caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Romania



 

Dezola-T

de (19-9-2005)

Nu demult îmi fu dată ocazia să fac un sondaj de opinie şi, iată-mă aici să vă spun şi vouă. Totul a plecat de la o vorbă aruncată-n vânt.
Am admirat şi mi-au plăcut totdeauna oamenii cu imaginaţie, de aceea m-am hotărât, acum la început de an şcolar, să fac un sondaj de opinie printre citiţii noştri elevi, viitorul de platină al României milenare, întrebându-i, la modul cel mai serios, ce cred ei că ar însemna cuvântul „micţiune”.
Am ajuns şi la o concluzie. Care este concluzia la care am ajuns? Multă imaginaţie, prea multă imaginaţie! Multă cititorule, multă rău!
Nu vă mai ţin pe jar…, dar să vă împărtăşesc şi domniilor voastre o parte din răspunsurile date: „Acesta provine de la cuvântul – mic?”. Eu „ripostez”. Pe mine mă întrebi? „Mică acţiune”, îmi răspunde o blondă pistruiată din adâncul intuiţiei şi inteligenţei ei, de blondă. Are dreptate viitoarea absolventă de liceu, dom’le, e totuşi o acţiune mai mică.
Şi către mine se îndreaptă unul ce umblă cu… cioara vopsită! Dar să-i auzim mai bine părerea celui ce ştie o limbă în plus: „Este un derivat de la – ficţiune, ce are radicalul – micţiune. Aaa… am zis bine?
De mine se apropie unul ce coboară privirea pe reportofon. Dau cuvântul unui amplu cunoscător în domeniu: „Habar n-am!” Rămân aţintit cu privirea pe micul aparat de înregistrat şi, profunzimea explicaţiei, recunosc, mă depăşeşte, aşa că trec mai departe, unde găsesc o explicaţie care va lămuri pe oricine: „ O d-aia, aşa… Ăhă… cu multe din alea prin ea sau el, prin care plutesc nişte din astea… cum le zice? Ete că am un lipsus…”
Şi am aşteptat…, am mai aşteptat! Cineva enervat la culme mi-a mărturisit: „N-am auzit niciodată de cuvântul ăsta”. M-am uitat lung la individ şi… ciudat, tocmai îl auzise de la mine.
Având reputaţia unui jurnalist mai haios, majoritatea explicaţiilor au sunat cam aşa: „Ăsta e un cuvânt inventat de tine… pardon, dumneavoastră. Vă mulţumesc pentru asemenea onoare, mă duc să-mi iau brevetul de inventator.
Un „gelat” mai sadic spune: „Tocare” fiind secondat la un scurt interval de următoarea afirmaţie: „Ceva împărţit în mai multe părţi”.
Am făcut o scurtă pauză după atâta superioritate a subiecţilor şi am trecut la eretici şi profanatori : „ Ceva bisericesc…”. Ruşine dom’ne, cu chestii d-astea nu se glumeşte.
Din fântâna mult mai profundă decât ar trebui a gândirii, a ţâşnit ca un izvor şi următoarea explicaţie: „Până la coadă poate fi o ştiinţă”. Da, până la urmă ar putea fi şi o marcă de blugi.
Dar să nu ne uităm geniile, marii noştri premianţi: „Acţiune psiho-motoare”, îmi mărturiseşte confidenţial un viitor inginer obsedat de caii putere ai motoarelor viitorului.
Un alt premiant al liceului, foarte sigur pe sine şi din vârful limbii şi al gardului îmi răspunde : „Nu există! Poate mixtiune”. Pui…, puneţi pariu?

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Laurentiu Ursu: (19-9-2005 la 00:00)

    Eu am patit-o pe o lista de discutii respectabila cu o dna din America. Vorbea foarte competent despre polutie, intelegand prin aceata poluare…
    Poate fi si poluare, la o adica…

  • Vali Nitu: (19-9-2005 la 00:00)

    Da, Laurentiu. Dar erau premiantii unui liceu din România. Eu sunt jurnalist si am vrut sa fac un articol, asa ca la inceput de an scolar… si am vazut faza respectiva. Nu am avut timp sa scot aparatul de fotografiat. Am ramas „mut” la vederea celei scene. Baietii ca baietii, dar fetele…



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
35.172.223.30