata. Eram un discipol devotat al lui Truffaut. Il urmaream peste tot prin Europa cu reportofonul deschis. Acum mi se pare ca Alain Resnais este mult mai important. Exista o gluma a jurnalistilor, cum ca un mare regizor poate sa faca numai trei filme bune. Poti sa le faci pe toate odata, ca Antonioni sau Resnais; unul la inceputul carierei, unul la mijloc si unul la sfirsit ca Houston sau Eisenstein. Raoul Ruiz este unul dintre cineastii care se bucura de o reputatie solida. Mi-ar placea sa am si eu reputatia lui…

Dar Ruiz nu este nici pe departe atit de cunoscut ca dumneavoastra. Nu a avut niciodata un mare succes.

Dar are reputatia unui regizor intelectual. Este creditat ca o autoritate cinematografica foarte serioasa. Nu m-as grabi sa ii vad filmele la cinematograf. Dar este ceva in genul lui John Cage. Nu prea i se asculta muzica, insa este unul dintre oamenii care produc mari schimbari. Daca esti mai cautat pe Internet, nu inseamna mare lucru. Filmele mele sint prea elitiste, prea intelectuale. Cred ca urmez o directie cinematografica pe care o putem numi „detasare pasionata“.

sursa:http://www.polirom.ro/supliment/nr40/interviu.html

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
52.3.228.47