caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marturii



 

O alta viziune asupra Holocaustului din Romania

de (17-10-2005)

UN „SCHINDLER” ROMAN SI UN „SHERLOCK HOLMES” LA FEL DE INDIGEN

MUNCA unui roman cu veleitati de adevarat
„detectiv particular”, care a scos la iveala fapte petrecute in anii celui de-al doilea razboi mondial, arunca o lumina cu totul deosebita asupra a ceea ce era cunoscut pana acum sub numele de „Holocaustul” romanesc.

Materialul arhivistic la care ne referim, pe care autorul sau il numeste „Dosarul Cornel Dumitrescu – un roman care a salvat mii de evrei”, poarta semnatura lui Florea Neagu, prezinta un personaj care ar putea reprezenta un al doilea „Schindler”.

Si pentru a justifica cele de mai sus, nimic nu pare a fi mai potrivit decat redarea unei povesti ajunse la noi, si implicit la dumneavoastra, gratie stradaniilor de ani de zile a unui „detectiv particular” ad-hoc, in persoana lui Florea Neagu, un om pe care soarta l-a adus, in perioada postbelica, in postura de superior ierarhic pe linie profesionala al lui Cornel Dumitrescu.

Viata bate filmul

Ca sa ramanem la nivelul „paralelei” dintre Schindler si Cornel Dumitrescu, sa spunem ca intre cei doi exista cateva asemanari in afara celei de a fi „salvatori ai evreilor”, daca ar fi sa ne luam doar dupa nasterea lor in acelasi an (1908), si intrarea in afaceri in 1939. De aici insa, asemanarile nu-si mai au locul, si asta pentru ca „valahul mandru si tacut” (expresia ii apartine „biografului ad-hoc”, Florea Neagu, care i-a refacut drumul vietii) Cornel Dumitrescu s-a lasat condus in opera sa de salvare a 3642 de evrei (conform unei documentatii extrem de minutioase a lui Florea Neagu) de la deportare si moarte in ghetto-urile si lagarele naziste din cu totul alte motive decat cele ale germanului Schindler. Pentru a intelege ce s-a intamplat atunci, cel mai simplu ar fi sa ne transpunem, imaginar desigur, in Cernauti-ul anilor `42-`44, aflat in acei ani sub jurisdictia Romaniei, conduse (dupa abdicarea regelui Carol, al II-lea, cu care Cornel Dumitrescu era in relatii foarte propiate) de maresalul Ion Antonescu. In orasul moldovean, Cornel Dumitrescu conducea fabrica de textile Tricotania (astazi rebotezata „Arnica”).

Ne aflam, asadar, in unitatea economica sus mentionata, aflata sub regim „strategic”, deoarece aici se fabricau produse textile necesare frontului. Fabrica se afla totodata si sub efectele unei legi care cerea concedierea cetatenilor de nationalitate iudaica, si interzicea in mod expres angajarea pe eventualele posturi libere a unor evrei. Cu toate acestea, Cornel Dumitrescu se prevala de efectele unei decizii a maresalului Ion Antonescu mai veche (si deja abrogata!), care oferea posibilitatea de angajare, in unitatile strategice, inclusiv a fortei de munca evreiesti, cu scopul de a asigura continuitatea productiei. In acest fel, directorul Tricotaniei reusea nu doar sa mentina angajati numerosi evrei, ci chiar sa angajeze evrei sau evreice ramasi fara servici (uneori, dupa documentele scoase la lumina de Florea Neagu, si cate patru-cinci pe un post!), pentru a evita astfel deportarea lor in ghetto-urile sau in lagarele de concentrare naziste.

Printre marturiile pe care Florea Neagu le detine si le pastreaza cu sfintenie in arhiva sa, pentru a justifica cele de mai sus, se afla atat o serie de state de plata ale fabricii Tricotania (foto sus sau click aici pentru statul scanat la dimenisune mare), pe care apare mentionata, la rubrica „originea etnica”, in numeroase randuri sintagma „evreu”, iar la rubrica „taxe militare evrei” apar nominalizate sumele pe care salariatii evrei cu varsta „incorporabila” le achitau pentru a nu intra sub arme.

De asemenea, Florea Neagu pastreaza la loc de cinste o scrisoare primita de la Marta Hellreich, una dintre evreicele salvate de la deportare si moarte, impreuna cu intreaga ei familie, prin simpla (vorba vine!) angajare la fabrica Tricotania de catre Cornel Dumitrescu. „Subsemnata Marta Hellreich, declar ca domnul Dumitrescu m-a salvat pe mine, pe sotul si pe parintii mei de la deportarea in lagarul din Transnistria”, isi incepe scrisoarea batrana evreica, urandu-i salvatorului ei sanatate, fara a sti, din Israel-ul anului 2000, ca romanul Cornel Dumitrescu decedase in 1976 (in foto, facsimilul scrisorii sau clic aici pentru scrisoarea in dimensiune mare)…

FINAL (APROAPE) DESCHIS

Ce ar mai fi de spus in finalul acestui material, limitat oricum la mult mai putin decat ar fi meritat atat Florea Neagu, „detectiv prin colb de cronici”, cat mai ales Cornel Dumitrescu, acest „Schindler al Romaniei”, probabil pe nedrept mai putin celebru decat omologul sau german? Poate doar ca rezultatul laborioasei munci de cercetari ale lui Florea Neagu prin arhivele serviciilor secrete sovietice, Armatei Rosii si Ministerului de Interne al URSS (mai tineti minte denumirea, nu-i asa?!), precum si ale municipalitatii Cernauti s-au soldat nu doar cu cateva articole in presa romaneasca (si chiar cea din Tel Aviv) referitoare la Cornel Dumitrescu. Astfel, dialogul permanent pe care Florea Neagu l-a purtat cu autoritatile israeliene a reusit sa le sensibilizeze pe acestea cu privire la cauza romanului Cornel Dumitrescu, care va fi recunoscut, pentru faptele sale de ajutorare a reprezentantilor acestei semintii, ca „drept al popoarelor”. In plus, „dosarul Cornel Dumitrescu”, intocmit de Florea Neagu, reprezinta una dintre piesele de rezistenta ale muzeului Yad Vashem din Jerusalem.

“CHERCHEZ LA FAMME” CA POSIBILA EXPLICATIE A ACTIUNII LUI CORNEL DUMITRESCU

Cercetarile lui Florea Neagu nu s-au limitat doar la faptele argumentate si dovedite cu acte scrise, ci au mers mai departe, in incercarea de a gasi resorturile intime care l-au determinat pe Cornel Dumitrescu sa procedeze asa cum a facut-o, salvand de la deportare si moarte peste 3.600 de evrei, intr-o perioada in care acest lucru era mai mult decat riscant pentru acesta. Sigur ca cercetarile domeniului la care ne referim acum, si care au necesitat strangerea de marturii orale, nu neaparat scrise, au doza de incertitudine inerenta acestui gen de cercetari. Ele se bazeaza insa (si) pe foarte aprofundata cunoastere de catre Florea Neagu a psihologiei umane in general si a celei a lui Cornel Dumitrescu in special… In acest context, cercetarile lui Florea Neagu au dat la iveala o veritabila „surpriza”, pe care v-o relevam in premiera in cele ce urmeaza.

Astfel, in tinerete, Cornel Dumitrescu (care, originar din Mehedinti, nu era evreu – nota red.) a fost indragostit de o tanara evreica de numai 14 ani, o adevarata frumusete la vremea ei. Cu sprijinul regelui Carol al II-lea, care a acordat dispensa de varsta necesara, cei doi s-au casatorit, si se arata „la orizont” o poveste de dragoste foarte frumoasa. Dar (inevitabilul „dar”…), mama fetei a reusit sa-i desparta pe cei doi insuratei, care au luat, la un an de la casatorie, cai diferite in viata. Se pare insa ca dragostea pentru tanara evreica a fost canalizata, in sufletul lui Cornel Dumitrescu, in cel mai fericit mod, spre eforturile de salvare a co-religionarilor acesteia, amenintati cu exodul si cu moartea in anii negri ai celui de-al doilea razboi mondial…

(material selectat din Altermedia Romania)

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.159.85.193