caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Universul Copilariei



 

Copilul si durerea

de (15-8-2005)

Parca ar fi fost ieri. Pumnul m-a izbit cu o brutalitate si o violenta iesita din comun. Sau cel putin asa parea.., prin ochii unui pusti de 13 ani. Lovitura a venit pe neasteptate. Stateam la masa si vorbeam si din senin si-a adus aminte ca am uitat sa dau apa la pui. „Nimeni in casa asta nu mananca decat daca si-a castigat mancarea”.

Dumnezeule. Au trecut aproape 10 ani si inca ii vad chipul shimonosit de bautura si de noptile pierdute prin baruri. Urmatorul pumn nu l-am mai simtit, iar loviturile ce au urmat parca loveau pe altcineva. Mintea mea evadase deja intr-o alta lume, o lume in care nu mai simteam nimic.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Ceasul arata ora 10. Am impresia ca si acele sunt la fel de obosite ca mine. Macar ele au dormit toata azi-noapte. Eu am stat treaz toata noaptea. Oare toti parintii se cearta ca ai mei? o fi bataia rupta din Rai? Nu ma simt inger, cu toata bataia pe care am luat-o in ultimul timp. Anul viitor implinesc 14 ani. Si voi avea buletin. Voi putea munci si eu. Tata spune ca asta e motivul care il face sa ma loveasca. Atunci cand isi cere scuze, pare atat de sincer. Dar cand e baut, uita toate promisiunile pe care le-a facut. Mi-a promis ca imi cumpara o bicicleta noua. Sa merg si eu la plimbare cu prietenii mei. Ce ti-e si cu prietenii astia. Isi bat joc de mine atunci cand le spun ca nu am bani sa imi cumpar o bicicleta. Daca ar sti ei ca pantofii pe care ii port nu sunt de la unchiul meu din Italia… Daca ar sti ca i-am primit de la o tanti, prietena de-a mamei.

Eu nici macar nu am un unchi plecat in Italia. Cred ca imi caut ceva de lucru, sa dau bani in casa. Poate asa nu se vor mai certa parintii mei. Poate asa nu va mai lovi nici tata. Of, sa implimec odata 14 ani, sa fiu si eu barbat. Imi pare rau ca sunt asa o povara pentru parintii mei. Daca eu as avea banii mei, poate ar fi mai usor. Mama, cel putin merita lucrul asta. Nu am mai vazut-o de cateva zile. Las’ ca o sa cresc eu mare si nu voi fi ca tatal meu. Bautura asta, fir-ar ea sa fie. Te face sa iti pierzi mintile. Eu nu am sa beau niciodata…

Oare daca m-as sinucide, le-ar fi mai usor? Oare cum sa o fac? Ca de durere nu mi-e teama. Sunt obisnuit cu ea. Mai dificil e atunci cand ma intreaba dirigintele ce e cu vanataile de pe spatele meu. De fiecare data trebuie sa ma gandesc la alta minciuna. Cel mai rau a fost cand am avut ochiul umflat. Nici acum nu sunt sigur ca a crezut ce i-am spus. Doar sa nu vina Politia la noi acasa, pentru ca oricat de puternica ar fi mama mea, nu cred ca ar mai rezista. Au luat-o o data la sectie pentru ca tata a furat o bicicleta si i-a facut-o cadou de ziua ei. Ce mai cadou. ..

Sa merg si eu la lucru undeva, pentru ca am auzit-o pe mama ca daca nu as fi fost eu, ar fi plecat de mult de langa tata. De ce nu pleaca? Eu cred ca a suferit destul. Am eu grija sa fac de mancare si pentru tata. Cand vine baut ma ascund in dulap, si daca nu ma gaseste, nu poate sa ma bata. Iar mi se inchid ochii de oboseala. Dar nu pot sa adorm. Nu trebuie sa adorm. Mama se cearta iar cu tata in bucatarie si trebuie sa fiu treaz. Data trecuta am fugit pe geam, acum nu stiu cum sa mai fug. Bine macar ca prietenul meu m-a primit la el pentru cateva zile atunci. Altfel nu stiu unde as fi dormit.

Nu pot sa ma opresc cateodata din tremurat. Oare sunt bolnav? Trebuie sa merg la doctor. Ba nu ma duc, ca nu avem bani pentru toate „prostiile mele”, cum zice tata. Daca imi strang alocatia doua luni, am bani destui sa ajung la Timisoara. Si de acolo vad eu ce fac. Dar nu pot sa plec. Nu inca. Dar intr-o zi am sa ma satur si am sa plec. Daca nu m-ar iubi mama atat de mult, poate ar fi mai usor sa imi fac bagajul si sa plec. Sa plec in lume.

Ecouri

  • Cornelia: (15-8-2005 la 00:00)

    Am ajuns aici incercand sa inteleg mai bine ce anume cuprinde rubrica Universul copilariei. Am citit si am plans, pentru ca m-am recunoscut in aceste randuri. Si am vrut sa-ti scriu Ghita, dar n-am facut-o. In schimb, alaturi de sufletul tau deschis am avut si eu curanjul sa mi-l deschis pe al meu. Daca n-ai fi fost tu, probabil ca n-as fi facut-o.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
New York, Madrid, Londra, etc.

Se pare ca asasinarea oamenilor nevinovati in numele lui Allah nu mai are sfarsit. Am avut acum cativa ani ocazia...

Închide
3.239.57.87