Dacă mă întorc cu ochii spre lume
Nu găsesc nicăieri
Frumuseţile şi nobleţea,
Bunătatea, mila, devotamentul
Mult invocate.
Toate acestea sunt doar poveşti frumoase
Din filmele vechi
Ce mai rulează la vreo sală prăpădită
De prin cartierele mărginaşe.
Nu mai sunt la modă nici printre copii.
În sălile triste, depopulate,
În care câteva perechi de bătrâni,
Stau singuratici vorbind cu sine
Şi mai pierd câteva ore pe zi,
Frumuseţea şi nobleţea mult invocate
Abia mai răzbesc în peisajul gri.
Dacă mă întorc cu ochii spre lume
Văd străzile aglomerate,
Iarbă crescută prin crăpăturile trotuarelor,
Bărbaţi cu ochii injectaţi
Bătându-şi nevestele cu copiii în braţe
Prin apartamentele blocurilor cu patru etaje;
Tinere care îşi oferă trupul
Pentru o bancnotă mototolită între sâni,
Haite de câini vagabonzi
Prăsindu-se pe maidanele rău mirositoare,
Oameni care nu se mai privesc în ochi
Ci se cheamă prin avocaţi
În sălile tribunalelor părtinitoare;
Politicieni de colţ de stradă promiţând prea mult.
Văd trenuri lovind în viteză ca soarta,
Pe cei întârziaţi între barierele stricate,
Sau păsările ce le traversează prin faţă.
Dacă mă întorc cu ochii spre lume
Nu îmi găsesc loc.
Fug undeva să mă ascund.
Intru într-o biserică
Pe treptele căreia doi tineri joacă barbut.
Dan David, Los Angeles, 10-01-2004.
Salut aparitia in paginile ACUM a poetului Dan David! Sper sa fie inceputul unei lungi colaborari.