Tot acolo, de dinaintea lui Noe şi a continentelor,
Munţii hercinici ai Măcinului
mă aşteaptă răbdători în Dobrogea.
Potopul nu i-a atins;
Dunărea li s-a supus, ocolindu-i;
Marea Neagră şi-a aliniat albia
conform dorinţei lor;
Munţii Carpaţi s-au curbat
sub îndrumarea lor ocultă;
celţii şi tracii şi-au îngropat regii
în tumulii de la poalele hercinicilor;
romanii i-au admirat ridicând cu pietrele de pe versantii lor
Valul lui Traian, şi azi la vedere;
ceva mai înainte, grecii au fugit de iernile aspre ale Hercinicilor
lăsându-le în dar cetăţile Histria şi Tomis.
Doar prietenul Ovidius i-a cutreierat primăverile
învăţând numele florilor, păsărilor, tristeţilor
în limbile hercinice.
Brebeneii albind salcâmii;
muşeţeii aruncând miresme
din toate petalele şi pistilurile;
clopoţeii violeţi în iarba
grasă
purpuriu de verde
şi cârdurile de maci roşii
ocrotind lanurile de grâu, de ovăz,
ocrotind cimitirele, mormântul tatei şi al bunicii,
animalele la păscut,
pe mine, rătăcita.
Îmi găsesc puterea numai la sânul parintilor hercinici,
Tociţi, teşiţi, plini de guşteri,
– noi imemorialii, vorbind în limbile noastre secrete-,
între florile sălbatice,
în lumina începuturilor lumii
înfăşurând pământul, protejând viul,
în valurile de miresme ale dealurilor cândva himalaiene.
——————
OF TIMES IMMEMORIAL
Still standing there,
ever since before Noah and the continental drift,
the Hercynian Macin Mountains
are patiently waiting for me in Dobrudja.
The Flood did not touch them –
the Danube obeyed them, changing its course –
the Black Sea shaped the contour of its shores
according to their wish –
the Carpathian Mountains bent themselves
under their occult guidance –
the Celts and the Thracians buried their kings
in tumuli at the feet of the Hercynian range –
the Romans admired them building with rocks from their sides
Trajan’s Wall –
and somewhat earlier, the Greeks had fled the harsh winters
leaving them the city states of Histria and Tomis as a parting gift.
Only my bosom friend Ovid would haunt them in springtime,
committing to memory, in the Hercynian languages, the names of flowers, birds, or sadnesses.
Clusters of hanging flowers brighten the locust trees,
chamomile carpets fling out all their fragrance,
purple campanulas edge out of the lush grasses
of a purplish green,
while the red poppy hosts are keeping watch over oat and wheat fields,
over the burial grounds where Father and Grandma were laid to rest,
over the grazing herds of cattle,
and over me – the stray one.
I can gather my strength only from the Hercynian ancestors,
worn-out, blunt, teeming with lizards, – we, of times immemorial, speaking our secret languages – ,
amongst wild flowers,
bathing in the primeval light
that’s still surrounding the earth, shielding the living,
and in the waves of fragrance yielded by these hills once looked Himalayan.
Heathrow O’Hare, trans.