caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Cai Spre Noi Insine



 

Ziua Taților

de (19-6-2011)

Cu cat inaintam in varsta, perceptia timpului, a existentei isi schimba proportiile si pretuim din ce in ce mai mult valorile spirituale, relatiile cu cei apropiati, apoi despartirea de cele mai dragi fiinte.

Ideal ar fi sa putem dovedi intensitatea iubirii noastre fata de parinti, fata de surori, fata de frati si fata de toti ceilalti cand sunt in viata.

Intotdeauna mi-au displacut discursurile popesti ocazionate de disparitia cuiva, lacrimile, pomana, si toata mascarada tragic-comica la care astazi nu lipesc camerele digitale si cameramanii sa.

America isi cinsteste duminica 18 iunie tatii.

Bunul meu prieten, Norman imi repeta ca parintii trebuie cinstiti cat mai mult cand sunt in viata, dupa plecarea lor nu ramane decat gustul amar al regretelor, un conditional optativ al trecutului, imposibil de redresat.

Norman si-a petrecut copilaria intr-un colt saracacios al Brooklyn-ului in anii ’50, alaturi de fratii sai. Tatal lui a ispasit ani grei de inchisoare, copiii fiind nevoiti sa-si castige existenta de la o varsta frageda.

Norman a plecat de acasa hoinarind America lucrand ca ospatar. S-a dedat jocurilor de noroc, pariurilor, cazinourilor. Dupa iesirea tatalui sau din inchisoare s-a  intors acasa in Brooklyn. Apucaturile tanarului nu erau pe placul tatalui. Era greu de evitat conflictul dintre cei doi, asa ca amicul meu a parasit casa nemaivoind sa-si vada vreodata tatal.

Au trecut ceva ani. La rugamintea mamei, Norman i-a telefonat tatalui, i-a promis ca revine acasa. Au stabilit ca intr-o urmatoare duminica sa ia masa impreuna. La ora stabilita, fiul rispitor si-a facut aparitia in fata casei parintesti. La auzul soneriei, inima tatalui cedeaza. Emotia revederii ii provoaca un stop cardiac.

Isi da duhul in bratele lui Norman. In aceasta zi de sarbatoare a tatilor si nu numai astazi sa ne oprim din fuga nebuna a grijilor de tot felul si daca mai avem tati in viata sa le dam un telefon, mai ales noi cei aflati departe de tatii inca ramasi in tara si sa ii intrebam de sanatate, de una de alta si de ce nu de prunii din fata casei, de orice…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.167.62.170