caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Cutia Pandorei



 

Editia de weekend – EW 12

de (19-8-2005)

Rubrica: „Mr. Hyde Park”
Titlu: Agenda unui om ocupat
Autor: Gabriel Andronache

Cei mai lenesi oameni au agendele cele mai incarcate. Am constatat asta gasindu-mi un bloc-notes in care imi notam, acum zece ani, programul fiecarei zile. La inceput de saptamana imi proiectam planuri dintre cele mai riguroase si eficiente. Astfel, potrivit agendei, urma sa ma trezesc la ora 6.00 incepand chiar de luni si sa repet treaba asta zi de zi. Intre 7.00 si 8.00 aveam programata o ora de jogging. La 8 fix trebuia sa fiu acasa si sa fac un dus scotian, pentru a-mi reda vigoarea si sanatatea. Ora 9.00 urma sa ma gaseasca in biblioteca facultatii, unde trebuia sa stau teapan pana la 11.00 si sa citesc cel putin 100 de pagini din cartile pentru examen. Ora 12.00 era programata pentru un pranz care sa contina cantitati bine dozate de calciu, magneziu, potasiu, lipide, glucide, proteine. La 14.00, orice s-ar fi intamplat, trebuia sa fiu prezent in sala de curs, pana la 18.00. Intre 18.00 si 19.00 imi fixam ora de intalnire cu iubita. Apoi, intre 19.00 si 19.30, aveam stabilita o alta intalnire, cu un prieten care invata la agronomie. In agenda scria: „Costica – bere, ora 19.00”. Intre orele 20.00 si 21.00 trebuia sa-mi fac programul de intretinere fizica „20 flotari, 50 genoflexiuni, impins din culcat cu haltera de 20 kg, flexii antebrat cu gantere de 5 kg”. La ora 21.00 trebuia sa incep a invata limba germana, iar de la 21.30, limba spaniola. Intre 22.00 si 23.30 aveam rezervate activitati creative, respectiv scrierea unui scenariu. Fix o ora jumatate, nici mai mult, nici mai putin. Pentru 23.30 era stabilita ora de culcare, pentru ca asa citisem pe undeva ca e mai sanatos sa te culci inainte de miezul noptii.
Din cate imi aduc aminte, planul acelei zile a fost respectat la un singur punct: „Costica – bere, ora 19.00”. Si cred ca a durat pana mult dupa miezul noptii, pierzand astfel sansa afisarii unor bicepsi atletici, abilitatile de comunicare in germana si spaniola, celebritatea unui scenarist plus un somn sanatos. Dar a meritat. Berea era rece.
—————————————————————–
Rubrica: „Marja de eroare”
Titlu: Sa mai bem un paharel, sa ne cherchelim nitel…
Autor: Ghita Petrus

Deschid televizorul zilele trecute, aproape fara sa vreau, si trec in revista programele televiziunilor. Mi-a atras atentia un grupaj in care erau prezentate urmatoarele fapte: un grup de straini dintr-o alta tara, numele acesteia nu e improtant au venit sa ii ajute pe sinistrati. Uite ca mai exista omenie in noi, imi spun eu. Surpriza mea a durat destul de putin. O parte din localnicii pentru care s-au deplasat strainii erau priponiti pe banca de la…birtutul din localitate. Cand au fost intrebati daca au aflat ca au venit straini sa ii ajute sa scoata malul din case, acestia au raspuns pe un ton atat sincer, incat pentru cateva momente chiar i-am crezut. Cu stupoare aflu dupa aceea nu numai ca satenii nu i-au ajutat pe cei putin mai marinimosi ca ei, dar nici macar nu le-au pus la dispozitie unelte. Studentii au trebuit sa isi cumpere lopeti, tarnacoape din buzunarele lor. Si-au adus si corturile, ca doar nu erau naivi sa ceara gazduire la vreun satean. Cine stie cat le-ar fi cerut. Pentru transportarea malului pe care l-au scos din case, acestia au apelat la traditionalele noastre carute. Dar nu le-au primit de la vreun om care are asa ceva. Nu. Le-au inchiriat cu 500.000 lei pe zi. De la sateni. Au trudit cateva zile si au reusit sa faca ceva treaba. In tot acest timp, unii sateni sedeau bine-mersi la carciuma din sat, cinstind-se cu sau fara motiv. Uite cum reusim noi sa ne facem (pentru a cata oara?) de rasul intregii Europe? A devenit deja o traditie. Incerc sa ii inteleg pe cei care si-au pierdut agoniseala de o viata in fata furiei apelor. Dar nu pot. E prea mult pentru mine. Nu pot sa concep asa ceva. Dar pe cei care isi plang necazul la birt, in fata unui pahar de tarie, nu am nici atatea sanse sa ii inteleg. Asteptam sa ne vina ajutoare de la altii. Uite, ca se mai gasesc si oameni care sa ne ajute. Foarte bine. Iar cand vin oamenii in ajutorul nostru ce facem? Ramanem la fel de ignoranti ca pana acum. Stiu ca e foarte greu sa o iei de la capat. Dar cand ramanem inconstienti si ignoram si ajutorul care ne este oferit, ma tem ca nu mai avem motive sa ne plangem de mila. E alegerea noastra, constienta sau nu.
Asa e pe la noi, romanii. Avem un necaz. Bem. Avem o bucurie. Bem. Nu s-a intamplat nimic? Bem pentru ca nu s-a intamplat nimic. Bautura pare sa fie cea mai la indemana solutie pentru romanasii nostri. Nu avem bani, nu avem de lucru, dar bani de “una mica” tot mai gasim.
S-au pierdut multe lucruri din vedere cand au aparut inundatiile. Am incercat sa trecem de aceasta repriza neplacuta din meciul vietii. Mai-mai ca am reusit. Dar aici intervine si mentalitatea romanului. Degeaba le-au explicat autoritatile ca nu pot construi casele in aceleasi locuri in care erau amplasate inainte, deoarece la o noua inundatie, casele vor disparea din nou, luate de apa. Cand au pierdut totul, oamenii au cerut clementa. Si au primit. Au primit si sprijin din partea tuturor. Dar acum e momentul sa acorede si ei aceeasi clementa. O casa nu poate fi construita peste noapte, banii destinati sinistratilor(un cuvant care deja incepe sa isi piarda intelesul) nu ajung intotdeauna la destinatia potrivita, avem unele lacune in gestionarea crizei. Dar am inceput sa ne trezim la realitate. Daca am reusi sa ne trezim si din betia de zi cu zi…
————————————————————-
Rubrica: „Sport”
Titlu: Avem echipe, avem valoare, dar luam bataie-n deplasare!
Autor: Ghita Petrus

Saptamana mare in fotbalul romanesc. CFR Cluj, Steaua, Dinamo si Rapid au sustinut meciuri importante pentru viitorul fotbalului romanesc si pentru imaginea acestuia in lume. Din pacate pentru noi, suporterii si pentru ei, jucatorii, Steaua nu a reusit sa invinga echipa cam obosita si imbatranita a celor de la Rosenborg. Reprosurile sunt tarzii si ar fi nedrept fata de noi sa invinovatim un singur jucator. Echipa e alcatuita din 11 jucatori. Castiga sau pierd impreuna. De data aceasta au pierdut. Meciul a fost putin cam anost, stelistii adoptand un joc defensiv. De ce? Asta e treaba antrenorului, nu a noastra, a microbistilor. Trebuie sa mergem inainte, sa ne sustinem echipele in continuare si sa avem incredere in jucatori. Din tribune, totul pare atat de usor. Pe teren, e putin mai greu.
Echipa ce a surprins la modul cel mai placut a fost CFR-ul lui Munti (Dorinel Munteanu). Acestia au impresionat printr-un fotbal placut, au luptat pana in ultima clipa si au facut o figura frumoasa in fata lui Lens. Diferenta de valoare a fost clara. Noi am epatat prin ambitie, daruire si dorinta de a ne juca sansele pana la capat. De si au pierdut, cei de la CFR Cluj merita tot respectul nostru. Au reprezentat Romania si nu au facut-o deloc rau. Un plus la mentalitate, plus la impresia artistica si un viitor ptr Cluj ce se prevede a fi plin de glorie. Desi scorul final a fost de 3-1 in favoarea francezilor, meciul a fost frumos. S-a jucat un fotbal curat, fara prea multe intrari neregulamentare. Felicitari Clujului. Le merita.

Dinamo s-a deplasat in Cipru pentru returul cu Omonia Nicosia. Pana s-au dezmeticit elevii lui Andone, au fost condusi cu 2-0, scor ce trimitea mai departe echipa cipriota. Noroc cu Claudiu Niculescu, care e in revenire de forma. Acesta a executat formidabil o lovitura libera la care portarul gazdelor nu a mai avut ce face si a plonjat doar pentru spectatori. Desi in prima repriza Dinamo nu s-a prea vazut, in a doua parte a meciului “cainii rosii” au revenit in joc. Ultimul sfert de ora s-a desfasurat intr-un ritm alert. Omonia a avut un gol anulat, deoarece jucatorii au repus mingea in joc fara sa astepte fluierul arbitrului. Pana la finalul meciului au mai fost mici incidente intre jucatori, dar meciul s-a incheiat fara alte momente demne de mentionat. Dinamo merge astfel mai departe, dar fara a convinge.
Cea mai linistita partida a fost cea dintre Rapid si Vardar Skopje. Deoarece au castigat partida din tur cu un tulburator 3-0, rapidistii sau deplasat la Skopje pentru un antrenament mai “oficial”. Un meci anost, incheiat previzibil: 1-1. rapidistii nu au fortat, constienti ca trebuie sa isi pastreze fortele pentru primul tur al cupei UEFA. Rapidul e singura echipa romana care s-a intors cu un punct din deplasare. Celelalte au pierdut. Se pare ca ne apasa un blestem. Acela al meciurilor “pierdute”.
————————————————————–
Rubrica: „Savoir vivre”
Titlu: Despre etica (III)
Autor: Dan Mocanu

Deseori am polemizat cu Marius pe marginea a doua notiuni care dau frumusete conceptului de etica: talentul si intelepciunea. Si neacceptind derizoriul, am apelat la aceeasi minima moralia lui Andrei Plesu..
Nu avem definitii ultime pentru talent si pentru intelepciune. Si, de altfel, nu e sigur ca stiind definitia lucrurilor stim lucrurile insele. Dar e un fapt ca, in lumea culturii, talentul si intelepciunea au sfirsit prin a capata o nelegitima autonomie reciproca… intelepciunea se simte periclitata de gratia nonsalanta a talentului, iar talentul se simte incomodat de criteriile rigide ale intelepciunii. Au aparut, cu alte cuvinte, doua categorii umane care gasesc incompatibilitate acolo unde ar trebui sa fie armonie complementara: avem pe de o parte inteleptul acru care vede in inzestrarea artistului o ispita, un risc de “indracire”, o inclinatie (vinovata) de a muta accentul de pe adevarat si grav pe “bine ticluit” si frivol; si avem pe de alta parte omul de talent, care trateaza rigorile sapientiale drept ingradire a propriei libertati, drept “moarte termica” a entuziasmului si a frumusetii.
Exista intr-adevar, riscul ca talentul sa intoarca spatele intelepciunii, adormind in vidul degustarii de sine, iar intelepciunea sa-si piarda seductia, sa renunte la expresivitate pentru a se indeparta – mereu mai palida – de patosul lumii.
Realitatea acestei situatii este de necontestat; ceea ce putem pune in discutie este normalitatea ei. Or, nu e normal ca talentul si intelepciunea sa intre in disjunctie. Talentul care nu e orientat spre intelepciune nu e talent adevarat ci o minora jubilatie ornamentala, iar intelepciunea care nu stie sa farmece si sa convinga nu e intelepciune adevarata, ci suficienta dogmatica, cod abstract de prescriptii fara vlaga.
1. Cind talentul se desparte de cunoastere, arta aluneca in artizanat;
2. Talentul neintelept, decorativ, e o forma a juvenilitatii, o dovada de imaturitate;
3. Talentul e privilegiul minim, arma strict secreta a intelepciunii care vrea sa converteasca lumea: e trupul intelepciunii, dupa cum intelepciunea e insufletirea lui;
4. Intelepciunea e tinta, talentul e maiestria tragerii cu arcul. Si daca uneori se intimpla ca dinaintea tintei sa nu se aseze nici un arcas, dupa cum alteori se intimpla ca, aplecat asupra arcului intins arcasul sa nu mai vada tinta, de vina e numai discernamintul acela bolnav care vede asemanari acolo unde esentiale sunt deosebirile si se incapatineaza a dezbina ceea ce e facut sa tina laolalta.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.237.71.23