caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Scena si Ecranul



 

Shoah-ul într-o altă viziune

de (5-6-2011)
6 ecouri

„Shoah, Supravieţuire”, spectacol realizat  la Cluj (parţial cu  sprijinul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România), de  o regizoare tânără, Andreea Iacob, şi un grup de tineri actori sau studenţi de la actorie, este o încercare curajoasă de a aborda subiectul cu mijloace artistice neconvenţionale.  Definiţia dată în program este de „eseu vizual-teatral”, realizat cu ajutorul unor instalaţii teatrale multimedia. Textul, care de fapt nu este text în înţelesul clasic al cuvântului, se bazează pe mărturiile a patru supravieţuitori ai Holocaustului, deportaţi la Auschwitz. Amintirile lor din lagărele morţii  se aud recitate în permanenţă de-alungul spectacolului, de multe ori în surdină, obligându-i pe spectatori să se concentreze asupra celor spuse. Ele servesc ca un fel de indicii pentru simbolistica scenelor, oferind posibilitatea unor interpretări în funcţie de procesul de gândire pe care-l induc la spectatori.

Regizoarea a folosit mai multe hale ale unei foste fabrici de mobilă, acum lăsată în paragină. Dorind un spectacol cu mijloace minimaliste, a construit, cu ajutorul unor folii de plastic negre, coridoare care duc în şase spaţii în care sunt conduşi spectatorii pe grupuri. Sunt coridoare ale timpului care te duc înapoi la perioada tragică a Holocaustului. Sunt puţine decoruri – viori pe pereţi, o scară, un zid, lumini difuze care delimitează un loc, becuri. Peste tot pluteşte penumbra înserării. Câte un actor sau un grup de actori se află în spaţiile în care , cu două excepţii, spectatorii stau în picioare (în fiecare loc cam 10 minute). De cele mai multe ori sunt muţi, rostesc doar câteva cuvinte, cântă, mimează gesturi. Sugerează ceva şi dacă asculţi vocea martorilor, ceea ce spun ei, îţi poţi imagina, în mod subiectiv,  ce ar reprezenta scenele. Efectele sunt impresionante. De pildă,  mie unul dintre spaţii mi-a sugerat aşteptarea în faţa camerei de gazare. Haine aruncate pe jos, grupul care stă nemişcat şi deodată începe să cânte. Un şlagăr unguresc din perioada interbelică despre visele unei tinere care  îşi aşteaptă prinţul pe  un cal alb, dar până la urmă se trezeşte.  Realitatea – sfârşitul, moartea. Dramatismul este de neimaginat. O altă scenă. O tânără, epuizată, doreşte să se urce pe o scară ce se înalţă spre lumină. În fundal, o supravieţuitoare povesteşte reţete- gefilte fish, ciolent, prăjituri. Ea ascultă, îşi adună forţele, puţine care i-au mai rămas, se străduieşte, cade, mai încearcă şi.. repetă şi ea o reţetă …de plăcinte cu vişine. Într-o altă scenă, o tânără, la capătul puterilor, spune o singură proprzţiune: “Împuşcă-mă”. Repet  sunt interpretări  subiective, iar intenţia regiei a fost ca fiecare să-şi aibă pe a sa proprie. Sfârşitul- grupul de actori adunat într-un spaţiu presărat cu becuri cântă un imn dedicat libertăţii. Nu se ştie dacă este vorba de supravieţuire sau libertatea de după moarte…

Spectatorii, marea majoritate tineri, au ieşit tăcuţi din hală. Nu am auzit comentarii, dar privndu-i se vedea limpede că au fost  impresionaţi. Oare ce înţeleg din acest spectacol, am întrebat-o pe Andreea Iacob. Este suficient că au aflat despre drama Holocaustului şi se duc acasă şi se uită pe Google să vadă despre ce este vorba, mi-a răspuns ea. Şi cred că are dreptate. Noua generaţie trebuie să cunoască dramele celui de-al doilea război mondial, dar ea nu este interesată, nu se mulţumeşte de formele vechi, de expuneri, conferinţe, fotografii. Este generaţia internetului, a artei vizuale. De aceea, mijloacele folosite de Andreea iacob vor pătrunde mai uşor în sufletul, în imaginaţia lor. În fond, important este să cunoască, să conştientizeze tragedia Shoah-ului . Atunci vor fi gata să reacţioneze la eventuale încercări similare, respingându-le în cunoştinţă de cauză.

Ecouri

  • Eliezer Palmor: (6-6-2011 la 09:33)

    Imi pare rau ca trebuie saz va amintesc ca shoah este un substantiv ebraic si prin urmare nu se articuleaza ca un substantiv de limba romana.Constructia de fapt neoriginala,adica Shoah-ul este din punct de vedere lingvistic o combinatie monstruoasa

  • eva galamboseg: (6-6-2011 la 10:10)

    Domnule Palmer, aveti dreptate, a fost o neatentie, (de fapt stiam din alte cazuri) si-mi cer scuze

  • "Mircea Toader" alias "Ovidiu" alias "lex siderius" alias “Popa Zelu” alias “Radu Gligor, ziarist Alba Iulia”: (6-6-2011 la 20:01)

    Şi în engleză se articulează conform limbii engleze „The Shoah”, iar Holocaustul se articulează „The Holocaust”.
    „Shoahul” e corect articulat confrom limbii române, e indiferent aici cum se articulează în ebraică (HaShoah), respectiv nu contează cum se articulează „holocaust” în limba greacă (de unde provine cuvântul).

  • Troll "Relu Toader" alias “Mircea Toader” alias “Ovidiu” alias “lex siderius” alias “Popa Zelu” alias “Radu Gligor, ziarist Alba Iulia”: (9-6-2011 la 08:47)

    Oare cum se articulează Shoahul în maghiară ? Ştie cineva aici maghiară (Eva?) ca să ne traducă articolul şi să informeze autorităţile competente ?

    Articol publicat in bilunarul de limba maghiara Europai IDO, editat la Sfantu Gheorghe, in Covasna nr. 10 din mai 2011

    http://3.bp.blogspot.com/-de88CiHF9dI/TfCY7R1-94I/AAAAAAAAFXQ/WuAMOhwOtNI/s1600/Europai+IDO+antisemitism.jpg

    N.Red. Acest troll antisemit și xenofob postează sub diferite aliasuri, având grijă să-și dea de fiecare dată o adresă de email fictivă, de data asta relutoader@yahoo.com.

  • somoila grigore: (10-6-2011 la 18:44)

    ,,In fond,scrie autoarea,important este sa se costientizeze tragedia Shoah-ului”.Daca singura critica se refera la greselile lingvistice,ca sa nu mai vorbesc de comentariile deplasate ale unui,,troll antisemit”,atunci recenzia e foarte buna.Nu?

  • gad: (8-9-2011 la 05:27)

    Recenzia e buna.
    Folosirea unui cuvant strain in locul uuia aflat deja in uz e un barbarism, care comportament e din pacate foarte la moda azi in Romania.
    Mai la cuvant, Shoa – apare in originalul(?) ebraic al „Vechiului Testament (asa se zice in romana HaTanach?)o singura data, cu conotatia de „vartej, distrugere completa”, ceea ce-n greaca a ajuns la Holocaust, cuvant folosit in limba romana pentru a ne referi la perioada (si actele din ea) din secolul trecut, numita in ebraica Tkufat HaShoa.
    Deci de ce Shoa si nu Holocaust? Oare pentru cine nu a vazut filmul lui Landsman, daca nu se explica si intelege preferinta lui pentru cuvantul ebraic (si nu cel helen), nu ramanem in barbarisme?
    http://www.answers.com/topic/names-of-the-holocaust



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
O istorie de viaţă despre eşec şi reuşită în vreme de război

Nea Mitică îşi continuă povestea. Cuvintele lui sunt încărcate de amintiri. Îl privesc în timp ce vorbeste şi îmi dau...

Închide
54.147.123.159