caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Savoir Vivre



 

Bonjour Jeunesse !

de (29-5-2011)
1 ecou

Criza economica din ultimii ani a provocat o serie de schimbari in viata de zi cu zi a americanilor.

Reducerile locurilor de munca, disponibilizarile, recesiunea si inflatia confrunta populatia cu un regim restrictiv nemaintalnit de decenii.

Spre deosebire de multe alte tari, aici se ivesc alternative menite sa atenueze efectele colapsului financiar.: reducerea cheltuielilor inutile, gasirea unor magazine cu produse mai ieftine, renuntarea la concedii si mai ales la acceptarea unor solutii de compromis precum inchirierea in cuplaj.

Chiriile din zonele urbane mai generoase in locuri de munca ating preturi exhorbitante.

Daca in Romania inchirierea in comun a unui spatiu locativ se intalnea la studenti ori la generatiile de sateni plecati la oras, in SUA, aceasta practica se desfasoara pe toate nivelele de varsta, orientare profesionala si etnice.

Nu de multe saptamani am renuntat la un apartament costisitor in schimbul unei camere mai mici, intr-un cartier modest, o strada joasa cu multi arbori si cu copii jucandu-se in voie.

Colegii mei de inchiriere nu depasesc varsta de 28 ani.

Dan lucreaza ca vanzator intr-un magazin de jucarii, Jess este sofer de camion, Nick este bucatar, iar Derek electrician.

Casa aminteste de caminele studentesti. Dezordinea, muzica, du-te vino-ul si jocurile de carti caracterizeaza viata camarazilor mei intru gazdasi.

Nu-mi pasa de remarcile critice. Stresul provocat de plata unei chirii ridicate si teama pierderii locului de munca nu pot fi suplinite de confortul oricarui apartament luxos, mai ales ca o chirie costisitoare devine benefica pentru proprietarii imobilelor.

Partajarea spatiului locativ impune o noua civilizatie bazata pe respectul fata de celalalt, leaga prietenii si iti alunga singuratatea.

Nu fac o referire la anii mei de tinerete petrecuti in caminul studentesc iesean si nu persist in negura acelor timpuri. Incerc sa ma regasesc in preocuparile cotidiene ale mai tinerilor mei vecini pasionati de motociclete, de rafting, de pescuit.

Pentru a economisi din putinii bani castigati din greu gazdasii pun mana de la mana si cumpara alimente, detergenti, impart factura de electricitate si de internet.

Cluburile de noapte, barurile sunt evitate nu numai din pricina preturilor bauturilor, dar si din teama pierderii permisului de conducere.

Baietii au comandat un butoi de cinzeci de litri de bere prevazut cu frigider si cu toate accesoriile aferente. Costul berii se ridica la aproape o suta de dolari.

Subsolul devine loc de intalnire, povesti, ascultat muzica si vizionat filme.

In spatele casei e loc pentru gratare si pentru foc de tabara.

Spre deosebire de cartierele luxoase aici libertatea respira aerul tineretii adevarate, nu al beizadelei intinate de catre tati bogati si parveniti.

Noaptea nu e nicicand indeajuns de incapatoare visurilor si cu totii mergem tarziu la culcare, dar nimeni nu intarzie la serviciu.

Tineretea inseamna frumusete si permanenta.

Nu in mod intamplator poetul german Holderlin descrie inexplicabilul interes al lui Socrates pentru Albiciades:

“Wer das Tiefste gedacht, liebt das Lebendigste,
Hohe Tugend versteht, wer in die Welt geblickt,
Und es neigen die Weisen
Oft am Ende zu Schönem sich.”

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Andrea Ghita: (31-5-2011 la 15:59)

    Foarte interesant articolul lui Florin, relevand un aspect inedit al vietii americane si resursele de tinerete ale autorului.Mie „locuitul la comun” imi aminteste de apartamentele sovietice in care erau inghesuiau mai multe familii, cu bucatarie si baie comuna, fara bruma de intimitate. De altfel intre anii 1959 – 1963 am locuit si noi in comun patru familii la o baie si la doua WC-uri pe coridor…Noi, copiii, ne jucam pe culoarul comun si nu ne deranja, insa dupa multi ani cand am ajuns sa avem apartamentul nostru, mama a inchis usa si a exclamat: „in sfarsit suntem singuri si nu mai trebuie sa ma imbrac ca de oras si sa ma pieptăn, inainte de a ma duce la baie!”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.225.17.239