A fi sau a nu fi! A-i lăsa, sau a nu-i lăsa, pe copiii noştri să se uite la desene animate? Am auzit atâtea păreri, încât la un moment dat nu ştiu ce să mai cred. O mămică, după o şedinţă cu părinţii la grădiniţă, mi-a spus că fetiţa ei plânge când se uită la desene animate, mai ales atunci când personajele de acolo sunt triste. O altă mămică mi-a spus că, băieţelul ei a învăţat limba engleză de la desene animate, iar o alta se plângea că, puştiul ei se crede un personaj rău din imaginile văzute…. Am venit acasă şi, mai hotărâtă ca niciodată, mi-am luat băieţelul de mână şi ne-am aşezat în faţa televizorului. Am căutat program după program, pentru a-l localiza pe acela mult îndrăgit de copii şi, iată-mă ajunsă pe unul dintre ele… Puştiul meu a văzut şi mi-a spus, aproape răstit: „Mami, aici sunt desenele mele preferate, uită-te că e Scoobidoo!”
Cine? L-am întrebat… Scoobidoo mami, nu-l cunoşti pe câinele ăla căruia îi este frică de toţi şi toate? Am rămas alături de el să văd ce face câinele lui preferat şi, m-am amuzat destul de copios. Numai că…, după acele imagini, atât de plăcute, mi-a fost dat să văd unele monstruozităţi. Tot felul de personaje dubioase, mafioţi care sparg bănci şi „binefăcători” care vor să-i prindă, desigur, după foarte multe împuşcături şi înjurături, adresate atât bandiţilor cât şi urmăritorilor. Încă o dată m-am gândit, ce pot învăţa micuţii copii din aceste imagini? Cum să fie jefuitorul perfect, sau poate cum va fi poliţistul viitorului, neuitând înjurăturile ce trebuiesc adresate răufăcătorilor. Îmi amintesc, cu nostalgie de altfel, anii când eram copil şi, mă uitam seara înainte de „Telejurnal”, la „Mihaela şi Azorel”. Unde o fi oare acum Mihaela cu trotineta ei frumoasă? Dar Azorel?
A-i lăsa, sau a nu-i lăsa, să se uite la desene animate? Aceasta e întrebarea, iar decizia aparţine fiecărui părinte, dar nu trebuie uitat că, sunt… totuşi, copii.
Desenele animate trebuie selectate ca si lecturile;este necesar un control discret pentru ca, aveti dreptate, unele sunt de o violenta stupida iar altele sunt create pentru o anumita categorie de adulti care le si prefera. Sa nu uitam, in toate exista o masura; daca selectia si supravegherea nu ne este oferita ne-o cream singuri! Succes
Iata aici o mamica care aude pt prima oara de scooby-doo in urma unei sedinte cu parintii, isi da cu parerea daca copiii sa se uite sau nu la desene animate si regreta trotineta frumoasa a Mihaelei de pe vremuri: doua cercuri si trei bete strambe!
Pai eu de cinci ani nu vad decat desene animate repetate la nesfarsit, si inca pe alea simple – Sponge Bob si Max si Ruby. Parinti care nu stiu „Cum ii chema pe cei patru … Teletubies” n-ar trebui lasati sa-si dea cu parerea…
Intradevar in zilele noastre desenele animate nu mai sunt ce au fost candva, totul este o industrie, care promoveaza spidermans, super roboti, etc, in ideea, de a le cumpara apoi copiilor. Sigur se ignora aspectul educational al acestora, si parca mai nou intentionat se promoveaza violenta in desene animate, cu scopul…?!. Desigur este sarcina parintelui de a selecta ceea ce este bine si nu pt copil, pana la urma.
Pai stii ceva? daca toate ar fi ca „teletabies” ar fi o.k. … De acolo, au ce invata copii, nu de la acele imagini unde copii nostri aud doar injuraturi….