În somn cineva mă striga disperat
Să-l salvez de la moarte.
O fi fost aievea, ori un vis?
Noaptea era mută; nu îmi spunea nimic.
Ce era să-i răspund?
Eram gata să mint:
„Nici eu nu sunt viu, nu mă pot mișca,
Iar sângele m-i s-a uscat prin artere.
Am rămas cu un singur gând.
Mă torturează de mi se face milă de mine.”
„Atunci o să vin eu să te ajut.”
Mi-a fost rușine.
Laș, mi-am ascun capul în așternut.
Secundele treceau încet; erau umede, grele.
Mai târziu, să fi trecut un minut, ori poate o veșnicie,
O stea anemică mă privea printre jaluzele.
Lumina ei gălbuie mi se părea un reproș.
Am închis ochii, am adormit.
În somn cineva mă striga disperat
Să-l salvez de la moarte.
O fi fost aievea, ori un vis?
a fost probabil ,un vis-cosmar cu multe implicatii , strasnic ,ferecat tainuite in timp de veghe , care rabufnesc afara cand dormi .nu-s talmacitor de meserie , dar am si eu , experiente similare .
cu urari de vise placute ,itzhak bareket .