În septembrie anul curent, în Sala Senatului Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu a avut loc lansarea volumului de poezie „Podul minciunilor sau despre felul cum ai privi un film”, al scriitorului Florin Predescu.
Reuşita evenimentului se datorează Bibliotecii Centrale Universitare din Sibiu condusă de Rodica Volovici, Casei de Presă şi Editura Tribuna, revistei Euphorion şi criticilor literari : Ion Dur, I. Radu Văcărescu, Dumitru Chioaru şi Andrei Ileni.
Redactor al revistei „Dialog” din Iaşi în timpul studenţiei, alături de Sorin Antohi, Florin Predescu se află la confluenţa dintre poezia ieşeană şi cea sibiană. „Traseul poetic” Sibiu-Iaşi l-a ţinut departe de generaţia optzeciştilor deşi este contemporan şi prieten multora din lunediştii reputaţi. În acest sens, poezia „Smochinul” descrie crezul său poetic: „Alţi fraţi mai tineri, mandarinul, caisul, mărul/şi măslinul/se întrec oglindindu-se, tu te strecori prin puţinul cer/neumbrit/departe de fala lor”.
Ca urmare a activităţii sale publicistice din perioada premergătoare „marii schisme” scriitorul a obţinut premii literare şi o bursă la Universitatea Freiburg din Germania, însă adevărata sa consacrare vine o dată cu lansarea sa de către Ştefan Augustin Doinaş şi Wolf von Aichelburg. Ulterior este sprijinit de poeţii Ion Mircea şi Mircea Ivănescu.
După plecarea din ţară poetul a trăit în Germania şi Canada publicând în tot acest timp în presa din diaspora. Actualmente stabilit în Florida-SUA, Florin Pedescu este un fidel colaborator al site-ului www.romanialibera.com condus de Ştefan Niculescu-Maier de care îl leagă o prietenie de-o viaţă.
Autorul a ţinut să-şi lanseze volumul de poeme în Sibiu şi numai în Sibiu, adică acasă unde, conform propriei sale afirmaţii „nu are nevoie de paşaport pentru a reveni”.
Ca şi Arghezi, Florin Predescu debutează la peste patruzeci de ani, deşi este o prezenţă constantă în revistele de creaţie literară a diasporei româneşti, fapt ce denotă autocenzura, grija permanentă a poetului pentru ceea ce publică.
Poezia sa, departe de a fi confundabilă cu a altor poeţi din exil, se înscrie în circuitul unei poezii dominate de lirism şi nostalgia Sibiului, dar şi de nostalgia spaţiului marin prin câteva simboluri ca : digul, pinul, marea ca o carte, scoicile.
Volumul de debut al autorului se constituie din trei grupaje distincte : Sibiul sau răsfrângerile unui timp sedus, Ierburi înalte şi Ad mare. Tematica este şi ea extrem de variată: întâlnim aici ars poetica şi menirea lirei în contemporaneitate; dragostea în tonuri rilkeene şi elegiace; tema Sibiului-oraş natal- şi cea a exilului.
Tema Sibiului, tema baladescă, unde adolescenţa este o fantasmă ce bântuie burgul medieval, este prezentată într-un limbaj poetic îngrijit, uşor metaforizant.
Ca rezultat al metisajului spiritual dintre cultura europeană şi cea nord-americană, poetul Florin Predescu reuşeşte să realizeze o apropiere a spaţiului tropical cu cel de acasă, medieval. Această transpunere a trăirilor umane pe două coordonate geografice o întâlnim şi în poezia poetului român Ştefan Baciu stabilit în Honolulu, în ale cărui poeme Braşovul se suprapune spaţiului exotic pacific-hawaian.
Contrastele dintre „Lumea Nouă” şi cea „veche”, suprapunerea planurilor geografice sunt motive frecvent întâlnite în lirica poetului:„E zi aici sub palmieri şi arbori de mango,/la Sibiu e seară şi ninge încă în martie, de ziua prinţeselor,/a vânzătoarelor de flori./ (Boca Lago)
Poezia sa nu se doreşte a fi un experiment stilistic şi cu atât mai puţin un joc de cuvinte. Maniera uşor clasicizantă şi limbajul poetic îngrijit îl salvează de căderea în desuetitudine şi tânguire deranjantă.
Deosebit de prezentă în poemele sale este tematica dezrădăcinării redată prin figura lui Ovidiu din Pont – simbol al exilului şi al dorului de casă – sub masca căruia descoperim vocea singulară a poetului, a celui sortit să trăiască departe de Sibiul drag: Uitasem forma frunzelor din Sibiu, aşa cum poemele/în memorie se pierd cu fiecare trecere de vagoane/trepidând în noapte,/şi îi rescrisesem o epistolă de la Pont. (Vară târzie cu Teodora).
Este o poezie a recuperării sinelui, a amintirii, prin discursul liric accentuat în care se sesizează o apropiere de tonul discursiv din poezia lui Mircea Ivănescu ca şi influenţa lecturilor mentorilor săi Ştefan Aug. Doinaş şi Wolf von Aichelburg. Prin toate acestea, ca şi prin apartenenţa la poezie ca mesaj incontestabil al timbrului emoţional de redare a delectării prin rostire lirică, Florin Predescu se alătură poeţilor sibieni de la Euphorion.
Considerăm lansarea volumului scriitorului Florin Predescu un eveniment literar în viaţa contemporană sibiană şi aşteptăm cu interes apariţia unor volume viitoare.
În loc de încheiere, lasăm următoarele versuri să exprime tristeţea şi dorul de casă, de Sibiul mult visat :
“Nimeni nu urcă, nimeni nu coboară,
este tramvaiul
– profil micşorându-se în zare
printre brazi.
Îmbătrâneşti şi ai pierdut cursa de noapte dinspre munţii
înalţi şi veşnici,
e timpul strecurându-se printre noi
şi îngreunând osiile, bazaltul.
Un vals renaşte dincoace de ziduri, o poezie învăţată pe de
rost, burgul cu mii de ochi
cresc în noi şi ne mai bucurăm de o
seară.”(Wiener Walzer)
Ileana Lugojanu
(Florin Predescu, Podul minciunilor sau despre felul cum ai privi un
film
Casa de Presa si Editura TRIBUNA, Sibiu 2005)