Lumea devine vis, visul devine lume – Novalis
Au intrat în vis scriind singura lor carte
Ce devenea realitate
Pe măsură ce literele capătau contur,
forme, lumini şi umbre.
Ut pictura poesis…
Pictau cuvintele pagină cu pagină,
prin straturi succesive, prin suprapuneri de tuşe fine,
Gânduri fragile lovindu-se de cercuri concentrice,
Iubiri eliberatoare înăbuşite
Până ce au devenit vizibile în şi prin esenţa lor.
Erau concomitent personaje himerice şi autori,
Idealul ciocnind rutina,
Arta se adăuga vieţii,
Clipe aşternute în refluxul vieţii,
Mise en abîme…
Odată cu zorii zilei
Natura lui aparent solară se adapta
misterului unei zbuciumate mări nordice,
Marea ei melancolic-egee fărâmiţa castelul de nisip
Din visul unei scriituri, din clepsidra visului unui alt vis.
