Printre picaturi de soare
se iveste
o naluca alba,
primenita
cu franjurile sortii,
gata sa-si intampine
ursitul.
Dar, dincolo de ceata deasa
ce-i ineaca gandurile,
iubitul ei
e dus de mult.
Amagiri trufase,
zvacnete inabusite
si suvite blonde
de la un inger
cazut in dizgratie,
mai troneaza asupra
taramului dezamagirii.
Doar eu,
necrutator,
arunc asupra lor
netrebnice idei,
pline de intuneric
si scantei.
Vreau sa-i ucid pe toti.
In fata ei.