caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Stiati ca...?



 

Un univers al geniilor

de (13-9-2005)
preluata de pe situl Discovery Communications Inc.preluata de pe situl Discovery Communications Inc.

Din toate timpurile, la orice varsta, cred ca tema “copiilor-genii” a fost pentru oricine una de maxim interes.
Ca si parinti suntem in al noualea cer primind de la odraslele noastre, la varste fragede, raspunsuri pe care le consideram iesite din comun. Ne dorim, in mod exprimat sau nu, ca al nostru copil sa fie cat mai inteligent, cat mai istet, cel mai…
Oare ar fi prea deplasata o expresie de genul: parintii isi doresc sa aiba un copil-geniu?

Un interesant documentar pe aceasta tema, al copilului-geniu, am descoperit pe situl http://discovery.ro (http://discovery.ro/geniusspermbank/feature5.shtml).
Vi-l propunem spre lecturare.

Banca de sperma a geniilor

Cum şi de ce?

În 1980, un milionar californian a înfiinţat o fundaţie exclusivistă, pentru promovarea determinismului biologic. Sau, cu alte cuvinte, o bancă de spermă.
De fapt, planul lui Robert Graham descindea direct dintr-un film cu James Bond. “Depozitul pentru Opţiuni Germinale” a fost fondat de el cu scopul mărturisit de a crea o rasă superioară, de indivizi excepţionali.
Banca era adăpostită – aşa cum se cuvine oricărei idei de supremaţie plutocratică – într-un buncăr subteran de beton. Suprema glorie a acestei instituţii erau asigurată însă de faptul că numai marile minţi din domeniul ştiinţelor se puteau număra printre donatori.

Am putea spune, la crème de la crème; sperma unor genii, congelată în azot lichid.
Graham îşi câştigase averea cu lentile de ochelari confecţionate din plastic şi rezistente la impact. În 1978, el şi-a vândut compania – Armorlite – şi a început să se concentreze asupra adevăratei sale viziuni – consolidarea măreţiei Americii prin intermediul reproducerii selective.
Tulburat de ideea sa că „fiinţe umane retrograde” diluează treptat rezervorul de gene al Americii, Graham şi-a propus să facă ceva în acest sens.

“Încă de tânăr mi-am dat seama că, de fapt, cetăţenii inteligenţi şi dezirabili nu se reproduc,” a declarat Graham în timpul unuia dintre rarele sale interviuri, acordat în 1983. “Medicul local avea un singur copil. Bancherul avea un singur copil. Iar cel mai bogat şi mai celebru om din oraş nu avea copii.”

De fapt, sursa de inspiraţie a acestei super-bănci de spermă a fost geneticianul american Hermann Muller, câştigătorul premiului Nobel din 1946. Muller susţinea de multă vreme înfiinţarea unor bănci de spermă în care donaţiile unor bărbaţi extrem de inteligenţi să fie păstrate până după moartea acestora.
Presa şi comunitatea ştiinţifică s-au aliat împotriva lui Graham, când a făcut pentru prima dată publică înfiinţarea acestei instituţii. El a fost acuzat că încearcă să creeze o „super-rasă”.
Graham s-a retras din viaţa publică până în anul 1982, când s-a născut primul său copil superdotat…

Reproducere selectivă

Până în anul 1983, banca de spermă a lui Graham avea deja 19 donatori-genii. Trei dintre aceştia erau foşti laureaţi ai Premiului Nobel pentru ştiinţă, şi toţi au decis să îşi păstreze anonimatul – cu o singură excepţie.
Dr William B. Shockley de la Stanford University a primit Premiul Nobel pentru fizică în anul 1956. Trecut deja de 70 de ani, la vremea respectivă Shockley a declarat:
„Întâmpin cu bucurie şansa de a fi identificat cu această cauză importantă, însă doresc să explic foarte clar că nu mă consider o fiinţă umană perfectă sau un candidat ideal. Nu îmi propun să concep nişte supraoameni.”

Graham a fost frustrat că atât de puţini confraţi laureaţi ai Premiului Nobel au participat la proiect ca donatori. La un moment dat, s-a renunţat chiar şi la cei care participaseră la început, pentru că înaintaseră prea mult în vârstă pentru a mai produce un material seminal viguros. Graham a început să îşi lărgească atunci aria de interes, abordând oameni de ştiinţă mai tineri, în plină ascensiune profesională, de la diverse universităţi din California.
De asemenea, în încercarea de a-şi extinde demersurile, a început să contacteze câştigători ai medaliilor de aur olimpice, precum şi oameni de afaceri energici.

Deşi identitatea donatorilor a fost păstrată secretă, alte informaţii erau disponibile. Printre acestea se numărau:
· greutatea, înălţimea, vârsta
· culoarea ochilor, a pielii şi a părului
· diverse caracteristici ereditare, inclusiv informaţii despre alţi copii pe care donatorul respectiv îi avea deja
· cel mai important aspect: un IQ de aproximativ 180 (pe care îl deţin aproximativ 20 de persoane din întregul popor englez.)
Graham nota şi propriile sale comentarii pentru fiecare specimen, ca de pildă: „Un om de ştiinţă foarte celebru, un tip superactiv. Aproape un supraom.” Donatorii erau cunoscuţi numai pe baza unor coduri de culori: Dl Fuchsia, Dl Alb, Dl Oranj…

Dacă în ceea ce îi priveşte pe bărbaţi criteriile lui Graham erau dure, nici în privinţa femeilor evaluarea nu era mai puţin riguroasă.
Orice candidată trebuia să fie căsătorită cu un bărbat steril. Cei doi urmau să fie părinţii care să aibă grijă de copil, cu condiţia să dispună de resurse materiale generoase şi să îi asigure super-copilului un mediu propice pentru dezvoltarea sa optimă.

Graham a făcut reclamă acestui proiect, căutând mame-candidat prin intermediul unei reviste a organizaţiei Mensa. Numai femeile atent selecţionate, care doreau să îşi sporească şansele de a aduce pe lume copii excepţionali, urmau să fie inseminate.
În plus, după inseminare, mamele erau de acord să îl ţină la curent pe Graham cu evoluţia sarcinii şi dezvoltarea ulterioară a copilului.

Până la începutul anilor 1990, deja se năşteau în cadrul acestui proiect până la 20 de “copii-genii” pe an.

Aspecte etice şi sociale

Ştiinţa îmbunătăţirii evoluţiei umane prin reproducere controlată se numeşte eugenie. Cuvântul provine din greacă şi înseamnă “bine la naştere”.
Originile ştiinţifice ale acestei idei datează de la sfârşitul secolului 19, când a fost popularizată de Francis Galton – vărul lui Charles Darwin. Galton era convins că reproducerea după criterii calitative era o metodă de a îmbunătăţi calitatea materialului uman – în aceeaşi manieră în care se îmbunătăţeşte calitatea şeptelului. De atunci, au existat voci care s-au ridicat pro şi contra ideii de eugenie.

În prima parte a secolului 20, America a primit cu însufleţire ideea de eugenie. Marii industriaşi ai epocii se temeau că super-puterea burgheziei era erodată de imigranţii care erau, genetic vorbind, inferiori pionierilor proveniţi din nordul Europei, care ajunseseră primii aici.

Pe tot teritoriul Statelor Unite au fost emise legi care le interziceau să se căsătorească persoanelor care sufereau de boli mintale, boli cu transmitere sexuală, epilepsie sau chiar alcoolism. Conform istoricului Daniel Kevles – autorul lucrării În numele eugeniei – peste 20 000 americani fuseseră deja sterilizaţi în mod forţat până în anul 1930.
Desigur, ascensiunea Germaniei naziste a distrus complet toate aspectele constructive ale conceptului de eugenie. Ororile epurărilor etnice şi genetice care au avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial au marcat sfârşitul determinismului biologic.
… până când Graham şi-a deschis “prăvălia”.

După douăzeci de ani

Robert Graham a murit în 1997, la vârsta de 90 de ani, în timpul unei întruniri a Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei. În decurs de doi ani, fundaţia se închidea, debarasându-se de toate donaţiile şi documentaţia aferentă.
În mare parte, o dată cu Graham au murit şi secretele care se ascundeau în spatele marelui său vis de supersuccese obţinute prin intermediul unui supermaterial seminal.

În prezent, se estimează că în total s-au născut 230 de copii în urma experimentului genetic al lui Graham. Cum prea puţine dintre identităţile acestor “copii-genii” sunt cunoscute, adevărata dimensiune a succesului acestui experiment rămâne în mare parte un mister.
Totuşi, există şi date care au fost făcute publice. Printre cele mai vizibile de acest fel se numără Doron Blake.

Se pare că Blake a fost al doilea copil născut în cadrul acestui experiment, dovedindu-se excepţional încă de la naştere. Ştim acest lucru pentru că mama sa, Afton Blake, a avut nenumărate apariţii publice alături de copil, practic din ziua când acesta s-a născut.
Doron estimează că, până la vârsta de 18 ani, dăduse deja 100 interviuri. Nu este de mirare că acest copil a stârnit un asemenea interes, având în vedere jaloanele dezvoltării sale:
· sugar fiind, îşi mişca mânuţele în ritmul muzicii clasice
· la vârsta de doi ani utiliza deja un computer
· citea Shakespeare şi învăţa algebră la grădiniţă
· a demonstrat un IQ de 180 la vârsta de 6 ani
· a devenit un talentat muzician şi un copil-minune în matematică

Totuşi, el nu este de părere că rolul jucat de mama sa în experimentul lui Graham l-ar fi făcut să devină o persoană mai bună:
“Nu cred că omul este definit de inteligenţa sa. Un om se formează dacă este crescut într-o familie iubitoare, cu părinţi iubitori, care nu îl supun nici unui fel de presiuni. Cel mai mult îmi place la mine nu atât faptul că sunt inteligent, cât faptul că ţin la oameni şi mă străduiesc să fac şi viaţa altora mai bună. Nu cred că poţi controla reproducerea pentru a obţine oameni buni.”

Desigur, întrebarea cea mare este dacă abilităţile acestor copii-genii se datorează materialului ereditar sau modului în care au fost crescuţi şi educaţi. Această întrebare devine cu atât mai dificilă când este vorba de copiii-genii ai lui Robert Graham. Sunt ei oare un produs al genelor ? Sau un produs al mediului în care s-au dezvoltat ?
Condiţiile impuse de Graham pentru inseminare erau existenţa unui cămin prosper, în care copiii să se bucure de dragoste, atenţie şi îngrijire. Ca urmare, este imposibil să stabilim cât anume din inteligenţa lor a fost influenţată de mediul social în care au crescut.

Testaţi-vă IQ-ul !

· Cel mai celebru mod de a vă testa inteligenţa este un IQ Test – un test de inteligenţă.
· IQ este prescurtarea pentru ‘Intelligence Quotient’ – ‘Coeficient de inteligenţă’ – iar testul evaluează abilităţile mentale.
· A fost pus la punct în 1905 de către Alfred Binet, un psiholog care lucra în Paris.
· Testul de inteligenţă constă într-o varietate de exerciţii care evaluează abilităţile verbale, matematice, spaţiale, de memorie şi de deducţie ale subiectului. Testul este conceput astfel încât subiecţii medii acumulează între 90 şi 110 puncte.
· Orice rezultat care depăşeşte această valoare intră în zona abilităţilor excepţionale sau chiar a geniilor.
· Mensa este o organizaţie internaţională pentru cei cu IQ foarte ridicat. În Mensa se poate înscrie oricine poate demonstra că are un IQ care îl situează în primii 2% din populaţie.
· La nivel mondial există aproximativ 100 000 membri

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • ev Moraru: (13-9-2005 la 00:00)

    Articolul este scris exceptional, cu obiectivitate, sugereaza aspectele etice dar si pe cele spectaculare iar in final, cu discretie de profesionist se conchide prin elogiul unicitatii fiintei umane, miraculoasa, cu afect surprinzator si resurse nebanuite! Bravo!
    Ev Moraru

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.228.24.192