caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Republica Moldova



 

Complexele lingvistice ale moldovenilor și limba română

de (4-9-2011)
1 ecou

Limba de stat și toate variațiile de termeni atribuite limbii române revine în centrul atenției opiniei publice pe 31 august, deși reprezintă în continuare un dosar – “povară”, abandonat deseori, dar folosit în scopuri populiste de către guvernanții care s-au perindat la putere până acum. Problematica limbii este una cronică pentru societatea moldovenească, care în mare parte nu poate să-i recunoască identitea românească, după jumătate de secol de propagandă anti-românească și una pro-moldovenistă, pe altă parte.

Confuzia lingvistică este determinată și de 20 ani de independență lipsiți de coerență în privința apartenenței lingvistice a moldovenilor, indusă cu perspicacitate de către oficialitățile dezinteresate de orice formă de relaționare sănătoasă cu România. Pentru că nici partea română nu a acționat conștient întru eliminarea fobiilor de pe malul stâng al Prutului, lăsând spirala panicii anti-românești să ruleze, “limba română” a devenit obiectul unor tranzacții politice nefavorabile pentru existența și utilizarea acesteia în spațiul pruto-nistrean.  Identificarea acesteia pe paleta lingvistică s-a transformat într-un “tabu”, iar mulți moldoveni apelează la termenul de “limbă de stat”, deși recunosc în culoare că vorbesc română, doar pentru a evita “altercațiile verbale” cu moldoveniștii.  Totodată, adepții “românismului” agresiv nu pierd șansa de a stigmatiza populația autoidentificată deliberat și fără presiunea drept “moldoveană”, situată într-un vid informațional pe durata perioadei sovietice și într-un spațiu dominat de bruiaje ideatice patologice în privința valorilor naționale autentice.

La 20 de independență și 22 ani de la adoptarea legii privind limba de stat, R.Moldova este separată pe principii lingvistice puternic conturate. Grupurile lingvistice principale sunt: vorbitorii de română aflați în ascensiune datorită corecțiilor politice recent operate; vorbitorii de “moldovenească” activizați în contextul normalizării și intensificării relațiilor moldo-române; și, vorbitorii de limbă rusă, numeric inferiori, dar antrenați în două campanii distincte- cea de apărare a statutului limbii ruse în RM și cea de sprijinire a moldoveniștilor contra “românismului”.

Pe lângă variatele clivaje lingvistice evidențiate în interiorul comunității, timp de 22 de ani populația suferă de complexe în relația cu limba română. Necunoașterea propriu-zisă a limbii române este însoțită și de afișarea unei superiorități din partea unor grupuri înguste de români, în special din domeniul serviciilor publice și cel privat conex cu RM.  Față de etalarea preeminenței în ce privește posedarea limbii române veritabile și însușirea accentului natural al comunității lingvistice românești,  autoritățile responsabile din România nu aplică măsuri de sensibilizare sau informare publicului românesc, în schimb alocă resurse financiare substanțiale înfruntând fobia anti-românească manifestată ca urmare de opinia publică din stânga Prutului.

Nici instituțiile cultural-lingvistice românești active în RM nu își concentrează misiunea pe dezrădăcinarea limbii populației băștinașe de numeroasele rusisme, încurajarea vorbirii corecte a limbii prin intermediul unor parteneriate cu mediul de afaceri românesc prezent în economia moldovenească, sau conlucrarea cu instituțiile de stat în domeniul educației investind în purificarea limbii vorbite de generațiile tinere.

Restabilirea statutului limbii române nu trebuie văzută în conexiune cu reanimarea proiectelor unioniste, deoarece produce efecte adverse pe filiera separatismului transnistrean, fortificând poziția moldovenștilor axați pe apărarea simbolurilor statalismului moldovenesc. La fel promovarea valorilor naționale românești între Prut și Nistru nu are nimic în comun cu minimizarea statalității moldovenești, cu condiția că vor  fi respectate principiile de suveranitate și independență a R.Moldova.

Strategiile bazate pe re-educarea lingvistică a populației va contribui în egală măsură la recăpătarea unui statut privilegiat pentru limba romană, dar și la îmbunătățirea imaginii statului român în opinia publică locală, detașată și dezinteresată în prezent de spațiul mediatic, cultural și lingvistic românesc. Insistarea pe îmbinarea acțiunilor pentru renaștereaa limbii române în RM cu orice variantă a  “proiectului unionist” este contraproductivă și va înăspri condițiile pentru revenirea moldovenilor la limba română.

Descătușarea populației de complexele lingvistice poate fi realizată, totodată, și prin angajarea minorităților naționale în procese de studiere a limbii, atât în cadrul instituțiilor de învățâmânt cât și prin intermediul unor proiecte socio-civile pro-active. Combinarea acestor elemente poate creea un mediu prietenos și prielnic pentru limba română, unde aceasta nu va putea fi exploatată de politicieni pentru dividende politice, diminuând din complexele lingvistice ale populației.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Anton: (12-9-2011 la 02:51)

    In prezent linia politica a „unionistilor cu orice pretz” este contraproductiva pe toata linia. La fel si cea a anti-basarabenilor.

    Da, unionismul in cultura are sens. Da, unionismul in evoluarea mentalitatilor retrograde are sens. Dar ceea ce neglijeaza unionistii de toate felurile este existenta, nu numai in fizica, ci si in cultura sociala si politica, a „principiului actiunii minime”. Schimbarile se petrec din aproape in aproape, nu dintr-odata. Numai in crize majore au loc schimbari bruste.

    Telul politic al actualei conduceri a RM ar trebui sa fie cel economic si social la inceput.

    „In ce mod putem face ca societatea dintre Prut si Nistru sa prospere cel mai repede?”. Asta ar trebui sa fie principala discutie politica. Dupa care, evident, vine si rezolvarea crizei identitare si toate celelalte.

    Peste anumite lucruri nu se poate trece usor. De exemplu, vrem-nu vrem, populatia este bilingva acolo. Numai treptat se va merge spre normalitate. Iar in lumea de azi, chiar daca multi nu sunt constienti, bilingvismul adevarat nu este cel romano-rus, ci bilingvismul romano-englez.

    Nu rusa trebuie sa fie a doua limba in Europa, ci singura limba internationala, adoptata pana si de indieni si chinezi. Pe langa toti europenii. Pentru ca URSS este un stat care a decedat.

    Aici il citez pe Basescu: e limba in care poti striga „help” si sa fii inteles de toti.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.92.163.105