caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Diaspora



 

Intrevedere franco-romaneasca

de (12-9-2005)

2005 septembrie 7, miercuri. Franta. Saint Denis.

Niste oameni s-au asezat in niste fotolii vechi, rupte, adunate de pe drumuri, aruncate de locatari care probabil s-au schimbat mobila. Era unul batran la vreo 60 de ani. Vorbea romaneste natural cu o voce putin blazata si ampla. Era inalt, bine format cu fata lata, imbracat simplu saracacios si
pantofii vechi nelustruiti. El sta in stanga inspectorului. In mijloc era un om la vreo 55 ani circa 1,70 partial chel cu fata rotunda dar nu gras. Purta ochelari de vedere. S-a prezentat ca fiind responsabil din partea conducerii statului francez cu probleme de familie. A multumit pentru primirea facuta. In
dreapta inspectorului era un barbat tanar, blond cu par ondulat, frumos, inalt bine facut. Privea cu seriozitate, ingrijorat si isi aseza pe genunchi un carnet mare pregatit sa noteze.

Cel batran zise romaneste:
-Acum voi spuneti ce probleme aveti dar nu asteptati ca eu sa spun ceva de la mine pentru voi pentru ca eu nu voi face decat sa dau din gura. El era traducatorul autorizat.

Incepuse unul.
-Nu avem conditii de locuit. Nu avem curent. Stam in intuneric.
Altul zise:
– Vrem si noi dreptul la munca aici. Aveti in Franta trei sferturi din Africa, oameni care lucreaza si au toate drepturile iar noi stam aici fara nici un fel de posibilitate de a face ceva.

Un altul:
Noi romanii suntem discriminati. Cand aude aici lumea de romani fuge si nici nu sta de vorba cu noi. Nimeni nu ne da de lucru. Si daca nu avem cum sa muncim nu avem din ce sa traim si pana la urma… suntem nevoiti si sa
furam.

Unul gras zise:
-Noi nu suntem hoti, noi nu cersim. In Romania sunt 80 la suta tigani care fura dar noi untem putini, 20 la suta care nu furam, suntem cinstiti, oameni care vrem sa lucram. Avem familii, sotia imi este aici. Acesta este
copilul meu. Un copil de sase ani, grasut gliseaza silentios prin fata spectatorilor.

Mai am acasa o fetita de 13 ani. Vreau sa o aduc aici la scoala. Am fost cu asta mic la gradinita sa-l inscriu dar mi s-a spus ca nu se poate.
Cineva din colt zise completand:
-Ca sa nu vi se para ca avem pretentii prea mari vrem macar dreptul la jumatate din timpul normal de munca pentru a avea un venit legal minim.

Inspectorul francez deschise glasul si discret spuse:
-Se pare ca la voi sunt probleme de acte. Daca ati avea acte ceea ce cereti s-ar rezolva. Dar am o intrebare: credeti ca exista un rasism antiromanesc in Franta?

-Da, se raspunse aproape in cor.
-Atunci credeti ca daca veti avea aceste drepturi va disparea rasismul?… Intrebarea i-a incurcat putin dar cineva a depasit simplu
obstacolul:

-Noi credem ca depasim aceasta situatie pentru ca odata ce avem dreptul la munca noi ne detasam si ne putem integra prin activitate. La ceasta inspectorul nu a mai zis nimic.

Unul care obisnuieste sa lucreze ilegal in zugravit veni si se posta in fata inspectorului:

-Eu de exemplu am aceste doua fete (ele stateau mai retrase) pe care vreau sa le bag la scoala aici sa invete in limba franceza dar am probleme pentru ca aici in aceasta cladire parasita nu sunt in siguranta, nu sunt protejate si sunt fete mari. Au terminat opt clase in Romania si au dat aici examenul
pentru a fi incadrate intr-o scoala.

-In ce clasa intra? Tatal se balbai si zise:
-Nu stiu, ca abia au dat examenul.
-Stiu limba franceza?
-Nu.
-Cand veti obtine rezultatul examenului fetelor sa ma anuntati. Atmosfera deveni apasatoare. Deodata omului ii suna telefonul in buzunar. Isi ceru scuze si pleca undeva afara ca sa vorbeasca. Unul din locatarii halei informa mai departe:

-Chiar daca lucram la negru suntem inselati si nu ni se plateste munca pentru ca nu avem cum sa-i tragem la raspundere pe angajatori.

O femeie batrana deschise gura si spuse:
-Uitati ce va zic. Mosul meu e bolnav si nu primeste asigurare medicala aici si este de opt luni in Franta. A avut asigurare, i-a expirat si nu vor sa-i mai faca alta. Din cauza asta nu poate merge la spital.

-Dar unde este batranul? intreba inspectorul. Batrana se balbai, ceilalti se balbaira si pana la urma conturara un raspuns:
-A iesit pana afara. A mers la pubela sa caute niste haine.

-E un truc, zice traducatorul; s-a dus sa-si faca rost de niste haine de la tomberoane. Unii s-au revoltat.
-Cum? Vine ministru aici si el nu este prezent, umbla pe la pubele?

Deodata inspectorul spune ca are cateva intrebari. Toti asculta cu ingrijorare.

-Am o intrebare foarte indiscreta pentru dumneavoastra, dar foarte indiscreta. Se uita la tatal fetelor, revenit in prim plan.
– Da, spuneti.
-Vad ca ati raspuns la telefonul portabil. Cum platiti convorbirile si din ce bani? Vizibil incurcat barbatul raspunse:
-Mai lucrez cate o zi la negru, mai aduc bani de acasa. Aduce bani de acasa ca sa plateasca telefoane in Franta! Nu l-a crezut nimeni. Deodata cineva din grup aduse vorba despre acte.

-Daca noi suntem in viza turistica nu avem dreptul la consultatie medicala. Abia dupa ce depasim viza ni se da asigurare medicala. Unul de langa el intervine:
-Este o contradictie: daca suntem in legalitate turistic nu beneficiem de asistenta medicala iar daca intram in ilegalitate atunci ni se acorda asistenta. Altul sare cu gura:

-Dar daca avem viza depasita oricand ne ia politia de pe strada si ne pune pe avion.

-Noi anul acesta am fost talhariti aici in aceasta cladire de trei ori. S-au depus vreo sase plangeri la politie si nimeni nu a fost cercetat, arestat, ce sa mai vorbim de judecata. Traducatorul a ramas fix, surprins si imediat a tradus. Secretarul nota.

Inspectorul asculta si la un moment dat intreba:
-Dar daca voi stiati ca aveti conditiile atat de grele si discriminatorii de ce ati venit in Franta?
Aici baietii incurcati au revenit asupra ideii discriminarii rasiale precizand:
-De fapt nu francezii sunt cei rai cei cu care avem noi probleme ci celelalte natii. Noi am venit aici pentru ca i-am considerat pe francezi latini ca pe noi. Explicatia s-a simtit debila, dar a fost sentimental
acceptata.

-Vrem macar pentru cei cu copii o casa parasita care poate fi inchisa ca sa fie copiii in siguranta. Aici nu avem nici apa, firul de curent ni l-au taiat. Luminam cu becul alimentat de la baterie de masina. Aratara inspectorului bateria sarma si becul. Facem caldura si mancare la foc de lemne. Aratara o cutie metalica cu un gratar pe ea aflata in curte. Inspectorul se arata intelegator. Brusc insa se intrista.

-Dar unde sunt copiii? Nu vad copii aici. El pentru acestia venise.
-Noi avem copii acasa – au spus pe rand mai multi. Daca am avea conditii atunci i-am aduce aici la scoala.

Ia spuneti-mi voi mie-zise francezul- daca ati avea acte (nu zicea niciodata drepturi) cati membri de familie ati aduce aici?
Pusi in incurcatura romanii au raspuns ca nu ar aduce decat membrii familiilor proprii.
Clarificandu-si oarecum situatia inspectorul cu secretarul si traducatorul, la insistentele locatarilor halei parasite au trecut la vizitarea pe dinauntru a camerelor coscovite, igrasiate, imputite in care cei douazeci si
ceva de romani si tigani locuiau. Intr-adevar aspectul locului, curtii, camerelor, cladirii, era dezolant, ca dupa un cataclism. Nesiguranta iti statea deasupra capului ca o condamnare. Cei trei vizitatori s-au indreptat
pe coridor catre iesire. Domnul inspector a multumit pentru primire. Ei au multumit de asemenea. Locatarii au cerut un oarecare raspuns. Inspectorul a raspuns:

-Nu pot sa va promit mult. Nu sunt Dumnezeu. Mari schimbari nu se vor produce. Legea nu cred ca se va schimba dar vom vedea ce putem face in cadrul legilor existente.

Dupa plecarea celor trei un tigan tanar a zis celorlalti:
-Eu nu am cerut nimic. Munca munca este pentru… masini. Eu n-am sa muncesc toata viata. Mie sa-mi spuna de unde sa fur ceva.

Doi oseni aparura venind de la lucru obositi. Cel care i-a adus pe cei trei functionari le striga:

-Ma! Voi de ce nu ati fost aici ca a fost ministrul sa vada de noi? Baietii au
raspuns incurcati:
-Noi am fost la lucru, ce sa facem? Lucreaza de cateva zile la un \”patron\” roman cu riscul ca nu vor fi platiti cu cei 40 de euro pe zi promisi. Sapa gropi cu tarnacopul.
Seara pe intunecate un grup tocmai pregateste sculele si masinile si sacii pentru \”lucrul\” cel negru de noapte. Pe acesta nu-l vor declara decat la Judecata de Apoi.

Intunericul s-a lasat…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Ovidiu la pont

Corăbierul neştiutor de înot - pinul se îngroapă în propria-i neclintire, doar el veghează, ceilalţi arbori s-au retras în cohorte...

Închide
3.233.217.106