caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Seminte pentru viitor



 

Binele nu este opusul Raului

de (12-9-2005)

Daca mi-ar fi spus cineva cand eram mai tanar ca Binele nu este opusul Raului, n-as fi meditat mai mult de cateva secunde inainte de a ajunge la concluzia ca persoana respectiva nu prea stie ce vorbeste.

Si totusi astazi inteleg altfel relatia dintre cele doua concepte, atat de relative de altfel. Am ajuns sa realizez ca valorile etice si morale in raport cu care judecam o actiune, intr-un anumit context, categorisind-o drept Bine sau Rau, nu sunt in mod obligatoriu diametral opuse. Si de fapt nici nu fac parte din acelasi cerc, de multe ori. De exemplu raul savarsit de un criminal si masura buna de prindere si pedepsire a lui nu fac parte din aceeasi familie de actiuni umane. Criminalul actioneaza impotriva a ceva: integritatea fizica a cuiva, bunuri publice sau private, reguli de convietuire acceptate de societate. Societatea – acolo unde poate – incearca sa se apere. Nu se pot pune actiunea celui dintai si reactia celei de-a doua intr-o reprezentare grafica si sa se identifice intre ele variante graduale, continue, de a actiona intre crima si protectia impotriva ei. Cele doua fac parte din reprezentari diferite, din lumi diferite.

In plus (si ca sa termin exemplul) activitatea criminala, in mod evident un rau pentru societate, reprezinta din punctul de vedere al faptasului, un bine pentru sine sau pentru grupul cu care se identifica. Pe de alta parte, aparandu-se, societatea face bine si crede ca face bine, in acelasi timp. Dar, bineinteles, toate acestea nu se petrec intr-o lume perfecta ci in miriade de lumi politizate in care se sta inca la inchisoare pentru un adevar spus public (« criminalul » este un jurnalist de exemplu iar societatea care-l condamna este dominata de un dictator), o lume in care forta dreptului este inca foarte slaba in confruntarea cu dreptul fortei, si asa mai departe. In fond e o tema de reflectie pe care se poate broda la nesfarsit la o masa, cu unul sau mai multi prieteni si tot atatea pahare.

Evadand pentru o secunda insa din sfera exemplelor concrete, cred ca vreau sa spun ca in timp ce Binele poate fi asemanat cu un explorator care este in linia intai a frontierei dintre ordine si dezordine, dintre cunocut si necunoscut, dintre viata si moarte, incercand sa ordoneze haosul, sa cunoasca necunoscutul si sa amane moartea, Raul prospera in dezordine, stie de cele mai multe ori cu maxima precizie ce distruge si pe cine elimina. Binele este un efort de expansiune a generozitatii, a armoniei in diversitate, a omenescului. Raul este concentrat, egoist, xenofob si limitat.

Ar putea sa ramana o eterna dilema pentru mine de ce la nivel de agregare micro-sociala cel putin, mase intregi de oameni cinstiti, muncitori si bine intentionati nu reusesc sa faca fata dominatiei unor grupuri de mii de ori mai mici, alcatuite din persoane unite de interese meschine, dispret fata de aproapele lor si multa, multa lacomie. Privind insa prin perspectiva acestei revelatii, mi-e din ce in ce mai clar ca marea masa de oameni care are o gandire pro-sociala, responsabila pe coordonate umane si umanitare, a carei gandire este dominata de Bine, nu este la urma urmelor decat o adunatura de persoane individuale (hai, fie, chiar subgrupuri) care se descurca pe cont propriu cu greutatile vietii. Ei nu prea stiu ce vor si ce le rezerva viata de pe o zi pe alta. Merg cu Binele (si cu o mare doza de naivitate) inainte, dar nu prea stiu in ce directie. E nevoie de mari nenorociri pentru ca aceasta mare masa sa capete o constiinta unita, pentru a se apara de efectele cate unui dezastru. Spre deosebire de aceasta mare multime, de la grupurile de interese de cele mai multe ori adunate in jurul unor persoane cu calitati de lider si pana la criminalul de drept comun, in « cealalta tabara » se gasesc persoane care isi definesc Binele intr-un cadru strict limitat la persoana lor sau la grupurile din care fac parte, actioneaza calculat si precis, isi cunosc aliatii si inamicii, stiu ce urmaresc si in ce directie s-o apuce pentru a obtine ceea ce doresc, cu maxima eficienta.

Nu e de mirare nici ca Romania arata astazi cum arata. Parasita de zeci de mii de creiere care ar fi putut sa structureze altfel marea masa a populatiei, in jurul unor valori care sa lucreze si in interesul ei, tara este la cheremul Binelui rezumat la aceleasi retele mafiote care isi schimba intre ele fotoliile administrativ-executive si cele ale opozitiei de ani si ani.

Probabil ca tanara generatie nici nu pricepe de ce oameni de varsta mea, care am trecut prin ambele regimuri, gandim asa. Coplesitoarea majoritate a acestei tinere generatii, o plasez in jurul varstei de 15 (cati au trecut din 1989) + 5-10 ani (cat ar fi putut sa aiba in acel moment fara ca sa priceapa nimic sau sa-si imagineze ca-i priveste si pe ei). Deci 20-25 de ani (adica o varsta a alegerilor decisive in viata). Ei bine, pentru generatia aceasta nu exista decat trei optiuni: a face parte dintr-o gasca (sau grup de interese), a-si pune creierul in televizor iar in loc de creier bere si sex, ori a-si lua campii si a parasi tara.

Ei bine, eu cred ca exista si o a patra solutie, prin care cel putin o parte din marea masa de oameni « de manevra » (i-am numit astfel pe cei care voteaza pentru a trai mai bine) pot inclina balanta in favoarea lor si produce o schimbare autentica, chiar si in Romania. Ei pot face Bine fara a se opune Raului (sper ca am numit Raul destul de clar in randurile de mai sus), adaptandu-se la situatia prezenta, fara a face compromisuri si nu in mod pasiv, ci facand efortul de a se uni in retele orizontale, organizate pe principii colaborative, prin care sa elimine, treptat, dependenta lor de structurile corupte, mafiote.

Dar despre toate acestea sper ca voi mai avea ocazia sa scriu. De retinut insa, ca a te opune direct Raului care exista azi in Romania este complet sortit esecului. Raul la care ma refer nu moare decat din lipsa de oxigen, iar aceasta lipsa se poate realiza daca din ce in ce mai multi romani respira Bine pentru ei insisi.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Stefan Maier: (12-9-2005 la 00:00)

    Multumesc pentru ecourile la tema de reflectie pe care v-am propus-o. Nu pot raspunde prea precis la intrebari, dar incerc sa argumentez de ce a te lupta cu Raul in Romania azi e o mare greseala. Raul, coruptia, structurile mafiote, grupurile de interese, sunt disproportionat de mari si de puternice in raport cu orice structura a Binelui. Oricine incearca sa faca ceva va fi calcat in picioare, strivit, anihilat.

    De aceea se si spune ca singura speranta a Romaniei vine din afara (in sensul obligativitatii de a urma reguli ale Uniunii Europene, ale NATO, etc.).

    Sunt insa sceptic cu privire la durabilitatea acestor reguli impuse, de aceea „a patra solutie” pe care o propun este de a se crea retele orizontale ale societatii civile. Si nu sunt singurul care gandesc asa. Crescand, aceste retele vor „lua oxigenul” Raului. Potrivit aceleiasi „teorii”, Raul insusi se va diminua, neavand a se opune unui dusman precis ci fiind pur si simplu inconjurat de mai multa omenie – care-i respira oxigenul si nu-l lasa sa creasca in voie…

    Club „V” – sau Cluburile pentru Viitor vor incepe prin a face mici diferente si a demonstra ca retelele orizontale pot deveni o realitate benefica.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Zob Gheorghe: (12-9-2005 la 00:00)

    Asupra distinctiei binelui de rau voi scrie si eu. Abordarea morala a fost este si va fi nivelul cel mai inalt de abordare a raporturilor intre oameni. De ce? Am spus-o si o mai spun: pentru ca daca mor oamenii, nici zeii nu mai traiesc. Numai ca eu am probleme. Tocmai de aceea am fost criticat, pentru ca atac in ordine morala fiind acuzat ca datorita varstei maturitatii fac acest lucru si nu datorita culturii. Tin sa se stie ca spun acum la maturitate ceea ce v-am spus unora in adolescenta. Eu am aceeasi conceptie pe care o aveam la 15 ani.Viziunea mea nu depinde de cultura ci este centrata pe trei valori in care cultura cade in pozitia de instrument.Valorile sunt Adevarul, Binele, Frumosul. Ele sunt suficiente pentru orientarea si devenirea pozitiva a individului uman.Binele se defineste in om, intre oameni. Binele porneste ordonat de la niste axiome deci adevaruri si reguli nedemonstrabile ca de exemplu: Este bine ca omul sa existe si este rau ca omul sa nu existe. Acceptand axceasta axioma veti fi obligati imediat sa acceptati un numar de consecinte sistematice care se refera la modurile particulare de realizare ale binelui in opozitie cu raul. Nu accept caracterul gradual al raului sau binelui in actiune. Ele sunt distincte dar lipsa de structura operativa a spiritului nostru face sa le distingem anevoios.

    Problema trebuie tratata riguros si extins…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dan Dumitriu: (12-9-2005 la 00:00)

    Apreciez la articolul dumneavoastra in mod special ultimele 2 paragrafe. De ce? Pentru ca incearca sa schiteze o solutie, umanista. Ceea ce este rar.

    De obicei, avem parte de vaicareala specifica, de critica situatiei, de analize super-ultra-excelente, eventual si de vorbe care se vor solutii, dar nu au menirea decat sa prosteasca, sa amageasca. Acestea sunt nesolutii, care se pretind solutii, frumos mascate. Acesta este esecul democratiei, triumful nesolutiilor care prostesc si amagesc.

    Cum detectam nesolutiile?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dan Dumitriu: (12-9-2005 la 00:00)

    Domnule Stefan Maier, eu sunt sceptic chiar si referitor la „a patra solutie”, as vrea sa va avertizez de un lucru. Nu sa va descurajez, doar avertisment. Ceea ce vreti dumneavoastra sa incercati, cluburile organizate, sunt o cale ocolita de a ataca “raul”. O cale bazata pe timp, pe generatii, fara socul unor actiuni imediate. Nu un atac direct, frontal, in care sa nu ai mari sanse. Va inteleg strategia, e chiar cea cu sorti mari de izbanda. Vreau doar sa va avertizez ca s-ar putea ca “raul” sa nu fie chiar asa stupid, si sa pice in capcana zicand: “Nu ma ataca frontal, atunci nu ma mai ataca deloc…” Chiar neatacand frontal, tot veti intampina contre, din cele mai mari. Ei stiu ca nu sunteti ca ei, de aceea chiar si cand veti intinde rufe la uscat, tot li se va parea suspect. Chiar si numai prin articolul acesta, tot ati dat semnal „raului” ca ii sunteti impotriva. Cand atacau turcii (pe vremuri, ca acum ne-am impacat), credeti ca faceau studiu de caz, sa judece pe fiecare in parte, si sa dea in cap numai unora dintre „ghiauri”? Nu erai cu ei, le erai dusman. Punct.

    Iar daca nu veti intampina contre, atunci va fi cazul sa va puneti intrebari: ori chiar ati prostit “raul”, ori el va va lasa intentionat marja de manevra… cu ce intentii? Va veti intreba atunci…
    Probabil de aceea lupta dureaza de la inceputurile lumii… lupta e, de fapt, viata.

    Ar fi un avantaj, acela al folosirii intelepciunii. Caci “raul” poate fi iscusit de inteligent, dar niciodata intelept. Am citit asta undeva, parca intr-o carte de filozofie crestina.

    In incheiere, o fraza dintr-un cantec de Patrick Bruel, in scop de meditatie, desi s-ar putea sa aduca o nota in plus de pesimism:
    “Qui a le droit, / qui a le droit / de faire ça? / À des enfants, / qui croient vraiement / ce que disent les grands… On passe sa vie / à dire merci, / merci à qui, à quoi? / A faire la pluie / et le beau temps / pour des enfants / à qui l’on ment”
    “Cine are dreptul, / cine are dreptul / sa faca asta, / unor copii / care cred cu adevarat / in vorbele celor mari… Ne petrecem viata / spunand mersi, / multumesc la cine, la ce? / (nn, Ne petrecem viata) ca sa aducem ploaia, / si/sau soarele / pentru copiii / carora le spunem minciuni”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Maier: (12-9-2005 la 00:00)

    Asa este, ati intuit perfect. E o cale lunga, anevoioasa. Un om slab care-si propune sa mai puna cateva kilograme pe el sau unul gras care-si propune sa slabeasca, nu vor reusi aceasta performanta peste noapte. E nevoie de ani.

    Revolutii am mai incercat si s-au sfarsit prost. Cand am intrat la inchisoare pentru gestul politic de a ma opune lui Ceausescu, 9 prieteni din 10 au inceput sa se fereasca in mod activ de familia mea, iar dintre cei ramasi, alti 9 din 10 au uitat in mod „natural” de ea. Drept urmare, Binele pe care il propunem aici e doar o idee, la care, daca se adera – BINE – daca nu se adera – IARASI BINE. Nu e vorba de nici un fel de promisiuni. Grupul nostru nu invita pe nimeni la lapte si miere – NICIODATA. Iar binele pe care-l vom realiza (de asta sunt SIGUR) ne va privi pe toti cei care, colaborand, vom re-crea lumea pe care nivelul de civilizatie in care traim (oriunde, nu e vorba doar de Romania) nu ni-l permite.

    E atat de simplu!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.93.19