caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marja de eroare



 

Moartea… şah-mat… viaţa

de (17-10-2005)

O zi de iulie şi, un dor nebun de mama, care văzându-mă m-a întrebat, după ce i-am sărutat mâna bătătorită de vreme şi de muncă: „pe câte bănci se odihneşte bătrâneţea?”.

Era abătută… Şi, am înţeles de ce. Îi era dor de tata! Am rămas nemişcat, cu privirea în gol, când ea, smerită şi cu glasul blajin, mi-a spus: „ când nu mai putem, devenim grijile altora”. Am strâns-o în braţe şi i-am şoptit la ureche: „drumul tău nu a devenit potecă, pentru că suntem noi, copiii tăi”. Mi-a zâmbit şi din privirea ei nu am văzut omul singur prin viaţă ce-i un nimeni la bătrâneţe. Ea a înţeles că, numai la bătrâneţe ştii ce ai fost pentru alţii.

Mi-a mai spus, mângâindu-mi fruntea, că faptele bune îi înseninează viaţa, că revede acele fapte şi, nu vrea să plece din viaţă gonită de durerea ei. Şi a lăsat să i se prelingă o lacrimă. Am simţit că, se gândea la tata, care nu a fost niciodată pregătit pentru ultima clipă şi, au rămas lacrimi. El a murit, tocmai când a început să înţeleagă viaţa şi, nu s-a gândit la sfârşit. El, tata îmi spunea adeseori: „e greu să pierzi viaţa când e cu tine”.

Dar, la sfârşitul vieţii, pasul devine ţărână şi, dincolo de ţărână, toţi suntem la fel.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • evelina moraru: (17-10-2005 la 00:00)

    Vis despre tata
    Somnul are culoarea viselor pe care le cuprinde… Menit sa ne linisteasca framintarile,spaimele,uneori ni le induce… Va scriu convinsa ca nu ma voi alinia niciunei opinii dar mi-a placut enorm aceasta idee!Culoarea somnului are pentru mine, nuanta zilei trecute, este culoarea ultimului gind constient si apoi, in functie de vise, are alternari de alb-negru. M-am culcat cu gindul la tatal meu mort cu sase luni in urma;mereu ma ruga ”arata-mi unde lucrezi, vreau sa merg acolo”. Ultima data cind a venit la spitalul nostru a fost cu mult timp in urma… Am coborit la triaj, a ramas incintat de tinuta mea, de amanunte magulitoare pentru invatatorul care reusise sa ma vada doctor… Cum este in spital?_m-a intrebat din nou. Sunt atitia ani de atunci si asta noapte l-am visat intrind la etajul patru. Era dispneic, palid, cautind parca o salvare… Ce culoare a avut somnul meu?
    Poate culoarea dorului sau a regretului sau a neputintei…
    Somnul nostru are culoarea sufletului cind nu am intrat inca intr-o impietrire fara amintiri si probleme.

    Sa-mi fie iertata confesiunea dar pentru o secunda de adevar culoarea somnului va fi poate cu mai mult alb!

    Evelina Moraru

  • Vali Nitu: (17-10-2005 la 00:00)

    Stii? Astazi implinesc 53 de ani. Esti medic si intelegi, mai bine ca oricine, trairile. Am vb cu mama mea si mi-a urat LA MULTI ANI. As fi dorit sa pot vorbi si cu tata, dar ca si tatal tau a plecat, acolo unde, eu sau tu vom merge mai devreme sau mai tarziu. Multumesc pentru gandul tau, multumesc pentru sensibilitatea ta, multumesc pentru azi, pentru maine, pentru MEREu.
    Vali Niţu



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
35.172.223.30