– Divinitatile grecilor au un simbol în viata obisnuita a oamenilor, fiecare parte a casei fiind protejata de o divinitate în mod particular si anume:
– FORCULUS – pazeste usile; VATICANUS – ajuta pe nou-nascuti sa scoata primul sunet; EDUCA – ocrotitoarea nou-nascutilor si a mamelor, de unde deriva si /educatie/ care creaza personalitatea umana; CUNINA – protejeaza copilul în leagan; RUMINA – cea care ajuta copilul sa se alapteze; STATULINIUS sau STATINUS – învata copilul sa stea în picioare; POTINA – învata copilul sa bea; FABULINIUS (fabulatie, a fabula, a vorbi) – îl învata sa vorbeasca; VESTA (vestalele) zeita focului.
– Datorita stapânirii turcesti, care s-a exercitat timp de câteva secole asupra Tarilor române, a influentat, într-o anumita masura si modul de viata al locuitorilor, obiceiurile, vestimentatia, care se mentin si în zilele noastre.
– Cuvintele frecvent uzitate si în lb.româna, sunt de origine turca: ciulama, manta, saltea, para, baclava, sarailie, cataif, cafea si multe altele. Cafeaua a fost introdusa în Turcia între anii 1554-1555, în timpul Sultanului Suleiman Magnificul.
– Prima cafenea cunoscuta în Bucuresti a aparut documentar, în anul 1667, în timpul Domnitorului Radu Leon (1664-1669) în apropierea Hanului Serban Voda, în locul caruia s-a construit în 1881-1883, Palatul Bancii Nationale. Proprietarul acelei cafenele a fost un ostean (ienicer) din garda palatului împaratesc al Constantinopolului. În anul 1693, tot un turc, a deschis o alta cafenea pe locul Mânastirii Cotroceni. În secolul al XVII-lea, mai exista o cafenea la Podul Beilicului (în anii de dupa primul razboi mondial s-a numit Podul Serban Voda) pod care traversa apa Dâmbovitei în fata Institutului Medico Legal, în prezent inexistente, fiind demolate în 1980 când au început MARILE DEMOLARI în Bucuresti în zona unde se afla în prezent Palatul Parlamentului, toate acestea ducând si la schimbarea cursului Dâmbovitei, în scopul lucrarilor pentru noua orientare arhitecturala a Bucurestiului.
– Denumirea de /cafenea/, cahvenea în lb.turca = Kahvehane, kave-hane, care înseamna în turceste /local public/ în care se putea bea cafea, dupa moda turceasca, adica în cescute mici, numite filigene, care nu aveau toarta (inexistenta toartei obliga bautorul sa nu bea cafeaua prea fierbinte, neputând tine în mâna filigeana, socotindu-se ca fierbinteala nu este buna pentru stomac); se jucau zaruri, table sau ghiordum (numele unui joc de carti), loc unde se putea fuma narghilea. De-a lungul anilor, cafenelele s-au înmultit, fiind preluate de greci, evrei si armeni.
– Între anii 1880-1900, printre cele mai bune cafenele din Bucuresti, erau \”Cafeneaua Bulevard,\” din Bd.Elisabeta, \”Oteteleseanu\” Cal.Victoriei, lânga fostul Teatru National, bombardat de nemti în 1944, vis-à-vis de actualul Hotel Continental, \”Café française\” în Pasajul român din Cal.Victoriei, \”Imperial\”, \”Regal\”, \”Union\”. Dupa primul razboi mondial au aparut cafenelele si cofetariile – \”Capsa\”, proprietatea Fratilor Capsa, primii care au lansat înghetata în România si recunoscutele prajituri JOFFRE, \”Riegler\”, \”Kubler\”, \”High Life\”, \”Brasserie de la Paix\”, \”Café de Paris\”, apartinând unui francez Aimé MOLARD, proprietar al câtorva restaurante, în care cânta celebrul Grigoras DINICU, tatal regretatului Sile DINICU.
– Prajitura de ciocolata numita \”joffre\”, denumire inspirata de numele Generalul Joseph-Jacques-Cesaire JOFFRE, nascut în anul 1852, care dupa primul Razboi mondial a vizitat România, ocazie cu care fiind invitat la restaurantul fratilor CAPSA, acestia au vrut sa realizeze o prajitura speciala în cinstea generalului, dar nu stiau cum s-o denumeasca. În final, inspirati de vizita onorabila, au hotarât ca prajitura s-o denumeasca JOFFRE.
– Raymond POINCARÉ, avocat si om politic francez, nascut în anul 1860, a fost presedintele Republicii franceze între anii 1913-1920, apoi presedintele Consiliului de ministri, între anii 1922-1926. Raymond Poincaré a scris mult si a pronuntat un numar important de discursuri, sinteza acestora aparând într-un volum de numai 200 exemplare. Redau doua dintre cugetarile sale: 1)\”Timpul este marele stapân al erorilor si al ipocriziei. El desfigureaza adevarurile cele mai evidente si înveleste cu o bruma înselatoare contururile bine definite\”. 2) Progresul nu este automat, el nu este masinal, el este oferit omului ca o posibilitate; nu-i este impus ca o lege oarba, nu-i este impus decât ca o obligatie morala, si, pentru ca omul sa-l realizeze, nu-i este suficient numai ca el sa traiasca, sa mearga, sa-si asculte instinctele naturii sale, trebuie sa cedeze si sa cedeze voluntar în jonctiunile constiintei sale\”.
– Mormântul lui Dimitrie Cantemir (1673-1723), marele învatat de origine româna al secolului al XVIII-lea, se afla în Biserica \”Trei Ierarhi\” din Iasi.
– Pe frontispiciul Bibliotecii Sainte Géneviève din Paris, alaturi de Pantheonul destinat de Revolutia franceza a fi un \”Templu al faimei\”, numele lui Cantemir este sculptat în piatra alaturi cu alte nume ilustre ale omenirii.
– Printul României Anton BIBESCU, a fost casatorit cu Contesa Anne-Elisabeth de Noailles, poeta si romanciera, de origine franceza, nascuta la Paris în anul 1876.