M-am trezit zidit într-o clipă.
Tu îţi spălai picioarele cu apa ploilor întârziate.
Ciocârliile cântau singure,
Răguşite de vârstele timpului care se oprise;
Nu mai voia să se mişte.
Traseele către eternitate erau blocate.
Era dimineaţă.
Plita era rece.
Ligheanul albastru cu buline albe era gol.
Ca de obicei, practică, ai scos un bold şi ai înţepat clipa.
A pocnit ca un balon.
Timpul a început să se mişte din nou.
…e o chestie si o realizare foarte spirituale si deplin reusite .m-au facut sa zambesc pana la culcare , si sper ca nici o intepatura de bold n’o sa-mi stearga zambetul de pe buze .multumesc .